1,727 matches
-
admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe atunci să facă oameni noi, și-și va propune într-o zi să modifice structura întregii nații - voia să lupte, mai ales în sectorul universitar, împotriva acestei slăbiciuni de care suferea știința
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să se întrevadă o influență străină. Ziarul Epoca din 20 decembrie 1926 afirmă că atât Granjo cât și Machado dos Santos aflaseră de izbucnirea iminentă a unui complot organizat cu ajutorul elementelor internaționale, și că și-au pierdut viața pentru că deveniseră primejdioși cunoscând acest secret. Fapt este că, de atunci, agitația comunistă a crescut simțitor în Portugalia. Grevele, actele de sabotaj și comploturile pe care până atunci le organizau societățile secrete și "formiga branca", încep să fie controlate de către nucleele comuniste. Indignarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul moral al haosului împotriva căruia reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reformei sale financiare - sinceritatea. Găsește că e mai simplu să pună de la început țara întreagă în fața adevărului, oricât ar fi el de dezagreabil. A continua cu bugete trucate și cu reforme fictive nu e numai ineficient, e de-a dreptul primejdios. Oamenii trebuie să înțeleagă că se află pe marginea prăpastiei, și că nu se pot salva decât singuri. Salvarea poate fi făcută cu mijloace simple, așa zisele procedee clasice; economii, firește, dar nu numai economii - ci și o bună gospodărie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les toquades anglaises - doar o sursă de răceli, Își permitea primejdiosul lux al unei băi săptămânale, Îngăduind astfel un răgaz mai lung privirii mele fugare. Ne mutasem Între timp În casa de la oraș, o clădire În stil italian din granit finlandez, construită de bunicul pe la 1885, cu fresce florale deasupra ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
coloniilor de iguane marine și al familiilor de foci. Inocent, Alonso Pertiñas Îi explică atunci cu lux de amănunte trucurile pe care le foloseau anumiți oameni dn Galicia pentru a păcăli, În nopțile fără lună, navele străine care Înconjurau acele primejdioase coaste, făcîndu-le să creadă că mergeau În urma altei nave care urma direcția corectă. Astfel, se trezeau eșuînd brusc pe o plajă sau lovindu-se de basfond, fiind atacați imediat de pirați, care-i asaltau, Îi Înjughiau și Îi prădau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă nu-i dau drumul să mai facă și câte-o poznă din când în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie-mi place să păcălesc lumea. Îmi place să văd cât pot să-ntind pelteaua. De când eram mic, unul din visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
autoturismulului lui Volvo, combi. Observ că se mișcă sprinten, aproape grăbit, în timp ce merge de la un vehicul la altul. Gesturile lui au o eficiență agilă, aproape nervoasă. Stanley nu pierde timpul. Statul degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în Adevĕrul deși mă deranjează orientarea și metodele lor, mă rog, asta-i altă poveste, cum am ajuns eu să am reclamă-n Adevĕrul: avocat Movileanu, strada Teilor, casele cele noi. Zicea că are o afacere „de maximă importanță, poate primejdioasă“, pe care-o să mi-o deslușească curând, înainte de Anul Nou. Părea un om curat, iar noi, avocații, ne pricepem puțin la oameni, poate nu chiar ca dumneavoastră, desigur. Urma să vină azi dimineață, înainte de-a pleca la Giurgiu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toată frumusețea. Tot acolo joia, țăranii din satele și comunele învecinate își vindeau produsele lor. Locuitorii din zonă, în special copiii, nu numai după ce se întuneca, chiar și ziua, speriați de părinți, nu aveau curajul să treacă prin aceste locuri primejdioase despre care circulau fel de fel de zvonuri, care de care mai înfricoșătoare. Unii îi considerau foarte periculoși, deoarece printre ei ar fi mulți geambași care vând și cumpără nu numai cai furați dar și copii; că în căruțele lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce-i al său, iar mie mi se ascute tot mai aprig dorința de a fi stăpân pe ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
concentrase într-atâta adevăr și înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o vindece, nu făcuse altceva, decât s-o condamne la panta primejdioasă, de pe care cel ce alunecă aproape întotdeauna moare... Această societate, s-ar părea, nu știuse că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
creator!”, îi voi răspunde cu promptitudine: Bravo! Ai reușit! Ești un mare creator! Felicitări, dragul meu! Luminița SĂNDULACHE 202 Rareș Tiron CUPRINS PREFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA FERICIRII ................................... 5 Suflet paralel ..................................................... ............................... 13 Metamorfoză divină ..................................................... .................. 21 Bătrân frustrat ..................................................... ............................ 29 Voință împlinită ..................................................... ......................... 39 Patimă primejdioasă ..................................................... .................. 55 Invidie mocnită ..................................................... .......................... 67 Loc predestinat ..................................................... ........................... 77 Activitate mistuitoare ..................................................... ................ 97 Cale regăsită ..................................................... .............................. 117 Experiență aparte ..................................................... ..................... 147 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE ....... 197 Istorisiri nesănătoase fericirii 203 204 Rareș Tiron EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr.
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simți o senzație de gol în stomac, ca o presimțire pe cere n-o mai încercase niciodată înainte. îl neliniștea ceva la acei doi oameni aparent inofensivi. Nu aveau arme și aspectul lor nu dădea impresia că ar fi fost primejdioși, dar un abur de teamă plutea în jurul lor, și această teamă o percepea el. Cercetează istoria strămoșilor noștri“, - spusese tânărul, dar fața celuilalt era marcată de urmele unei suferințe foarte profunde, ce nu putuseră apărea doar într-o săptămână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crustă tare, precum coaja unei pâini proaspăt scoase din cuptor. Această crustă prezenta pericolul că se putea crăpa în orice moment, azvârlind călătorul într-o masă ce amintea de untul pe jumătate topit, care-l înghițea în câteva minute, mai primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare locuitor Într-un grad de intimitate pe care acesta ar fi considerat-o primejdioasă dacă n-ar fi avut Încredere În el Într-un mod atât de evident, dacă n-ar fi fost prin naștere unul de-al lor. Cum ar veni, fusese jefuit, se avusese Încredere În el, fusese bine venit, atacat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea de ales: trebuia să coboare la Viena sau Budapesta. Ar fi fost riscant să călătorească mai departe. Apoi și-l aminti la procesul Kamnetz, deplin conștient că nici un juriu nu-l va condamna pe acuzat și totuși depunându-și primejdioasa mărturie inutilă, În timp ce Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi În trecere vocea arțăgoasă a unei femei: — Ce chiloți sunt ăia? Ascultă-mă pe mine! Ei, eu nu sunt fiica președintelui, așa că i-am spus „Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pustie, Chimé din Farepíti ținea sub observație plajă apuseana, atent la cea mai mica mișcare ce i-ar fi indicat că Te-Onó se hotărăsc să-și lanseze navele. În acest caz, misiunea lui era pe cât de simplă, pe atât de primejdioasa: nu trebuia decât să dea foc grămezii de uscaturi, provocând astfel un incendiu care ar fi fost vizibil de pe Marara și le-ar fi indicat că trebuie să renunțe și să fugă. Focul ar fi fost un semn și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]