2,857 matches
-
catalogat drept ideologie (și aici regăsim caracterul referențial al conceptului). Nu mai puțin, întrucât implică un set de idei sistematizate, ideologia presupune un anumit grad de abstractizare, dar și o anumită specificitate ce poate fi regăsită la nivelul caracterului său programatic, întrucât altfel riscă să fie lipsită de eficiență în plan practic. Coexistența ideilor abstracte și a celor programatice, al căror caracter specific are rol practic, indică faptul că ideologia comportă o anumită ierarhizare a elementelor sale. În același timp, pentru
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
idei sistematizate, ideologia presupune un anumit grad de abstractizare, dar și o anumită specificitate ce poate fi regăsită la nivelul caracterului său programatic, întrucât altfel riscă să fie lipsită de eficiență în plan practic. Coexistența ideilor abstracte și a celor programatice, al căror caracter specific are rol practic, indică faptul că ideologia comportă o anumită ierarhizare a elementelor sale. În același timp, pentru a fi influentă în plan socio-politic, ideologia trebuie să dețină o anumită stabilitate în timp și să ofere
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
discurs evidențiază atitudinea pe care o adoptă orice conservator față de noutatea radicală, pe care o respinge, preferând schimbarea atunci când ea survine ca o necesitate de adecvare a individului sau societății la acele situații particulare problematice. Deși nu deține un cuprins programatic, un "catehism", conservatorismul poate fi recunoscut acolo unde raționalitatea se manifestă nu prin aplicarea unor soluții abstracte, care nu au legătură cu realitatea, umană sau socială, ci prin cântărirea eficientă și empirică a posibilităților de acțiune, astfel încât, în final, să
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
oferindu-le un sentiment al identității. Ecologiștii se consider membrii unei specii a cărei sănătate și existență sunt profund dependente de alte specii și de condițiile care le hrănesc și le mențin și pe acestea în viață"42); d) funcția programatică (avansează un program "pentru promovarea practicilor sau politicilor care protejează mediul natural și pentru educarea și iluminarea oamenilor care sunt nepăsători față de sănătatea altor specii și sănătatea mediului natural în ansamblu"43). Având în vedere problemele realității sociale contemporane, care
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
viață, cu o fervoare și dăruire unice în epocă, oficiindu-l ca un autentic spirit romantic. Interpretarea pe care el o dă „religiei poemului” e foarte departe însă, cum vom vedea, de perspectiva tradițională asupra poeziei. * Lectura textelor cu caracter programatic publicate de Ilarie Voronca timp de un deceniu, începând cu articolele-manifest din revistele 75 H.P. și Punct, până la cele din Integral și unu, descoperă în el pe unul dintre cei mai tipici promotori ai „stării de spirit” a avangardei. Toate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărâmători sau constructori de formule târziu devenite passe-partout tuturor. ș...ț Prin definiție, aceștia sunt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrâns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de înnoire, presupunând răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, închide implicit, în mare măsură, accesul „mulțimii” instalate în confortul intelectual și sufletesc la creația nouă; la acest nivel, artistul de avangardă își
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revoltei și nonconformismului prevestind radicala insubordonare față de „formulă”, propovăduită de avangardă. Exemplele oferite până aici sunt doar câteva dintre cele apte să-l situeze pe Ilarie Voronca în centrul problematicii avangardiste, considerată în dimensiunile sale cele mai general-definitorii. Fiecare text programatic semnat de poet conduce de fapt spre acest nucleu ideatic în funcție de care se cristalizează și perspectiva sa particulară asupra poeziei. S-a putut observa de altfel, din aserțiunile citate anterior, că diversele nivele ale „stării de spirit” tipic avangardiste, așa cum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
patosul angajării sale, pe un parcurs care merge de la o anumită impersonalitate inițială (în primele manifeste, tipărite în revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
viața din afara poemului: „Diferența înspre înalt vine din intensitatea coardelor sub pleoapă sau inimă destinse”. În acest sens, al intensificării prin scris a „vieții imediate”, este de înțeles și admiterea artei în arsenalul său conceptual, într-un moment când respingerea programatică a „oricărei preocupări estetice” de către suprarealism părea o achiziție deplin asimilată: „Arta (și scrisul mă interesează numai întrucât e suprapus acesteia) pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției”. Voronca se delimitează astfel, într-o oarecare măsură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afirmase că se încrede, găsind în el autentica sa „tărie” și „singurul (său) îndemn”. PENTRU O NOUĂ „GRAMATICĂ A POEZIEI” La întrebarea ce este și, mai ales, cum trebuie să fie poezia, răspunsurile lui Ilarie Voronca au variat în funcție de momentul programatic avangardist față de care și-a manifestat adeziunea, pe un itinerariu marcat, în punctele sale extreme, de colaborarea la revista 75 H.P. (octombrie 1924) și articolele publicate în unu (1928-1931) sau - după ruptura cu aceasta din urmă - îndeosebi în Adevărul (1935-1937
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în libertate”, pe care o regăsim și în Gramatica lui Voronca: „Nu licență, ci liberă înșiruire a cuvintelor” (s.n.). Ea are însă la el mai mult înțelesul de eliberare din ordinea convențională a discursului conceptual-abstract, căci, altminteri, în același text programatic se schițează proiectul unei „poetici” corespondente doctrinei constructiviste, cu exigențele sale de „ordine”, rigoare și stringență a structurării textului, eliberat de ingerințele turbulente ale eului, vizând o anume „obiectivitate” asigurată de supravegherea unei conștiințe lucide: constructivismul e definit ca „armonie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
