1,975 matches
-
sună foarte rău. Așa de susceptibil de la o vreme față de brutalități, Pomponescu exagera ca într-o halucinație căscatul Indolentei. Într-o noapte o visă într-un mod îngrozitor, prin contopirea unor imagini reale. Ex-ministrul fusese impresionat afară din cale de procesiunea de lumânări din fața casei sale și de corpul plutonului cu cizme intonînd: Strigăm în ciuda sorții: Să ne trăiască morții! Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta gâlgâitor și strident, cu două sfeșnice cu lumânări aprinse în mână, pe care le depunea pe covor. Obsedat de procesiunea de lumânări, Pomponescu crezu că Ioana îi face o demonstrație. Impresia fu mai mult subconștientă, de o secundă. Cum Indolenta începu să râdă și merse către el cu mâinile deschise, Pomponescu se dumeri îndată despre ce era vorba. Indolenta repeta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pregetau să comploteze împotriva lui și să încerce să-i cucerească țara, fiind ținuți la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare, evadări bătălii cu monștri în mijlocul arenelor și în procesiuni triumfale de o vulgaritatea șocantă, la care lua parte doar pentru a nu jigni sentimentele reginelor și prințeselor ale căror vieți și țări le salvase. Cînd aceste aventuri se sfîrșeau, invita personajele principale la el acasă, și pentru că anexase intrigile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care părea a fi omletă. Rima își luă furculița și începu să mănînce. După o pauză sumbră, Lanark era gata să-i urmeze exemplul, cînd se auziră huiduieli, rîsete și ovații ironice. în spațiu, dintre mese și monument înainta o procesiune de tineri și tinere neîngrijite care țineau pancarte cu lozinci: MÎNCAȚI OREZ, NU OAMENI E RĂU SĂ MĂNÎNCI OAMENI SĂ-L IA NAIBA PE MONBODDO MONBODDO NU-I îN STARE SĂ FUTĂ Pe fiecare latură mărșăluia un polițist, iar în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fost niciodată. Din contra, sincer și dezinteresat mărturisită, este o idee respectabilă. Furia cu care a ridiculizat-o d-sa atunci a indignat atât de mult pe ardelenii aflători în București încît au, dus acel număr al "Scrînciobului " cu procesiune în fața Academiei și l-au ars pe rug în prezența publicului. Liber igni, auctor patibulo dignus. Oare acelaș d. Grădișteanu care și-a bătut joc de ideea unității la 1867 este azi sincer? E alt caracter și altă inteligență în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și la picioare, cu pielea vânătă de la o malformație cardiacă, leproși, atinși de antrax, de scrofuloză, de vitiligo, șirul curb de statui gigantice îmbrățișa cu un inel al estropierii sala rotundă, pe nesfârșita căreia suprafață înainta către centru, ca o procesiune de acarieni, convoiul mortuar. Maria străbătea, privind cu gura căscată în jur, vaste suprafețe colorate, închipuind, desigur, pe podeaua dulce de piatră semiprețioasă (malachită? obsidian?) un vast desen, geometric sau figurativ, dar care scăpa cu totul din vedere. De foarte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cioc ascuțit, Cedric le povestea cum era în New Orleansul natal, în cartierul franțuzesc, le vorbea de palmieri și agave, de saxofoanele care ardeau și țipau în mii de taverne, de Bourbon Street, pe unde trecea în fiecare primăvară procesiunea carnavalului Mardi Gras, și mai ales de sinistrele ritualuri Voo-Doo ale negrilor adunați în apropierea orașului și făcîndu-și vrăjile sângeroase sub lună, împodobiți cu măști din pene de papagal. O luă la dans pe Vasilica, încercînd s-o învețe pașii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-o hală largă ca o gară de cornier și de sticlă, de-a lungul pereților căreia tânărul dizolvat în teroare plutea ca aburul unei respirații fierbinți, se zărea o procesiune înamtînd spre un mormânt de cristal. Pătrunse în sală printr-un oberliht deschis, cu margini prăfoase, ținut ridicat cu un cârlig de sârmă neagră, și se găsi deodată gol, pășind laolaltă cu ceilalți pe dalele ca o tablă de șah
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ținut ridicat cu un cârlig de sârmă neagră, și se găsi deodată gol, pășind laolaltă cu ceilalți pe dalele ca o tablă de șah, alternând pătrate sângerii, cu filigrane marmorate, și pătrate albe, cristaline ca zahărul. Fiecare ființă din lunga procesiune era însemnată printr-o infirmitate monstruoasă: limbi de bou, zdrelite, ieșindu-le printre dinții strâmbi, vulve cu prelungiri ca mustățile de crap, cranii uriașe, translucide, umplute cu un lichid vioriu... El singur, cum se văzu deodată în fațeta pură, curcubeană
