3,241 matches
-
a menține interesul patronului. Totuși, Jausá nu avea nici o Îndoială În privința fidelității rezultatelor. Mai mult, acolo unde alții vedeau forme și umbre, el vedea fantome. Jura că deslușise cum silueta Mariselei se materializa Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și tehnicianul care lucra cu proiectorul duhneau a vin și alte băuturi spirtoase. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai mult. Uneori credem că oamenii sînt niște bilete de loterie, că există ca să transforme În realitate iluziile noastre absurde. — Isaac, cu tot respectul ce ți-l datorez, ai băut cît șapte și nu mai știi ce vorbești. — Vinul Îl preschimbă pe Înțelept Într-un prost și pe prost Într-un Înțelept. Știu destul ca să pricep că propria mea fiică n-a avut niciodată Încredere În mine. Mai multă Încredere avea În dumneata, Daniel, și nu te-a văzut decît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Alexandre Dumas sau lui Victor Hugo. Fumul provenea de la boiler. Am deschis capacul și am constatat că Julián azvîrlise Înăuntru toate exemplarele din romanele sale, care lipseau de pe rafturi. Abia se mai zăreau titlurile pe cotoarele de piele. Restul se preschimbase În cenușă. CÎteva ceasuri mai tîrziu, cînd m-am dus la editură, În cursul dimineții, Álvaro Cabestany m-a chemat la el În birou. Taică-său abia mai trecea pe la serviciu și medicii Îi spuseseră că zilele Îi erau numărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din capătul opus al vreunei piețe, văzîndu-l cum Îmbătrînea. Julián a replicat că prefera ca bătrînul să rămînă cu amintirea fiului pe care și-l făurise În mintea lui În toți acei ani, și nu cu realitatea În care se preschimbase. Pe asta o păstrezi pentru mine, i-am zis eu, căindu-mă pe dată. N-a spus nimic, Însă, o clipă, a părut că redevine lucid și că Își dă seama de iadul În care ne Întemnițasem. Pronosticurile doctorului n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu țin de cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe și moi de nea. Eu lepregătesc copiilor cele mai multe bucurii
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită Și se preschimbă-n torțe și în spade. Cu duhul tău mireasmă de grădină Ne miruim, sub zâmbet de icoane. Culegem din mormântul tău lumină Și ne spălăm obrajii de prigoane. Luăm un pumn de lut din groapa sfântă Și-l punem pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
clipa în care-o fi să mor! Inima mea te cere, te caută întruna, O, sfânta mea domniță, alină-mi dorul sfînt! Grăiește-mi doar o vorbă duioasă, numai una... În clipa-aceea, versu-mi ar lua un nou avânt, S-ar preschimba pe dată în cel mai dulce cînt! Comoara mea, ascultă-l, și-ncrede-te în el, Ascultă-l ce trist sună! Pe veci al tău: Cornel! La 12, Ionescu Cornel s-a prezentat să-și ia poezia. I-am citit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul Într-un zgomot ciudat, ca al unui animal sălbatic, a cărui furie mătură totul În cale. * Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poată ridica pe umerii ei păroși și să fugă cu ea la palat, unde ar avea loc o nuntă mare, cu cântăreți și dansatori - și, dacă un ține povestea cu prințul, atunci poate maimuța asta ar fi în stare să preschimbe în tânărul chipeș care face curățenie la grasul Baniya, farmacistul, sau, dacă un se poate transforma deloc, ar putea avea măcar darul vorbirii, ca să-i spună viitorul, și dacă nici asta n-o poate face, să facă ceva să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
presupune că este mâncare de-ajuns și este dispus s-o împartă cu el, asta până când cerșetorul începe să tragă chiar de mâinile și picioarele lui, ceea ce lui Pran i se pare o exagerare - în cele din urmă, cerșetorul se preschimbă în Ma-Ji, care, cu ajutorul unei servitoare micuțe, pare să-l îmbrace într-un fel de costum de mătase. Îl doare capul și nu știe ce oră este. Presupune că s-a făcut seară, pentru că abia mai zărește ceva jur. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
viață. - Homer Hidden, hârâi Zeul Neantului, ești o făptură cum nu se ivește decât o singură dată într-un cosmos. Bucură-te de unica ta apariție! - Amplificatoarele interogatoare! comandă Zeul Vitezei. Pânza viziunii se întinse nemărginit, și întreg firmamentul se preschimbă pentru Homer în surâsul Barbarei. Apoi omul tresăltă sub sensibilele brațe de metal, care, consternate parcă, își descleștară strânsoarea. Homer se prăbuși la picioarele altarelor stohastice și un firișor de sânge îi izvorî din colțul gurii. - Ce bizare fixații pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
