11,061 matches
-
la exemplarul de acum 44 de ani al revistei : șochează faptul că n-avea pic de UMOR! Brrrr!!!! Nimic spiritual ! Îndoctrinare comunistă! Atacuri jalnice la capitalism...Oh! Nu credeți! Nouăzeciștii, spre exemplu, nu pot concepe că pe coperta revistei cu pricina apărea...graficul luptei pentru pace, iar pe coperta ultimă un negru dă cu un baros, În cap, unei bestii de colonialist, care țipă ”Văleu! Iar 1 Mai!”...Să mori de rîs, nu?! Și o țin tot așa : pe coperta a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
genul și, În plus, propune un text deosebit de amuzant, pe care teatrele n-ar strica să-l ia În vizor, chiar dacă ...nu conține pornografii... Cartea lui Aurelian Bălăiță Începe cu un gînd regizoral notabil (deoarece scenaristul-pedagog a montat textele cu pricina, cu studenții : iar Micul prinț a văzut luminile rampei pe scena Luceafărului). Din Argument, rețin că din unele reprezentații păpușărești cuvîntul poate lipsi, iar În altele, textul de la care s-a pornit musai să fie comprimat. De acord - majoritatea scenariilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acțiune de voluntariat neașteptat de entuziastă, în spatele căreia nu se ascundea totuși dorința irepresibilă de a practica datul cu părerea. Nu aveau veleitarisme de genul ăsta. Le-am spus răspicat că doar cei aleși de mine vor merge în locul cu pricina, iar ceilalți au datoria să se ducă și să-i anunțe pe cei din locurile lor de baștină, pregătindu-i pentru ce avea să urmeze. Disciplinați, m-au ascultat și au tulit-o imediat să facă tot ce le spusesem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără ocolișuri: "Ți-a lăsat popa Davidescu banu'?". "Ce ban?", făcu Tăsică pe niznaiul. "Cum, mă, ce ban?", începu să se enerveze Petrică. "Banu' pentru lucrare. Nu trebuie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
șapte ori la un prieten, în Militari. A opta oară, când a trebuit să o ghideze către același loc pe o doamnă cu care venise la o partidă de bridge, i-au trebuit vreo două ore ca să găsească blocul cu pricina. Ca amănunt suplimentar, băiatul meu căuta un bloc cu patru etaje, deși de fiecare dată, când fusese acolo, urcase cu liftul, până la etajul cinci. Așa că vă rog să-l scuzați!" Am tăcut îmbufnat. Ce să-i mai spun că apartamentul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un asemenea compromis, se declanșa rapid conflictul între jucători, chiar și armat. Așadar dacă vestea morții lui Agamemnon ar fi făcut înconjurul mapamondului în câteva secunde, n-ar mai fi luat ființă mitul homeric și mai apoi, nici tragedia cu pricina. În acest caz, cu toate că s-ar fi descoperit încă de-atunci termenul „stres”, n-ar mai fi existat povestea Războiului Troian de 10 ani; sau poate că n-ar fi existat cu adevărat acel război și n-ar mai fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
săsoaică plecată în pensie, că într-una din încăperi, sub linoleumul cu imitație de parchet, ar exista o ușă blocată și sigilată pe care, deschizând-o, s-ar putea coborî în pivniță și că, la rândul ei, pivnița clădirii cu pricina, fostă mănăstire franciscană și mai apoi cazino, ar comunica pe undeva cu un cimitir subteran. Tot bibliotecara putea da detalii însușite probabil tot de la antecesoarea ei, cu privire la nebunul care, în urmă cu ceva timp, ar fi transformat mănăstirea în cazino
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe aproape și că voi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea o reverență până-n pământ, zicea cu o voce cântată și excesiv de falsă: Noapte bună, copii! și, luându-și poșeta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
religiile gata pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau fidel originalele din cele trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate că nici trăsăturile zeităților cu pricina: puterea, demnitatea, grația feminină, etc.” 4. Luni, 10 noiembrie ‘80. De dimineață, Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri, dar mai ales
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înfiripa destul de promițător. Chiar dacă unii, e adevărat, băgau motive că nu erau înțeleși bine la serviciu și că șefii lor refuzau să-i lase la repetiții. Gicu Sima însă rezolva mai întotdeauna ușor toate problemele, dădea telefoane la instituțiile cu pricina și vorbea cu directorii acestora. Cerea să li se traseze sarcini. Ce mai! Tovarășul director era uns cu toate alifiile. Avea ușile deschise peste tot. În caz contrar, adică dacă secretarii de partid nu se lăsau înduplecați, Gicu Sima îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să consulte un medic, dar simțea că supunerea la un tratament riguros, pe care cu siguranță i l-ar fi impus acesta, l-ar fi frustrat de dreptul de a mai avea acces la propria-și intimitate. Analiza cazului cu pricina, aproape până când se făcea ora sculării, în galopul pregătirilor de dimineață și a pregătirii pentru plecarea la serviciu, era suficient medicament și însemna o liniștire pe care orice leac n-ar fi fost capabil să i-o asigure. Toate câte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o placă de pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unui anumit plan încă necunoscut mie. Senzația că în această lume nimica nu e întâmplător, îmi tăia orice elan. Stau