95,170 matches
-
nopții și nu fi tristă, doamnă! Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând trist căutând un loc unde-ar putea să doarmă; din vise desuete gustând ca dintr-o poamă, tomnatic pierde-vară, el trece fluierând. Ne plouă în privire, ne plouă și în gând cu stropi plesnind de clipe și iz, discret, de toamnă; doar dragostea, cu vise drept licurici în coamă, ne strângă cu blândețe la pieptul ei plăpând. Citește mai mult Merg cavalerii nopțiisă ceară lunii vamă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un gând;să bem din cupa nopțiiși nu fi tristă, doamnă!Pe ulița din sufletmai trece-un dor flămândtrist căutând un locunde-ar putea să doarmă;din vise desuetegustând ca dintr-o poamă,tomnatic pierde-vară,el trece fluierând.Ne plouă în privire,ne plouă și în gândcu stropi plesnind de clipeși iz, discret, de toamnă;doar dragostea, cu visedrept licurici în coamă,ne strângă cu blândețela pieptul ei plăpând.... XV. LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1704
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans ... Citește mai mult Curând și vara asta o să plecepierzându-se în franjuri de seninși-n urma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în boabele de rouă.... XXI. RUGĂ PENTRU IERTARE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015. Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertare că am iubit prea mult albastrul cer și-am îndrăznit să îmi ridic privirea crezând că, încă, dreptul am să sper. Îți cer iertare de-am greșit cu fapta când am trăit prin munți de unul singur și-am haiducit cu șoimii și cu cerbii din iarnă pân’a dat stejaru-n mugur. Mă iartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
izvorului Luminii. - La început a fost doar cuvântul Lumină! - MAGIA CELOR DOUĂ CUVINTE Cu fiecare clipă, Cu fiecare cer atins, Cu fiecare voal ridicat, Cu fiecare strat de mătase tras, Cu fiecare sărut pe rubinul buzelor, Cu fiecare centimetru revelat privirii, Cu fiecare lacrimă desprinsă, una câte una, Cu fiecare alunecare în visul de lumină, Cu fiecare unduire de val electrizant, Cu fiecare strigăt și adânc suspin, Cu fiecare umbră suspendată, Cu fiecare ritm desprins, Cu fiecare respirație, În taina nopții
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
unul în altul, ne durea, era prea mult! Calea îngerilor le era deschisă... Un sărut amețitor acolo unde trupul îți cere, închide ochii, să simți zeița din tine! O respirație grea, sacadată, pătrunsă de o dulce durere, aveai soarele în priviri, însă abia acum l-ai zărit! Avem datoria de a fi fericiți... Râul acela e uriaș, știe toate undele viselor, le-mbrățișează, filtrându-le cântecul de umbre, și le trece pe celălalt braț spre nemurire. Între mâine și aici, găsim
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
cuvântului să meargă desculț prin iarbă. Fiecare mugur îl îmbie dar nu rămâne în nici o culoare. Se reazemă de copac și ascultă cum urcă apa. Ce forță! Mirat, așteaptă primul fluture să-l poarte în aer. Acolo, înfrunzește în toate privirile senine și se simte fericit! Referință Bibliografică: Detașare / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DETAȘARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380815_a_382144]
-
pic, mă ridici când eu cad, Tu singură ai dreptul să știi că sunt slab, Și te strig să mă ierți în veacul ce pică, Aș vrea să mă mângâi cu mâna ta mică, Surâsul tău blând să-mi pătrundă privirea, Lacrimile ce-ți curg să-mi adape găsirea. Te aștept să respir în pletele tale, În eter ochii tăi îi sărut cu visare. Referință Bibliografică: Torenți de iubire ard în rânduri / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
simt copilul drag al tatălui meu, încă aud cum din adâncul ființei mele răsună chemarea TĂTICULE, așa cum îl strigam în fragedă copilarie Pe măsură ce trec anii, având propria noastră experiență de viață, descoperim în părinți comori peste care am aruncat o privire mai de suprafață. Încă și acum mai descopăr valori ale tatălui meu și n-am încetat să-mi admir tatal. Nu multe persoane au reușit pe vremea aceea să treacă prin efort propriu dintr-o categorie socială, într-o altă
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
scris un articol despre întâlnirea de gradul trei din localitate, întâlnire confirmată de o mulțime de martori. Articolul a făcut vogă printre cititorii de gen, mai ales că era însoțit de o fotografie a lui Pandelică. Figura sa buhăită și privirea tâmpă au fost extrem de convingătoare. Era, indubitabil, a unui extraterestru care încerca să se infiltreze mimetic printre oameni. EȘECUL MISIUNII Pe ulița mare a satului trecea alene Lirică Gumaru zis Fitil. Precum știm abilitatea celor din rural de a da
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
lângă o baltă mare din care nu te-ai fi uimit deloc dacă ieșea un balaur să te înghită. Spre norocul său Lirică nu știa nimic despre balauri și stătea zile întregi pe malul bălții uitându-se în gol. În spatele privirilor fiind tot un gol se vede treaba că Nirvana îi era foarte la îndemână, lucru care-l mulțumea pe deplin. Poate din cauza aceasta Lirică dezvoltase un limbaj straniu rezultat din comunicările frecvente cu broaștele și cu țânțarii. Însă consătenii, oameni
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
