1,965 matches
-
unele moravuri și năravuri 130 manifestate odinioară în viața publică sunt la fel de prezente? Pentru că interesele politice și economice se opun, de totdeauna, oricărei morale sau deontologii profesionale? Fiindcă patronul de ziar sau de televiziune este doar un om de afaceri, preocupat numai de profit? Să observăm că mulțimea mijloacelor de informare și performanța lor tehnică din zilele noastre fac să se șteargă hotarul dintre „provincie” și „metropolă”, iar metodele de fabricare a senzaționalului se împrumută cu cea mai mare viteză. La
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să nu aibă parte astăzi, el însuși, de critici aspre, emise de la înălțimea unor principii ce se regăsesc în documentele Comisiei Europene... Din comentariul lui Gr. Codrescu înțelegem că Eminescu 174 rămâne o „nucă tare” pentru istoricul literar N. Manolescu, preocupat mai curând să-și diferențieze criteriile de selecție valorică în raport cu alți autori, grijuliu cu propriul gust și prudent în raport cu „exigențele ideologice” ale lumii de azi. În orice caz, el beneficiază de prezumția bunelor intenții, încât este greu de crezut, gândesc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și neîncredere. În plus, am avut impresia că autorul jurnalului de azi era odinioară un critic preocupat să emită judecăți cât se poate de ponderate, astfel încât să evite discuțiile „susceptibile”. Drept care va reacționa doar la masa de lucru, punând textul „la păstrare”, în timp ce continuă să mențină relații cordiale cu aceia față de care, în chip firesc, are nu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mare personaj era și poetul nichita stănescu, poate cea mai importantă voce lirică născută în românia în a doua jumătate a secolului trecut. Imaginați-vă un om care aproape că plutea... Un somnabul traversînd comunismul, indiferent la realitatea din jur, preocupat numai de invențiile sale de limbaj și fascinînd pe toată lumea cu ele... atunci cînd își făcea apariția, nichita (așa îi spuneau toți) provoca un fel de vibrație în aer, atmosfera se încărca brusc cu mai multă spiritualitate. nichita avea aură
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se împiedice pe drum drept. În ultima vreme nu mai avusese atîta grijă, iar George Stan se plictisise și el să-l hipnotizeze. Ca un făcut, exact cînd a ieșit din încăpere, în fața ușii îl aștepta chiar George Stan. Văzîndu-l preocupat a clipit din ochii lui albaștri și ușor bulbucați, înainte de toate te uitai la ochii lui, asta era considerat un mare avantaj, pentru că între timp George Stan își putea face de cap cu pușcociul pe care îl purta în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plăcut". S-au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa știa că nu mai ținea de ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le despartă, cu vremea observase că lenea ajută tot atît de mult cît și cea mai neobosită activitate de combinare și speculație, amînarea în situația sa fiind considerată de ceilalți o măsură a înțelepciunii și autorității, nu s-a arătat preocupat, nici măcar nu i-a acordat lui Pangratty o atenție cît de cît subliniată. Desigur, nu s-a arătat nici bădăran, oricum ar judeca alții lucrurile, Pangratty făcea parte cumva "din familie". Puteai număra pe degetele unei mâini pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
semn bun pentru discuția ce avea să urmeze, s-ar putea să aibă o reacție neașteptată; cei care se apropie de sfîrșit nu mai au motive serioase să fie cuminți, nu-i mai interesează cine știe ce viitorul. Sînt, în schimb, foarte preocupați să facă ordine în trecutul lor, să-i dea o anumită imagine, o anumită culoare, să-l conserve într-o stare convenabilă. Cu ei e foarte greu să porți tratative. De aceea a preferat întotdeauna oamenii tineri, mai puțin responsabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu înghețăm, zice, fac eu cald... Dar cu ce? N-avea un lemn... - N-are rost, hai la mine, i-am spus. - Nu, de ce, stăm aici, e bine aici, ne băgăm sub plapumă. - Nu mă bag în nici o plapumă. Dârdâiam. Preocupat, vesel, încăpățînat, făcîndu-mi cu ochiul, a ieșit afară și s-a întors cu niște surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? Mă uit și văd la lumina chioară a lămpii într-adevăr un dulap cenușiu, destul de mare, așezat într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
le golirăm pe jumătate. Eu ameții imediat. Ceilalți răsfoiau broșura poetului comunist de la statistică în timp ce grasul îi privea batjocoritor, dar cu afecțiune. - Mi-a spus că trebuie să scrieți despre ea, zise el. - O să dam o notă, răspunse Geo Dumitrescu preocupat, rece, fără ironie, deși ironia exista, dar era greu să-ți dai seama din ce reieșea. - Hî, făcu Marin Sîrbulescu și avu un surâs strâmb, timid și fermecător. Față de statura lui uriașă blândețea surâsului era cuceritoare. - Ce hî? zise Geo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din redacția Le Monde și a culiselor unei emisiuni politice a canalului France 2, Lemieux (2000) consideră că jurnalismul trebuie înțeles pornind de la o critică internă (și nu externă) a profesiei de jurnalist. Scopurile urmărite de acest tip de abordare, preocupată mai mult de valorile pe care le apără indivizii decât de interesele lor, sunt orientarea spre motivațiile interne ale jurnaliștilor, reconstituirea motivelor și intențiilor jurnaliștilor în acțiune. Această abordare își propune deci să contribuie nu numai la o mai bună
