12,874 matches
-
când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă ea reușise atât de abil să mă ocolească atâția ani. Și nu este greu să pricepi de unde mi se născuse gândul acesta, căci nimic nu poate fi mai rău pentru suflet, decât să vezi că tu nu placi nimănui și că nimeni nu-și găsește în tine perechea. Dar, Doamne, văd cât de puțin eram atins
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ales, acesta ar fi vrut să fie singur pe lume, să nu-l vadă și să nu-l știe nimeni, niciodată. Se pare că Maria însemnase pentru Victor mai mult amărăciune, decât celălalt înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva nedeslușit, dar dureros. Parcă m-am tâmpit, Dumnezeu știe de ce... Oare am depresie? Nu știu. Totuși, stând și gândindu-mă, îmi dau seama că deseori mi se întâmplă să merg pe stradă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar așa sunt acele ființe: neevoluate! Speranțele sunt ca o gură de apă rece pentru acei oameni, ele sunt singura cale, care-i conduce la ceva stabil, căci numai la asta se pricep ei cel mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
măsoare cu privirea. Un aspect însemnat este faptul că el știa că le este superior multora dintre cei care-l înconjurau, cunoștea aceasta chiar foarte bine, însă tăcea și nu se lăuda. Totuși, când se hotăra să deschidă gura, puțini pricepeau ceva, pentru că adesea începea să vorbească despre ceva și termina cu altceva, iar asta nu se cauza faptului că era dezlânat în exprimare, ci faptului că dorea să exprime multe lucruri deodată (aproape că nu avea răbdare cu viteza propriei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se poate mai limpede impresia că era înzestrat cu o înțelepciune precoce, o înțelepciune foarte profundă, o înțelepciune mult prea adâncă pusă în cumpănă cu vârsta lui reală. Doar o privire era suficient s-arunci la ochii lui iscoditori, ca să pricepi imediat că este un cunoscător deosebit al psihologiei sufletului omenesc, iar asta la cei optsprezece ani ai săi numai! Dar l-am descris destul pe Șerban. Ajunge. Într-adevăr, atât Victoria, cât și fiul ei, aveau în ei ceva aparte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o facă și, în consecință, era degajat... - Dar, haide, totuși, odată!, interveni Victoria. Mișcă-te mai repede, că-i târziu tare! Tu chiar nu privești la ceasul ăla de la mâna ta, chiar nu vezi cât arată? Cât de insolent te pricepi să mai tratezi lucrurile și, mai ales, pe cele sfinte... Aproape că nu te mai recunosc deloc. Spune-mi drept și să nu mă minți: tu mai crezi în Dumnezeu sau nu? Zi, ca să aflu și eu! - Auzi, ia nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
permit asta, să știi! Ei bine, uite că întrebarea ce mi-ai pus o mi se pare una chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă nu doresc asta. Pricepi? Oare! Și totuși, pentru că-mi ești mamă, ți-o spun limpede și reține bine: firește că mă încred în Dumnezeu, adică în acel Dumnezeu strălucitor, în care crezi și tu, însă eu o fac în felul meu, altfel n-aș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar asta să știi că-i numai pentru că ți-am promis, atât. Nu uita nicio clipă că mă duc doar la dorința ta fermă și dintr-un capriciu ce ți aparține ție în întregime, lucruri pe care chiar nu le pricep, nu pot; dar mi-am dat cuvântul față de tine, iar eu n-am deloc năravul să-mi întorc cuvântul! Lucru care, de altminteri, vezi și tu că poate deveni un dezavantaj de multe ori, la dracu’! - Poftim?! - La dracu’! - Ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-ai luat în cârdășie cu dracu’, va trebui musai să joci fără greșeală, întocmai după cum îți cântă el, până la capăt, pricepi ce-ți spun? Eu mă ocup numai să storc bine banii pe droguri de la clienți, în niciun caz nu mă ocup să fac cumva opere de binefacere, nici pentru un pârlit ca tine, nici pentru nimeni altcineva! Ai beneficiat destul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să priceapă repede despre ce-i vorba. „Asta-i nemaipomenit!”, exclamă el în gând, uluit. Ce mai putea să-i explice el maică-sii acum? Totul, în acest moment, era deja dat pe față, și încă în ce mod... În acele clipe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca să te luminez și ca să nu mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o dobândi. Ai priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am judecat totul logic, la