1,626 matches
-
institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum și învinsă, ca și cei doi care nu mai reușeau să parcurgă ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un clovn. Exclus, tolerat ? Întrebări pe care și le punea fiecare și le pusese și Lucian, desigur, de prea multe ori. Voia să evite discuții fără finalitate sau presimțea că întrebările vor deveni tot mai insistente, somația tot mai violentă ? ... Deschide larg ochii, îi închide, orbit de lumina puternică a zilei. Chipuri de-o clipă, pulsații ale aerului, benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noi doi și ce anume ni se pusese la cale. 2. - Azi! se tot bucura Moru de cuvântul nou meșteșugit, după care a Început să vorbească, amestecând cuvintele rostite cu cele gândite, de parcă trebuia să-mi spună totul repede-repede. Cine știe cum, presimțise că nu mai aveam timp de pierdut dacă doream să Împlinim acel lucru pentru care ne aduseseră pe lume mumele noastre. Mamă-sa venise de undeva de la Miazănoapte, alungată de niște oameni din alt neam... E ciudat, iar de cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape mă înfior la gândul / că nu știu de unde mă pândește și unde se poate ivi) își face, în cele din urmă, efectul (Presimt că sfârșitul nu va întârzia /sunt părăsit de orice urmă de spaimă /nu-mi clănțăne dinții nu-mi tremură pleoapele), amintind, din nou, de cuvintele lui Emil Cioran: Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
primele zile din septembrie, nu mă mai gândeam decât cum să scap. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat, cerul nu mai era spălăcit ca în lunile cu călduri mari, căpătase o anumită gravitate în care se presimțea toamna, deși pădurile nu erau, încă, înroșite. Mă prefăceam mai departe că învățam, ca să nu dau de bănuit, dar, culcat în iarbă, îmi băteam capul cu alte griji. La început, mi-a trecut prin minte ideea neroadă de a-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă. Tata mi-a dat cei 44 de lei și-mi duce cufărul, punîndu-l în portbagaj. Știu, oare, că în destinul meu intervine o ruptură? Nu. Habar n-am. Nici măcar nu presimt. Hai, grăbiți-vă", zice nervos șoferul. "Unchiul George" consimțise, dacă nu cumva chiar aranjase, ca unul din tații bogați ce aveau copii la "Spiru Haret" să-i trimită o mașină care să-l aducă în Capitală. Mărinimos, mi-a dat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e un război. Trebuie să existe un învingător și un învins, un cuceritor și un cucerit. Dar, la întoarcere, pe drum, m-a descumpănit din nou. Mi-a zis: Cred că ar fi mai bine să nu afli adevărul, Luca. Presimt că el ne va despărți până la urmă". Avea o privire tristă și mi-am dat seama că se petrecea în ea ceva nelămurit. Oprindu-se, apoi, mi-a pus o întrebare care m-a lăsat fără glas: "Ești psihiatru, poți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu există „cale de mijloc“ și că singurul consens posibil trebuie să aibă la bază economia de piață. Câțiva delegați s-au arătat cam nedumeriți, dar or să vadă ei peste câțiva ani câtă dreptate a avut. E doar începutul. Presimt. De ce a durat atât ca să ajungem aici? 18 noiembrie 1977 Partidul m-a ținut pe loc și m-a făcut să regresez timp de douăzeci de ani. Douăzeci de ani irosiți. Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
limbă după ea. Dormeam cu fotografia sub pernă, dacă poți crede una ca asta. Desigur, eram foarte tânăr. Dar ciudățenia este că... — ...semăn leit cu ea? — Da, chiar semeni. Se încruntă. Ți-a mai spus cineva asta? — Nu, dar am presimțit că o să mi-o spui. Și acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei. Roddy nu-i răspunse și ea continuă să privească drept înainte, bucurându-se de liniște, până când observă o lumină roșie clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
praștia lui David. Fac din nou o paranteză, scurtă, vă promit. Cred că vi s-a întâmplat și vouă, încă din copilărie, să doriți să fărâmați ceva prețios tocmai pentru că e prețios. S-ar putea ca însuși faptul că noi presimțim valoarea unor lucruri să ne facă să vrem să le distrugem. Ba nu, nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
capabilă să facă rugăciuni de iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult de atît, că este destul de matură și inteligentă pentru a nu-și închide orizontul sufletesc „sub greutatea lutului”. Ceea ce, presimte, îl va supune la „grele încercări”. 2 iulie 2006, seara Urmăresc un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau tocmai de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
