20,415 matches
-
fost obținute pe baza apartenenței la partidul victorios în alegeri. Birocrația este unul din principalele motive invocate de investitorii români și mai ales străini. Sunt necesare mult prea multe avize și acte, iar unele se obțin foarte greu pentru că funcționarul pretinde foloase necuvenite într-un mod indirect (arătând buzunarul său de exemplu) sau chiar direct (cu tupeu). Pe fundalul sumbru al sărăciei, mizeriei sociale s-a dezvoltat o întreagă mafie. Se știe deja de mafia petrolului și cea a îngrășămintelor chimice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
legile nu sunt drepte și îi avantajează pe cei puternici (lucru care poate fi adevărat uneori, în privința unor prevederi legale) dar nu se poate generaliza. Chiar dacă legile ar fi incomplete ele însele nu pot fi vinovate. Vinovați sunt cei care pretind că sunt deasupra lor, precum și cei care îi sprijină denaturând sensul legilor și neaplicându-le în spiritul lor. Până și avocații care i-au apărat pe marii corupți ai României și pe unii infractori notorii poartă o anume vină de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
A doua tactică ar putea fi definită cu o expresie cam vulgară, dar care a făcut carieră în folclorul politic recent: este aceea a «fierberii în suc propriu». Ea are, pentru Putere, avantajul că dă iluzia toleranței; și dezavantajul că pretinde răbdare. A treia tactică îmi amintește acea seară din ianuarie 1990, când, sub presiunea manifestanților strânși în fața palatului Victoria, Iliescu a acceptat scoaterea partidului comunist în afara legii. O zi sau două, mai târziu, a revenit asupra deciziei, anunțând un referendum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sale catastrofale. Noi trebuie să ne îndreptăm pașii spre viitor iar nu spre trecut, cu energie și optimism. Încă mai întâlnim mulți români tributari vechilor mecanisme de gândire comuniste, devenite automatisme. De pildă, găsim funcționari care se consideră deasupra cetățeanului, pretinzând un respect exagerat, ca și când trebuie să le câștigi mai întâi bunăvoința, sau chiar să le-o cumperi. Darea și luarea de mită par încă lucruri normale deși ambele fapte sunt incriminate de Codul Penal și pedepsite cu închisoarea. În cartea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și a respectului de sine. Eram constrânși să gândim la fel prin educația și propaganda comunistă. De aceea, omul ajungea o simplă mașină sau unealtă în mâna altora. «Comuniștii» (o denumire improprie), care nu credeau în valorile comunismului cu adevărat, pretindeau supunerea oarbă, cu orice preț față de statul comunist, față de sistem și valorile acestuia, ba chiar în multe cazuri supunerea în toate față de ei înșiși, deveniți în timp un gen de dictatori, unul mai mare ca altul. Experiențele noastre de-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
într-o mare măsură, jucătorii înșiși: n-am prea observat ca românii să protesteze la chestiunile de principiu. Ei ies în stradă exclusiv pentru mai marile sau mai micile lor interese. Până la un punct, firește că nu poți să-i pretinzi românului să se comporte altfel decât îi este firea: delăsător, șperțar, disprețuitor cu tot ce nu seamănă a învârteală și a furtișag. Dar cetățeanului trebuie să-i ceri să fie cetățean măcar în măsura în care se arată extrem de mândru de a fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în măsura în care se arată extrem de mândru de a fi urmașul lui Traian și Decebal. Ne inflamăm în chestiuni meschine sau marginale, dar facem pe morții în păpușoi când locomotiva dezastrelor trece șuierând prin gospodăria noastră. Nici o grupare, fie ea intelectuală, fie pretins implicată în problemele țării nu dă vreun semn că ar avea vreo responsabilitate pentru dezastrul în care ne aflăm. Prost sfătuit încă din prima clipă a venirii sale la Cotroceni, dl. Constantinescu nu numai că a cauționat dezastrul lăsat în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și își goli magazinul în gură. Toată lumea era fericită. 19-21 octombrie 2004 ANGST Sunt singur în birou. Colegii au plecat de mult acasă. Am rămas să termin de citit niște dosare. Așa pretind, cel puțin. De fapt, îmi este frică. Mi-e frică să merg acasă, unde ar putea suna telefonul sau soneria, ar putea bate la ușă. De-aia stau aici, în siguranță. De frică. În urmă cu patru ani, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o investească într-o carte (mai precis, Procesul lui Kafka). OK. Camil era binedispus. Se așeză pe locul pe care stătea de obicei, în antepenultima bancă. În școală, descoperise că în primele bănci stau tocilarii, iar în ultimele, idioții. El pretindea că nu era nici una, nici alta. Pretindea. La dreapta lui stătea Gina. O puștoaică drăguță din provincie, care se făcea remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Procesul lui Kafka). OK. Camil era binedispus. Se așeză pe locul pe care stătea de obicei, în antepenultima bancă. În școală, descoperise că în primele bănci stau tocilarii, iar în ultimele, idioții. El pretindea că nu era nici una, nici alta. Pretindea. La dreapta lui stătea Gina. O puștoaică drăguță din provincie, care se făcea remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a durat aproximativ o sută de ani, și cu asta basta. Sucești cartea în mână, parcurgi frazele de pe spatele ei, de pe partea îndoită a supracopertei, fraze generice, care nu spun prea mult. Mai bine așa, nu e un text care pretinde să se suprapună în chip indiscret textului pe care cartea va trebui să-l comunice direct, a ceea ce va trebui să storci din carte, mult, puțin, cât o fi. Sigur, chiar și calea ocolită, de a citi ce e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de sticlă, mă îndrept iarăși spre ceștile îngrămădite, lăsate la uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt bună să le țin la distanță... Rămâi descumpănit. Un alt duș rece: cartea ce părea atât de promițătoare s-a întrerupt; numărul de telefon pe care-l credeai începutul a ceva e un drum blocat, cu Lotaria asta care pretinde să te supună unui examen... — Ah, înțeleg... Vă rog să mă iertați. — Alo? Ah, dumneavoastră erați, domnul întâlnit la librărie? - O altă voce, a ei, a pus stăpânire pe telefon. - Da, eu sunt, Ludmila. Și dumneavoastră aveți pagini albe? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