rece, așa cum mă pricep eu: drogurile îmi provoacă pe loc fericirea, lipsa lor - nefericirea. Știam prea bine că a mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ești! Și naiv! N-ai mai multă minte decât un preșcolar limitat! Efectiv, ai o gândire de două parale! Și văd că mult ai mai trăit tu în viața asta, multe mai înțelegi tu din ea! Oricum, să știi că pricep perfect despre ce vorbești, însă te socotesc un nătărău, căci n-ai fost în stare să-ți dai singur seama, drogându-te, cam cât greșești și, deci, să încetezi numaidecât a o mai face. Zic că știu despre ce vorbești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mă aflam În fața unei situații delicate. Alo! Alo! Doar câteva momente te mai rețin. Mă aflu Într-o oarecare Încurcătură... Te rog, ajută mă! Ce formulă de adresare este necesară În astfel de cazuri?. Știi prea bine că nu mă pricep la ritualuri religioase și, mai ales, la cele ortodoxe ( eu fiind catolică). De fapt, cunoști libertatea gândirii mele. M-am lepădat demult de canoanele și falsele interpretări religioase. Fiecare este liber să creadă În ce dorește, să-și aleagă un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie, dându-mi un răspuns confuz: „Nu!” Nu-i nicio problemă. Nu contează. Poate doar... ceea ce există În interiorul nostru. După marea bâlbâială, mi-am dat seama că pentru ea și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe bunica ei, care era moartă de mulți ani. Vocea ei tremura ușor când povestea, iar emoțiile nu puteau fi ascunse. Spunea că o iubise mult pe bunică-sa. - Se vede că ai iubit-o mult, nu e greu de priceput, zise Ana. Când vei pleca și tu de aici, vă veți întâlni sus în cer. - Care cer? - Cel ce se numește Împărăția lui Dumnezeu. - Lasă-mă, te rog! Tu chiar crezi că există Dumnezeu? o întrebă colega. - Chiar cred, răspunse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce caută găsește și tot cel ce cere i se dă. Am aplecat capul de rușine și nu știam nici ce să zic, nici ce să fac. Pleca iarăși de la mine Domnul... Simțeam că trebuia să fac ceva, dar nu pricepeam ce anume. Simțeam că Domnul aștepta ceva, dar eram atât de nepricepută... Însă Cel ce nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, cunoaște toate căile pe care se poate ajunge la inima omului. Am căzut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
niște emoții pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era la începutul Sfintei Liturghii. Eu nu pricepeam nimic, vecina îmi șoptea. Primul lucru care mă impresionă mult fu cântările din strană, la auzul lor sufletul meu parcă prindea aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cu viteza săgeții reuși în doar câteva secunde să-l înșire pe rochița ei de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună? Cum să intre în curte în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu se mai recăsători. Se înscrisese la o școală de dascăli și așa se făcuse dascăl în satul său. Ion era foarte harnic, nu se temea de niciun fel de muncă. Încă de tânăr, începuse a deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate. „Tânărul acesta are mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat să-și facă serviciul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Al treilea copil era în clasa a șaptea. După ce analizară toate posibilitățile, se opriră la cea de a deschide și ei un magazin, cât de mic, doar să le poată aduce un salariu în fiecare lună. Și apoi, era ceea ce pricepea, altceva nu se vedea capabilă să întreprindă, mai ales și cu puțina rezervă de bani pe care o aveau. Nu mai întârziaseră. Se apucară de construit și, într-o lună de zile, era totul gata, aranjat și pregătit pentru vânzare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
indicat, cred, să fie admisă, ca singur judecător, evaluarea din perspectiva beneficiarilor, desfășurată cu mijloace științifice. Altfel, fără testarea efectivă a rezultatelor, preconcepții de genul „societatea civilă este cea corectă”, „administrația publică știe ce trebuie făcut” sau „numai experții se pricep” nu sunt decât forme de prejudecată socială. 7. Succesul DEVCOM depinde de valorile tuturor actorilor potențial relevanți pentru acțiunea comunitară. Clișee de genul „la noi DEVCOM nu merge, pentru că membrii comunităților, potențialii lor beneficiari, nu au valorile democratice necesare”, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]