în natura ireductibilă a faptului concret. Observația este mai puternică decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel sau doar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, pentru a treia oară cînd și-a avut premiera de la Studio. 1. Muream de frică de cum a apărut genericul de început 2. Recunosc că în timpul vizionării mi-am desprins nu o dată privirea de pe ecran pentru a mă uita în sală, scanînd fețele spectatorilor sau aruncînd ocheade rapide pentru a vedea cum reacționează la anumite momente ale filmului. Explicația acestui fenomen e simplă, știu cel puțin un regizor din tînărul val, care a
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care dă lucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Când mă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui singur în mijlocul unei piețe neregulate și pline de spini. Poștașul îmi descărcase bagajul lângă mine și se făcuse nevăzut cu căruță
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
a fi furat de omizile care adună de peste tot fierul vechi, este și el gata să depună mărturie despre hărnicia stăpânului de altcândva. Când îl privesc, când îi ating coarnele ținute cândva de mâinile tatălui meu și Domnul Pătra lasă privirea în jos pentru a nu i se vedea probabil ochii înlăcrimați, am sentimentul că sunt în Galiciuica, mă văd alături de tatăl meu pe care aveam grijă să-l întâmpin pentru a-i deschide porțile de fiecare dată când se întorcea
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
zvârcoliri politice, schimbări nu seismice, dar care încețoșează oarecum relațiile în cetate - în Praga, faimoasa lumină a acestui oraș e astăzi în deplinătatea ei. Eu cred că scriitorii români sunt vinovați tocmai pentru că privesc prea mult spre centrele clasice ale privirii, spre capitalele occidentale. Or, urgența cea mare este aceea de a îndemna pe scriitorii români să inaugureze un dialog și legături reale între București și capitalele celorlalte țări foste comuniste. Dintre acestea, cred că Praga ar trebui să ne devină
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
țări foste comuniste. Dintre acestea, cred că Praga ar trebui să ne devină un fel de model. În ceea ce mă privește, aș aștepta ca la Praga să existe inițiative de chemare către acești fii risipitori care nu-și regăsesc adevărata privire. Sigur este că în fruntea țării dv. se află totuși un scriitor, un intelectual.
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
cu lăcomie semnele unei lumi pe care până acum, repet, n-am cunoscut-o decât din cărți. Jurnalul meu este o cămară în care îndes, de-a valma, până la refuz, obiectele de afară. Mai exact, imaginile lor. O agresiune a privirii, o teribilă explozie a realului" (p. 50). Apoi sunt observațiile care vizează modul francez de viață. Relațiile din spațiul universitar și nu numai, felul în care este petrecut timpul liber, micile escapade de week-end, spectacolele, expozițiile, serile de discuții cu
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
vector de asalt asupra canonului cultural autohton. "Bineînțeles - notează sarcastic autorul - rafinatul intelectual român ignoră fenomenul, nu-i dă nici o importanță culturală." (p. 155). A deranjat agresivitatea lui C. Rogozanu, convocată și în titlul acestui volum de debut. La o privire mai atentă, însă, o asemenea "critică" e un motiv de bucurie. O deconstrucție veritabilă, cum a făcut de pildă Eugen Negrici cu poezia lui Nichita Stănescu, este mult mai dureroasă pentru un autor decât astfel de petarde publicistice, care explodează
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
trei surori ale lui Anton Pavlovici Cehov. Acolo erau iubirea și speranța, acolo se întrupa idealul masculin, acolo era raiul pe pămînt care le aducea împlinirea ca femei, ca ființe pe lume. Iată că, tocmai cînd tot românul își îndreaptă privirea și bugetul către Occident, există cîțiva scriitori visători care doresc la Moscova. Spre deosebire de mine care am vrut absolut același lucru, dar l-am consumat doar în povești spuse prietenilor mei, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga și Virgil Mihaiu au
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
fi o îndepărtare în spațiu și/sau în timp, dublată de o apropiere în suflet. Există mai multe feluri de plecări. A pleca poate însemna a te deplasa dintr-un loc în altul, dar și a-ți muta gândul sau privirea în direcții diferite. Firește, în spirit franțuzesc, moartea însăși este un soi de plecare (,partir c'est mourir un peu", dar și a muri înseamnă să pleci ceva mai departe), cum tot o plecare este trecerea dintr-o vârstă în
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
oarecare lumină în probleme de acest fel; la noi, lucrurile se mișcă mai greu, deși unii primi pași au fost făcuți de Marian Papahagi și de Dumitru Irimia. Dar în domeniul interpretării? În măsura în care vom fi în stare să aruncăm o privire proaspătă asupra istoriei culturii românești, o privire lipsită de prejudecăți, de unele limitări impuse de școală, vom descoperi mereu lucruri care ne-au scăpat la lecturile anterioare sau care le contrazic pe acestea. În ceea ce mă privește, am fost atras
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
la noi, lucrurile se mișcă mai greu, deși unii primi pași au fost făcuți de Marian Papahagi și de Dumitru Irimia. Dar în domeniul interpretării? În măsura în care vom fi în stare să aruncăm o privire proaspătă asupra istoriei culturii românești, o privire lipsită de prejudecăți, de unele limitări impuse de școală, vom descoperi mereu lucruri care ne-au scăpat la lecturile anterioare sau care le contrazic pe acestea. În ceea ce mă privește, am fost atras de posibila latură artistică a unor texte
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]