1,688 matches
-
într-o excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întrebat pe un ton plângăcios: — Ce-a vrut să zică? Cocoșat de râs, Luke l-a luat de-o parte și i-a explicat. în cele din urmă, a venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în camera aia erau prea mulți bărbați bine făcuți ca să ne pierdem vremea discutând cu gașca aia de idioți pletoși. Chiar dacă toți erau niște drăguți. Dar chiar când mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke. —E vremea ceaiului, a urlat fericit Eamonn cel gras. Ce naiba? Ce Dumnezeu? Ce dracu’ făceau? Spre uimirea mea, pacienții așezau masa! Eu crezusem că zornăie tacâmurile ca să anunțe personalul de la bucătărie că așteptau ceaiul. Dar nu! zornăitul tacâmurilor fusese preludiul așezării mesei. Pacienții și-au văzut mai departe de treabă aducând căni cu lapte și felii de pâine și distribuind farfuriile cu unt și borcanele cu gem pe toată lungimea mesei. î„Poftim, pune asta în capătul mesei și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute înainte de reunirea grupului pentru principala atracție a după-amiezii, am simțit că-mi vine să vomit. Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit din nou bine. Era clar că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ești cuprinsă de o pasiune delirantă, când vezi un bărbat în toată firea acoperindu-și obiectul cu o peliculă filmată ți se pare o adevărată nebunie. Apoi, fără prea multă tragere de inimă, amândoi am pornit într-un mic preludiu. Supt de sfârcuri și alte chestii de genul ăsta. Dar totul era făcut fără tragere de inimă. După care Chris s-a cățărat peste mine pentru principala atracție. Mi s-a părut complet anormal să fiu penetrată de un penis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucrurile să pară adevărate. Numele meu era acum însemnat pe ultima filă din carnețelul plin de păcate. Erjika îi flutura sub nas Creței povestea ei, iar eu nu aveam argumente să o infirm. Fusesem acolo și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri de plâns. Stăteam cu ochii coborâți în pământ simțind prostia cum mă apasă ca o haină îmbibată de ploi. Cui îi păsa că n-am vrut să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ipostaze ale vieții, ca nod gordian de care, la un moment dat, fiecare dintre noi poate să se împiedice mortal, dacă nu știe să-l dezlege. Încă din prima povestire (Suflet paralel), el utilizează cunoscutul motiv romantic al dublului ca preludiu la întreaga problematică a cărții, complicată contrapunctic cu fiecare text spre a culmina cu ultima narațiune, Experiență aparte, care, nu întâmplător, este și cea mai amplă, mai dramatică, deschizând, poate, în viitor, perspectiva încercării și în roman. Ceea ce-i interesant
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din București. 1921 În ianuarie se recăsătorește mama sa cu Ștefan Dragomirescu, funcționar comercial. Septembrie Anton Holban se înscrie la Facultatea de Litere din București. 1922 Într-o excursie studențească, organizată la Curtea de Argeș, se împrietenește cu colega sa Nicoleta Ionescu, preludiul unei iubiri tragice, care va servi mai târziu ca substanță epică a romanului O moarte care nu dovedește nimic. 1923 Este pasionat de cenaclul "Sburătorul". 1924 Este scutit de satisfacerea serviciului militar pe motive de sănătate. Vara vizitează mănăstirile din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca o algă pe-a ei stâncă stând; Ori ca sărutul cel dintâi, cu-alint Pe gura sărutată adăstând. Dar nu vreau să filozofez - am zis! Să scriu vreau - și voi să citiți ce-am scris. Byron, Don Juan 1 PRELUDIUL Atunci când era cu Dan, Carol se simțea mereu cumva mai puțin femeie. Nu că ar fi definit vreodată ceea ce simțea în acești termeni. Cu siguranță, ea nu ar fi folosit un astfel de limbaj. Carol urmase cam o treime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pură întâmplare. Această întâmplare, la care se adaugă tendința generalizată a lui Carol de a opune un grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse să se îmbrace. Suferea încă de stânjeneala aceea adolescentină care distruge orice preludiu. Dave 2, care între timp se făcuse comod în bucătărie, cu un ness și o țigară, tocmai îi spunea lui Carol: — E foarte tânăr, dar, dacă i s-a luat, Carol dragă, ăsta poate fi un moment de răscruce pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fine, seara a ajuns la momentul promis, la faza pentru care era destinată. Tocmai ne întorseserăm de la cina pe care o luaserăm la Kreutzer. Localul era locul nostru tradițional de întâlnire. Kreutzer constituie un decor scump pentru reuniunile noastre, pentru preludiile noastre sexuale, pentru minciunile noastre. Carnea a fost din belșug și vinul grozav. Am băut coniace și am mâncat budinci groase. Și, ca întotdeauna, am spus și am ascultat porcărele. Selina e într-o formă excelentă, cât despre mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oferit exemplarul și i-am răspuns cu entuziasm. Prezentarea cărții s-a făcut în Palatul Culturii din Iași, cu un public numeros, matur și doritor de adevăr. Evenimentul a avut găzduire în cadrul Bibliotecii Municipale Gh. Asachi din Iași, cu un preludiu religios oficiat de un preot al cărui tată, tot preot, făcuse 7 ani de închisoare comunistă și care în “libertate” a fost accidentat mortal exact ca pe vremea comuniștilor, și înmormântat la biserica unde slujea fiul, Curelari, din Iași. Precizăm