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ombilicale cât lubenițele, lepră și scabie înnobilau trupurile roze, altfel purtând pecetea plicticoasei perfecțiuni. Îi priveam ore-n șir prin podeaua semiprețioasă, ce le punea o umbră verzuie, sticloasă, pe fețele ce ne căutau veșnic ochii. Iar apoi mica noastră procesiune se urnea din nou, mereu în aceeași ordine, scrutând flacăra lichidă din depărtări și strângând genele, între care ni se puneau fulgi de curcubeu. Și ce peisaj urieșesc se străvedea sub podeaua de agată lichidă! Ce continent scufundat! Munți albaștri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abia să se nască, pentru ca un singur gest al lui să opacizeze un univers transparent, să schimbe virtualul fluctuant și feeric ca aurora boreală în adevăr și realitate. Pe măsură ce avansam spre centrul lui, discul se preschimba în pămînt." Curând, mica procesiune abia mai avea loc să se strecoare printre atâtea ziduri, butoaie, parâme, popor din țări și epoci diferite, monștri de bâlci, lagune împuțite (pe care le-au trecut cu gondola), statui la tot pasul - Hitler și Kafka și Lombroso și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mișcări convulsive și reflexe, prin limfa aurie a acestor canale, prin Herrengrachtul întoarcerii bruște a capului, Prinsengrachtul tumbelor de circ și Kaisergrachtul Plutirii imponderabile, în Amsterdamurile minuscule, cu edifirlamande oglindite în apa oliv a canalelor, cu poduri metalice arcuite peste procesiuni de lebede, cu burghezi gravi consultîndu-și ceasornicele sferice de aur sub ugerele norilor mohorâți, toate săpate în osul țestei, de-o parte și de alta, ca doi cercei interiori, sensibili la mișcările giratorii ale minții. Dar, percepute fantomatic de canalicule
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cumpărături și, rar, în centru, la medic. E doctorul ei, chirurgul care-a operat-o chiar de la-nceput. Pentru ea, el nu-i un bărbat, ci un fel de divinitate. Drumurile spre el, o dată pe an, i se par adevărate procesiuni, pelerinaje fabuloase, singurele ei sărbători. Și ea, și mama ei se pregătesc jumătate de zi pentru ele. De ce merg acolo și ce se petrece cu adevărat acolo mi-a fost imposibil să deslușesc, căci cum poți ști cum trece, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prima oară, contrariată, că bătrânul avea trăsături negroide. O îndruma pe fată cu o anumită tandrețe, ca pe o mireasă dusă la altar. Dar o mireasă-n care deja încolțiseră durerea și frica. Erau doar doi, dar păreau deja o procesiune. Era tăcere, dar un fel de muzică înfricoșătoare, subliminală, se făcea auzită din ce în ce mai tare, de parcă nu aerul ar fi vibrat, ci spirala urechilor interne ale Cocăi, săpate în stânca țestei ei, ar fi-nceput să cânte ca niște corni de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe coajă romanilor, în loc să ne lăsăm uciși pentru ei. Ne ajunge; ar trebui să ne întoarcem la zeii noștri de demult și să ne desprindem de dumnezeul creștin, să-l lăsăm în seama acelor neputincioși care preferă să defileze în procesiuni și să cânte psalmi, în loc să pună mâna pe arme și să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acela al lui Canzianus. Acesta, resemnat, nu mai zise nimic. între timp, o mulțime tăcută apăruse pe cărarea ce cobora de la sihăstrie. Sute de bărbați și femei, care, venind în urma călugărilor, își părăsiseră refugiul și coborâseră la vale în procesiune mută, refuzând să-l abandoneze pe Canzianus în momentul suprem. Balamber ordonă alor săi să blocheze cărarea, dar ei se răsfirară pe coastele văii îngrămădindu-se pe stâncile de ardezie și prin micile luminișuri ce se deschideau printre brazi. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei care erau cu el. împreună cu ei, se îndreptă spre tabăra goților, iar acea împărțire a cortegiului arătă cât se poate de limpede că alianța era de acum ruptă. Etius își opri calul și rămase multă vreme să observe lunga procesiune a cavalerilor vizigoți ce se îndepărtau în câmpie. Alături de el, Egidius înjură cu jumătate de glas și scutură din cap descumpănit; cât despre Ricimerus, el se abținu de la orice comentariu, dar lui Sebastianus i se păru că vede alunecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într-un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele după-amiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
îngropăm păpușa de lut într-un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele după-amiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o fântână, fie lăsat să plutească pe luciul de apă al unui șanț. De regulă, mergeam pe cea de-a doua variantă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o fântână, fie lăsat să plutească pe luciul de apă al unui șanț. De regulă, mergeam pe cea de-a doua variantă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a pierde totul. Dar dacă te-ai hotărât, știu că nu te pot face să te răzgândești. Acum spune-mi de ce ai vrut să mă vezi așa de urgent? Pentru că am nevoie de tine să-mi furnizezi un alibi. O procesiune de fete subponderale în costume de baie care trecu pe lângă noi îi dădu timp Mariei să se gândească la cererea mea. —Nu-i corect. —De ce? Nici măcar nu-ți place de Mark. Îmi place să mint și mai puțin. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
brâuri de cărămidă așezate în fel și chip, făcând jocuri de linii și culori pastelate, așezată pe culme, se profila pe cerul albastru mai sus decât turlele frumoase ale Mitropoliei; de după ea, pe amândouă părțile, se forma un fel de procesiune nemaivăzută. Seimenii cu dulame roșii și pălării albe de paradă, călări și pedeștri, dorobanți sârbi în haine negre, apoi peste o sută de comișei cu cai de călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi pentru scurt timp Înainte de a fi lăsată să-și dea duhul În marea diasporă. Tessie și compania avansară prin naos, trecând pe lângă tăvile umplute cu nisip În care se puneau lumânările de Închinăciune. Deasupra, mare cât un car de procesiune de la parada de Ziua Recunoștinței, era Hristos Pantocrator. Se curba dintr-o parte În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]