idiliza imaginea omului e încă o notă definitorie pentru viziunea antiutopică. Diferența de perspectivă e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind că un suveran îl va contrazice, Machiavelli nu recunoaște nici o valoare operelor de laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin care Aristotel definea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu avusesem niciodată nimic la picior, dar cîinele?, cîinele era-n bucătărie și mă privea cu ochii lui verzi, resemnați, oblici, și-am priceput repede că nu făcea bine deloc, o fi presimțit ceva, Îl durea stomacul, animalele știu Întotdeauna ce urmează să se Întîmple după atîtea felicitări, așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și aleargă pe gazon mai iute decît cîinele celuilalt scriitor, care nu luase premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pare să aibă treizeci de ani, e scund și slab, și locuiește într-o cameră vecină cu a mea. Ne-am împrietenit foarte repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu știu ce rău și se teme. E un băiat bun, care vorbește englezește închizînd ochii. Râde mult." "Ceremonia mariajului lui Mantu, începută acum patru zile, s-a sfârșit ieri-noapte. Ospețe au fost și în casa miresei (neagră, comună, dar foarte simpatică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea Maitreyiei, dacă surpriza pe care o presimțeam nu era o eventuală împărtășire, o luminare a ascunzișurilor sufletului ei. Dar mă trezeam prea puțin clătinat de întîmplările acestea eventuale. Scriind, mă întrebam: o mai iubesc? Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Scena de pe terasă o uitasem. Nimeni n-ar putea minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până aproape de încheietura aceea a genunchiului, pe care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care nimeni nu-și mai știa unde e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit, Leana plecase mai devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe una din străzile vecine, și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
schițe, obiecte de artă, măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un mare zâmbet. - Nu știu despre cine vorbiți, dar sânt sigur că mi se fac semne. Le simt, le presimt. Așa începe întotdeauna miraculosul proces de anamnesis: mă întîlnesc cu cineva, cunoscut sau necunoscut, nu pot să-mi dau seama, dar uneori de la primele cuvinte pe care mi le adresează simt că mi se fac semne... Ușile ascensorului se deschiseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
recunoască. - Deși, continuă, când adineaori, în ascensor, am auzit pentru întîia oară de pictor, de artistul laureat, am simțit cum mi se fac semne. Semne, repetă el, subliniind cuvântul, și, vă asigur, nu mă înșel niciodată: le simt și le presimt de departe, deși nu le înțeleg numaidecât, vreau să spun, nu le descifrez pe loc mesajul. Pentru că, domnul meu, continuă însuflețindu-se deodată, vă mărturisesc că mă aflu într-o situație cu totul singulară: știu că mă așteaptă aici cineva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Abia mai luminează, căci o am din timpul războiului, de când eram cercetaș. În orice clipă s-ar fi putut stinge, și am fi rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uitat. Nu-ți amintești decât ce ți s-a întîmplat, cum se spune, personal, dar astea, Maestro, pentru noi, artiștii, nu au valoarea pe care o au pentru ceilalți... Se ridică brusc în picioare și, așa cum îi era obiceiul când presimțea că va spune lucruri pe care le evitase până atunci, începu să se plimbe cu pași mari prin salon. - Îți mărturiseam odată că dacă nu mi-e frică de nimic, nu este pentru că sunt nepot de erou, ci pentru că am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă, moș Pâcule. Suntem oameni gospodari și nu ne-om face de rușine pentru atâta lucru... Acum, mergeți frumușel acasă și pregătiți carele pentru mâine. In zori, pornim - a poruncit moș Dumitru. Ehe! Să fiți sănătoși dumneavoastră! Le avem pregătite. Presimțeam noi că jupân Aizic o să ne primească și le-am pregătit de dimineață - a răspuns Alecu Slobodă, bucuros că le-a venit așa o idee. S-au despărțit cu voie bună. Moș Dumitru și cu Pâcu au mai zăbovit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere moș Dumitru. Amiaza i-a prins intrând în târg în hodorogitul carelor. Spre surprinderea cărăușilor, Aizic îi aștepta la poartă. Bine ați venit, gospodarilor! Să știți, oameni buni, că am presimțit eu venirea voastră. Cum așa, jupâne? a întrebat Pâcu. De dimineață mi s-o zbătut ochiul drept și Rifca mi-o zis: „Aizic dragă!. Să știi că astăzi avem musafiri, că mi s-o zbătut și mie ochiul stâng toată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum Întârzierea de reacție se transformă În curiozitate bolnăvicioasă, nu știi de ce devii curios; ești atent să vezi cum va fi după: presimți Însă că nu se va produce iremediabilul În forma la care te așteptai tu, simți În aer o altă schimbare, se (sau ți se) prepară parcă o farsă; curenții de frică ce-ți zguduiau ființa s-au topit, o mireasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]