neliniștite, într-un dans lent, în care nu ritmul contează, ci împreunarea și desprinderea liniilor în serpentină. Irina apucă în ambele mâini două capete de șarpe, care reacționează la strângerea ei, exacerbându-și propria capacitate de penetrare rectilinie; ea, însă, pretindea dimpotrivă ca maximul de forță conținută să corespundă unei flexibilități de reptilă ce se îndoaie, ca s-o ajungă în contorsionări imposibile. Acesta era primul articol de credință al cultului instituit de Irina: să abdicăm de la verticalitate, de la linia dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rândul tău să-l consolezi. Era o simplă curiozitate de cititor... Dar dacă dumneavoastră nu-mi puteți spune nimic... Ceea ce știu, vă spun cu drag, zice redactorul. Ascultați. Totul a început când s-a prezentat la editură un tinerel care pretindea să fie traducătorul lui ăsta, cum îl cheamă... — Polonezul? — Nu, care polonez! O limbă dificilă, pe care puțini o știu... — Cimeriana? — Nici vorbă de cimeriană, alta, cum îi zice? Se lăuda că e un poliglot extraordinar, că nu există limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Jojo, care are oamenii lui în toate centrele de mare trafic ilicit? Dar ar fi trebuit să-i explic toate dedesubturile despre Jojo și cealaltă, care n-au renunțat niciodată să-mi ceară să-i ajut să-și recupereze ceea ce pretind că au pierdut din cauza mea, să-mi atârne de gât lanțul de șantaje care mă obligă și acum să petrec noaptea căutând o soluție pentru un vechi prieten, aflat într-un sac de plastic. Și cu singalezul m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-și însușească formula romanelor lui Silas Flannery și este capabilă să producă romane de-ale sale, absolut inedite și de prima mână, gata să invadeze piața mondială, retraduse în engleză (sau, mai bine-zis, traduse în engleza din care se pretinde că au fost traduse), nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
definitiv, adică scriere, numai pe hârtie, și nu înainte. Numai prin limitarea în cadrul actului de a scrie imensitatea non-scrisului devine lizibilă, adică prin nesiguranțele ortografiei, prin inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au încasat deja avansurile de la editori din lumea întreagă; agenți publicitari, care vor ca personajele mele să poarte diferite obiecte de îmbrăcăminte și să bea anumite sucuri de fructe; programatori electronici, care pretind că pot termina la computer romanele mele neterminate. Încerc să ies cât mai puțin posibil; evit satul; dacă vreau să mă plimb, o iau pe cărările muntelui. Astăzi am întâlnit un grup de copii cu aer de boy-scouts pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fiecare persoană trebuie văzut cine sunt infiltrații care au infiltrat-o. Și, mai înainte de toate, trebuie știut cine i-a infiltrat pe infiltrați. — Și continuați să vă luptați până la ultimul strop de sânge, deși știți că nimeni nu este ce pretinde că este? — Ce importanță are? Fiecare trebuie să-și joace rolul până la capăt. — Și eu ce rol trebuie să joc? Stai liniștit și așteaptă. Continuă să citești cartea. — Drace! Am pierdut-o când m-au eliberat, nu, arestat... — Nu importă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de o bucată de vreme; ea era învingătoarea; lectura ei tot mai curioasă și nestăpânită reușea să descopere adevăruri ascunse în falsul cel mai nerușinat, și falsuri neatenuate în cuvintele ce se pretindeau cele mai adevărate. Ce-i mai rămânea iluzionistului nostru? Ca să nu rupă ultimul fir care-l mai lega de ea, continua să semene confuzie în titluri, nume de autori, pseudonime, limbi, traduceri, ediții, coperți, pagini de titlu, începuturi, sfârșituri, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am suficientă autoritate ca să te trimit chiar acum să fii ars pe rug - făcu o pauză lungă, desfătîndu-se la gîndul terorii pe care pretindea să i-o deștepte victimei, și continuă pe același ton. Dar avînd În vedere că mi se pare o mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să-i declar război, zîmbi amuzat. În fond și la urma urmei, dacă tot o să mă preschimb În Regele Insulei Hood, s-ar cuveni, ca Rege, să știu să scriu. - Aveți idee ce anume fac spaniolii cu cei care pretind să se Încoroneze regi ai oricărui domeniu de-al lor? Le smulg limba și le scot ochii, le dau de băut plumb topit și, dacă și atunci se Încăpățînează să mai trăiască, fac În așa fel Încît să fie sfîșiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urma urmei, prin ce se deosebește poziția mea de cea a oricărui rege? Nu Îi fac ei bucăți pe toți cei care se Împotrivesc? Nu Îi arde Inchiziția pe rug pe toți cei care nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor e diferită de a noastră? Legea admite asta și, dacă ar fi spînzurați toți proprietarii de sclavi, puțini nobili ar mai rămîne În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]