și mă gândesc abia acuma, cât de fericit aș fi putut fi, dacă nu aș fi dat importanță statuetei cu pricina. Eram aproape sigur că tot ceea ce avea să se întâmple în cele două luni de când părăsisem Bucureștiul, își avea punctul de plecare în lipirea statuetei. Cam imposibil din punct de vedere logic, dar adevărat. Multe și mărunte lucruri sunt imposibile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să terminăm, Henri, odată cu leprele astea. Hai să curățăm principatul de astfel de gunoaie care fac umbră pământului? Cu alte cuvinte, gunoiul, tovarăși, fiind chiar și eu. Să văd textul, tovarășe director - își susținu Gerard, punctul de vedere-Aduceți textul cu pricina, ca să vă arăt că eu niciodată n-am scris așa ceva. Cine joacă rolul lui Mihai? Nu eu? Cum? Mă faci mincinos, domnule? - făcu Sima roșu de mânie-Ce, dacă ai un unchi fost general de armată, ai voie să mă ...ăsta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
l-am oprit. Cât ai clipi, eram în picioare gata să-l lovesc și eu. Dumitru însă, mai vonic ca mine, m-o prins de mână și mi-o spus scrâșnind:” Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” Da’ aceea era pricină de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu l-a tras pe Cocoșitu lângă el și i-a spus șoptit: Dacă și luni îți mai joacă leuca asta tot așa, poți să-ți iei adio de la cărăușie! Priceput-ai? Cocoșitu s-a uitat mirat la leuca cu pricina și a răspuns în surdină: Am priceput, bade Hlibocene! Ai dreptate. Am să văd, Cocoșitule! De aici înainte, carele au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau momente când îți venea să închizi ochii și să-ți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i? Ce s-a întâmplat? - a întrebat el, alergând spre coada șirului de care. Uite aici la roata asta a lui Iordache! - i-a arăta Mitruță. Hliboceanu, împreună cu moș Dumitru și cu Pâcu, s-au apucat să cerceteze roata cu pricina. Apoi la primul hop mai rău Iordache rămâne fără roată. Hlibocene, mai ai lădița ceea pe care ți-am dat-o eu? Acolo găsești tot ce trebuie ca să tocmim roata. Noroc că Mitruță a băgat de seamă, că altfel... - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru că altfel dai de-a bâca ca ursu-n huci - l-a amenințat Pâcu pe crâșmar. Eu aș vrea să știu de ce nu ne-ai spus până acum trebușoara asta, moș Pâcule? - s-a arătat Mitruță curios. Ar cam fi două pricini. Întâi, n-o fost nevoie, pentru că de fiecare dată Costache ne-o dat băutura după cum se cerea... Aduceți-vă aminte doar de viscolul și gerul din iarna trecută... Seara când am ajuns aici, înghețați lemn, a fiert Costache rachiul ori
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
când era nevoie de ea. În seara asta, însă, aici la Crâșma din drum, parcă era altă lume... Nu mai era tăcerea din seara trecută. Se mânca și se râdea cu poftă, iar rachiul și ulcica cu vin nu aveau pricini de supărare că nu sunt întrebate îndeajuns... La apariția Măriuței în pragul bucătăriei cu chersânul plin de plăcinte, ochii cărăușilor au lucit gândind la plăcerea ce-i așteaptă... Pâcu a sărit în ajutorul crâșmăriței, i-a luat chersânul din brațe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i ia ceva - a presupus Alecu. Ca urmare, Cotman a băgat mâna în chimirul lui Hliboceanu...A cotrobăit prin toate ungherele, dar nici urmă de punga cu parale... Asta era! Ce anume? - a întrebat Mitruță. Banii... banii au fost pricina atacului... I-au luat punga cu paralele noastre... Lasă asta. Să vedem cum îl putem duce acasă - a luat inițiativa Mitruță. Eu am să rămân aici, iar voi doi, cu felinarul în mână, mergeți să aduceți sania lui Hliboceanu... Rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai pățit ca Nastratin Hogea, când și-a numărat măgarii... I-a numărat el o dată... de două ori... ba chiar de trei ori! Numai că unul nu-i ieșea la socoteală și pace - a vorbit Alecu Slobodă. Și care era pricina - a întrebat Puicuță. Păi de fiecare dată Nastratin număra doar măgarii pe care îi vedea. Pe cel de sub dânsul nu-l punea la socoteală. Așa ai pățit și tu. I-ai ascultat pe ceilalți numărându-se, dar pe tine nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ha ha ha! - a întărit Pâcu buna dispoziție... * Bade Haralambie! Bade Haralambie! - s-a auzit strigăt din poartă. Care-i acolo? N-are omul liniște nici să se hodinească după o săptămână de alergătură? Eu sunt! Triță... Goarza. Care-i pricina, omule? Ți-am adus o citație de la trebunal. Asta îmi lipsea. Încolo aveam de toate. Ia să văd ce scrie în citație, Triță? Ești chemat la procesul hoților care te-au... ți-au furat banii anul trecut. Bine, Triță. Dă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o legătură chimică instabilă, proprie mezonilor. Mama pronunța cuvântul ca pe maison, cu un accent ușor franțuzesc, poate pentru că, la școala unde Învățam și eu, preda limba lui Pierre Curie, de unde rămăsese cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În jos, ca o rufă atârnată la uscat. — Unde? am Întrebat, Încă zăpăcit din cauza izbiturii. — În tufa de stronțiu, puiule, a spus mama, care Încerca să se dezlipească de pe peretele acceleratorului. M-am năpustit de-a bușilea către boschetul cu pricina, printre ai cărui atomi se vedea ghemotocul mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]