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vizită - legitimația demnității fiecăruia dintre noi este etnicitatea noastră care, prin creativitatea nesecatele și ei resurse, originalitatea cu ne care stimulează intrăm în universalitate, așa cum au gândit și au făptuit nemuritoarele și statornicele genii și talente românești. Volumul are în preludiu, notele de lector ale Pr. Nicolae Dascălu - Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Pr. Cornel Cadar - Episcopia Catolică Iași, Prefața istoricului Academician Al. Zub și Cuvântul înainte al semnatarei cărții, Ioana I. Larco. Apărută în primă ediție, căci sigur vor apărea și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dezafectarea satelor mai mici și la îngrămădirea oamenilor în blocuri- vagon etajat, cu wc-ul într-un capăt de culoar și cu bucătăria în altul, promiscuitatea fiind la ea acasă, etc., etc... Iată însă, că în anul bicentenar al Revoluției Franceze - preludiu bolșevismului în lume = domnia terorii și lupta împotriva bisericii creștine, că într-un Decembrie al Nașterii Mântuitorului - și România profundă a crezut și al renașterii sale! , poporul român a îndrăznit, prin foc și tancuri, să intre pe făgașul regăsirii libertății
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nostru spiritual. E o sen zație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe care-o caută misticii și poeții. Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dosto ievski o descrie ca pe un preludiu al epilep siei. Rilke vorbește despre „cumplitul“ ei: ea este frumusețea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva. Vasile a scos din buzunar un ghemotoc de hârtie dic tando și a citit un poem, „de dragoste“, firește, cu inconștiența vârstei care nu idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza scaunului și a pu făit excitat, moment În care bărbia parcă i s-a umflat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dintre fesele ei, la fel de imaculate ca ale unei păpuși. I-am ținut sânii în mâini, cutia ei toracică făcându-mi ceasul de la mână să-mi zdrobească antebrațul. Postura ei pasivă era înșelătoare; dintr-o lungă experiență, știam că acesta era preludiul unei fantezii erotice, o lentă și circulară cercetare a unei proaspete prade sexuale. - Dacă fac și eu ce vrea el? Nu. Dar e dificil să știi unde e centrul personalității sale. - Nu te deranjează că a făcut pozele alea? Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din 7 august 1928, tînărul furios Mircea Eliade își asumă un „futurism personal”, înțeles în sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Revista Chemarea (1915) Prima revistă condusă de Ion Vinea, un preludiu al avangardismului autohton, a apărut în două numere, între 4 și 11 octombrie 1915. Efemera publicație s-a bucurat de mai puțină atenție din partea cercetătorilor decît micile reviste literare Art Nouveau apărute în perioada 1908-1912: minulescienele Revista celor l’alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întîlnesc într-o atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării militare. Pentru Tzara avea să fie o „anticipare” a Zürich-ului, un preludiu la aventura dadaistă. Pe a doua pagină a primului număr nu se precizează nimic în ce privește conducerea, sumarul sau periodicitatea — un „mister” similar celui de care se înconjurase, în 1912, Fronda ieșeană a tinerilor Eugen Relgis și A. Schreiber. În nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pitorești, ludice și „corozive”, pe care nu le va include acolo, bunăoară: „Un personaj eteroman - ca document, pentr’un roman“ sau „Răsturnica. Domnișoara Hus“, „Cîntec de rușine“, „De sufletul lui Fox“ (în volum: „In memoriam“), „Pentru Isarlîk“ (în volum: „Încheiere“), „Preludiu la dansul planetelor exterioare“ (în volum: „Paznicii“), „Jazz Band pentru nunțile necesare“ (subintitulat „Versiune ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de eleve. Într-o zi agitată, tocmai scăpaseră de materiile grele care își închipuiau că le secătuiau toată vlaga, energia, tinerețea și eliberați de coșmarul clipei simțeau cum își luau zborul liberi spre viață. Deseori legau prietenii în urma acestor dansuri preludiu din recreații. Nu sunase sau nu se auzi soneria de sfârșitul pauzei era zarvă mare, chiote, veselie imensă în clasă fiind ultima oră. Se zbenguiau printre bănci, pe culoare și s-a lovit de cineva o colegă, a presupus imediat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aramă. Dacă ar fi fost după ea, n-ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian Îi plăcea să nu se grăbească. Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu par să se despartă nici în oceanul cerului, nici în cel terestru și nici în cele două luni de gestație pe care le petrec pe pământ. An de an, ritualul căsătoriei este oficiat prin acel "dans al albatrosului", ca preludiu al zămislirii oului și al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]