prin har, e-n noi. Mi-ai dat puteri să mă înalț din valea Căderii în păcat, spre piscuri noi. M-ai învățat să stau stâncă-n picioare, Că sprijin mi-ești și ajutor oricând, Suspin și răni le-ai preschimbat în soare, Dulci mângâieri în sufletu-mi crescând. Cu Tine am aflat drept Adevărul, Nădejdea și iertarea, pacea mea, Că Tu ești pentru toate Ziditorul Ce ne reverși deplin, sfânt, dragostea. Liniște Coboară noaptea peste ape, în simfonii de lungi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
era deprimat. Fann Sora cea Mare face o scurtă pauză. El știa că nu va supraviețui competiției. Hotărî să se retragă, însă fu împiedicat de profesorul său, marele învățat Tu Shou-tien, care îi sugeră elevului său o modalitate de a preschimba înfrângerea în victorie: „Când vei pierde, să-i spui tatălui tău că asta s-a întâmplat nu pentru că n-ai putut să tragi cu arcul. Spune-i că a fost alegerea ta să nu tragi. Iar faptul că ai refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poetului care a scris În așteptarea soțului? — E Wang Chien, Majestatea Voastră. — Ai vrea să-mi reciți poezia? Nuharoo se ridică și începe: Acolo unde își așteaptă soțul Râul curge necurmat. Nicicând nu-și întoarce privirea Și-n stană-i preschimbată. Zi după zi peste creastă Vântul și ploaia se-ntoarnă. De-ar reveni călătorul Această piatră și-ar spune dorul. Marea Împărăteasă își ridică brațul drept și își șterge ochii cu mâneca. Se întoarce spre împăratul Hsien Feng și îl întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
este cel mai avut dintre noi și, dacă-l lucrăm psihologic când se pilește, devine mărinimos și bem cu toții pe socoteala lui. Căpățâna de mistreț pe care o ții minte tu din vremea armatei s-a lățit și s-a preschimbat Într-una de zimbru. A rămas, În ciuda Înavuțirii, omul cu suflet pe care Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se arată În continuare cel mai leneș om de pe planetă. E o adevărată minune că nu l-au dat afară, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă. Acum, când oamenii alunecau prin noroi în timp ce urcau și coborau muntele, asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadării din Castelul Itami - nu se vindecase complet, inspecta primele linii, dintr-o lectică. Zâmbea forțat la gândul că, probabil, avea să șchiopăteze tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce crede că vrea să spună ceva în numele tuturor, acum e momentul să vorbească! Kanbei făcu o scurtă pauză, lăsându-le oamenilor timp de gândire. Printre acele capete fără număr, existau în mod foarte clar oameni ale căror expresii se preschimbau din teamă, în regret. Kanbei își șterse sabia de sânge și o vârî la loc în teacă. Îmblânzindu-și expresia, le cuvântă lucrătorilor cu demnitate: — Văd că nimeni nu mai vrea să urce după acești cinci oameni, ceea ce înseamnă, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această scrisoare, care circulase pe la toți generalii și vasalii clanului Oda, fusese redactată, în mod clar, sub îndrumările lui Nobunaga, astfel că, atunci când ajunse la războinicii din clanul Akechi, furia acestora se preschimbă din lacrimi, în turbare. În mod normal, clanul Akechi era considerat superior clanurilor Ikeda și Hori, situându-se astfel la același nivel cu Hashiba al lui Hideyoshi și cu Shibata. Și totuși, numele stăpânului lor fusese consemnat după numele acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, în completă dezordine. Era Ora Berbecului. Nu trecuseră nici două ore între sosirea primului mesager și plecarea lui Hideyoshi. În acel răstimp, Hideyoshi preschimbase o înfrângere din partea de miazănoapte a provinciei Omi într-un prilej de victorie. Crease pe loc o strategie nouă pentru întreaga lui armată. Instruise mesageri și-i trimisese, cu ordine, pe drumul de treisprezece leghe până la Kinomoto - drumul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pas, apropiindu-se, cu fiecare oră, de castelul principal al clanului Tokugawa. Ieyasu, desigur, lipsea, la fel ca toți generalii și soldații săi, care plecaseră pe linia întâi, la Muntele Komaki. Spre acea casă pustie, coconul gol în care se preschimbase miezul provinciei natale a clanului Tokugawa, avea să-și îndrepte Shonyu lovitură mortală. Comandantul Castelului Oteme, care fusese aliniat cu clanul Tokugawa, dar era ispitit de Shonyu, acceptase deja de la Hideyoshi garanția unui domeniu de cincizeci de mii de banițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
genunchi și mângâie câinele lui Stanley, un labrador bătrân pe nume Spot. Fără să vreau, mă gândesc la Harry și la vorbele smintite care mi-au rămas înfipte în minte de două săptămâni încoace: X marchează locul. Locul s-a preschimbat acum într-un patruped și, în timp ce îl urmăresc cum o linge pe Lucy pe față, rămân aproape de Tom, pentru eventualitatea în care voi fi chemat să-i spun câteva cuvinte Pamelei. Nu sunt, dar ascult jumătatea de conversație care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]