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
în mai multe reprize, o dată sau de două ori cu o pasiune autentică, dar apoi păruse să se controleze. Cochetase chiar, în momente de vulnerabilitate împletită cu dorință, cu ideea că s-ar putea să fie homosexual. Observându-i aerul preocupat, Laurence se aplecă brusc și îi luă cuțitul din mână. — Mi se pare atât de firesc să te văd aici, îi spuse blând. Simți cum își încolăcește brațul în jurul taliei ei și cum își lasă capul pe umărul ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a ajuns încă acasă? Vrei să vin cu Rover să te ajutăm să-l cauți? Cunoaștem foarte bine parcul, unde îi place să stea și chestii din astea. — Ai putea? Ben se purta minunat - era plin de înțelegere și sincer preocupat. Cum putuse Fran să-și închipuie vreodată că ar face comentarii deplasate sau că le-ar spune prietenilor lui despre aventura de-o noapte a tatălui lui? Ți-aș fi sincer recunoscătoare. Ne vedem acolo. În cele din urmă, Phyllis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei după părerea lui Sean. Stevie o atacă înainte să apuce să-și scoată haina măcar. — Fran! În sfârșit! Ai început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-am nici o scuză față de Marta. Oricât aș căuta un motiv, nu găsesc unul pe care să-l invoc. Trebuie să accept că inexplicabilul poate fi o explicație sau că eu nu puteam să fiu altfel de cum am fost totdeauna, preocupat mai mult de mine decât de femeile pe care le-am iubit. Dacă de alte femei am fugit fiindcă au vrut să mă ia în stăpânire, să mă lege cu lanțul și să mă iubească numai ele, ca pe un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
izbucni în râs. Nelson îl imită. "Nu râdeți. Vă rog", am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!" Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: "De ce rîdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog", am continuat cu ochii la Mopsul. Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?" zise în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. ― Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu e prea mulțumit de ce citește (nimeni nu l-a silit să citească!). Pentru că-l văd cam încruntat și arborând un aer preocupat, catadicsesc să-i pun întrebarea eliberatoare: — Ce ai, ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am... — Văd eu că nu ți-s boii acasă. Mă enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce, ești Creangă în exil? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
iar acestea îi înghițeau viața lăuntrică. Temându-se, pentru că fără viața asta știa că va deveni un automat sau asemenea celor pe care îi disprețuia pentru că le era frică să gândească, urau ideile, deși voiau să pară numai de ele preocupați. De parcă n-ar fi vrut să fie contaminat, pentru că în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra lăuntrului individului, făcându-l să se închidă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Când a ajuns, târziu, acasă, erau de mult strânși la praznic în jurul unei mese lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minte gândul că a făcut un contract, dar nu reușea decât să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau să ordone celor doi hamali să-l trîntească la pămînt. Deși extenuat de foame și de efortul de a fi urcat treptele, Jim Își dădea seama că reclama din nou superioritatea europenilor. — E-n regulă, copile. Eurasiaticul era sincer preocupat. — Păstram pantofii ăștia pentru cazul cînd ai fi apărut. Să le spui asta mamei și tatălui tău. Jim trecu pe lîngă hamali și intră În tunelul plin de lumină. Grupuri de bărbați și femei, englezi, umblau printre tancurile și camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce trecuse prin ele, aceeași energie pe care o aveau soarele și bomba de la Nagasaki, a cărui explozie o văzuse. Jim le putea vedea deja pe doamna Philips și pe doamna Gilmour ridicîndu-se politicos din morți, ascultînd În felul lor preocupat dar uimit cînd le va explica felul cum le salvase. Și-l putea Închipui pe doctorul Ransome scuturîndu-și pămîntul de pe umeri, și pe doamna Vincent, uitîndu-se dezaprobatoare la mormînt... Jim supse puroiul și sîngele din dinți și le Înghiți repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Artistul este aici cel ce „izbutește până și să le redea orbilor vederea”, un har de esență divină. El deschide ochii celor cufundați în bezna realismului, făcând posibilă Revelația unui Adevăr de ordinul invizibilului, accesul la spiritual prin artă, una preocupată nu de trupul pieritor, ci de psyche-ul etern. Acces la necunoscut, la cealaltă față a oglinzii, intrare în acel teritoriu vecin cu moartea despre care vor vorbi, la rândul lor, Genet și Kantor - așa arată teatrul în viziunea lui Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]