olandez Theo Van Doesburg - nume de rezonanță în cercurile constructiviste, prezent cu articole și în Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, între altele, și la mișcarea patronată de gruparea De Stijl: Van Doesburg publicase în 1923 în revista Mécano textul programatic Vers une poésie constructive, în care se remarcă, între altele, respingerea „utilitarismului” (manifestat chiar în cadrul constructivismului de către unii promotori ruși ca Tatlin sau Rodcenko) și insistența asupra sintaxei poetice, cu trimiteri ce merg de la Mallarmé și Rimbaud, la Marinetti, Tzara
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice atingând momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, în esență, spiritul avangardist, în ciuda unor momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aceste elemente preluate din programele avangardei vor căpăta deci la el un plus de vitalitate exuberant-neliniștită, de natură a estompa, în ultimă instanță, frontierele rigide dintre variile tendințe novatoare. În planul „gramaticii” poeziei, acest fapt se va reflecta în imagismul programatic, ca tehnică menită să destructureze discursul conceptual-abstract. Cu mult înainte de a proclama ca butadă: „eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA” Voronca mizează pe imagine (și imaginație) ca factor dinamizator al textului liric. Oricâtă inteligență ordonatoare „constructivistă” ar fi pusă la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
durerile închise - cuiburi de păsări triste, acolo. Mâinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, și ochii tăi, pentru copilul tristeților mele, odihnitor hamac. (Tristeți) O anume labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, în experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe de apreciat în mod diferențial de la o manifestare la alta. Oricum, ceea ce manifestele militantului avangardist vor afirma ca exigență a dinamizării discursului liric voit „seismograf” și „diafragmă” a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Casele presate balnear în album” etc.). Desigur, nu toate poemele Invitației la bal suportă o asemenea analiză. Unele dintre ele vizează aproape exclusiv insolitul asociațiilor conturând mai degrabă un spectacol exterior, la nivelul unui „reportaj” în care contează - după propoziția programatică din Manifestul activist către tinerime al Contimporanului - „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”; stratul reprezentativ primează, neglijând ca și total autoreferențialitatea, subtila „chimie a cuvintelor”. Compensat adesea de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal și la modul mai tradițional, indicând că la Voronca „constructivismul” admite în acest moment și formele mai „cuminți”, mai puțin strict subordonate exigențelor programatice radicale. E ceea ce se va întâmpla, de altfel, în proporții diverse, și în cărțile următoare. O TEMĂ CU VARIAȚIUNI După experiența constructivist-integralistă din versurile anilor 1924-1925, poemul Colomba, publicat în 1927, deschide o altă perspectivă scrisului său, pe care cărți
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) îi corespunde aici una similară, a existenței în care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului în prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia capătă contururi de o relativă precizie doar câteva
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
descompune și recompune în structuri insolite în virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicând subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atâtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul în spectaculoasă metamorfoză al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de până acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungând frecvent până la transparența programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrângerea exterioară a „ideii”, încât se poate vorbi, cum observase deja G. Călinescu, de „slaba putere calorică” a unora dintre poeme, de „atitudini și concepții pe care șpoetulț le tratează retoric
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeme în proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse în placheta din 1932, Act de prezență (cu excepția, poate, a textului ultim, Prefață la alte poeme, cu caracter predominant programatic), în care pot fi identificate principalele trăsături ale prozei poetice ca o „construcție închisă, bazată pe revenirea motivelor, cu puternic accent pe ritmica melodică a frazei”, presupunând un tratament fantezist al lexicului, ce atrage atenția asupra cuvântului însuși, cu o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suficiente argumente, de tehnica suprarealistă, pusă în mișcare de „stupefiantul imagine” (Aragon) întemeiat, după expresia lui André Breton, pe „gradul de arbitrar cel mai înalt”. Avem de-a face și aici cu acea „saturare tropică” a textului și cu „metaforismul programatic” în care s-a văzut o notă definitorie a poemului în proză suprarealist. De altfel, chiar autorul Actului de prezență își indică „programul” și tehnica scripturală în mod aproape direct, în câteva pasaje ale prozelor sale, după ce o făcuse, abundent
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ș...ț Sau poate e toată făptura noastră o apă în care ființe și lucruri, ca niște pietre azvârlite, fac unde tot mai mari. ș...ț Această împletire de plante și imagini se continuă și în somnul subteran”. Asemenea fragmente programatice sunt însă doar cristalizări de moment ale acelui „unic aspect” pe care poemul în proză îl epuizează îndeobște, realizând o deplină unitate tematico-stilistică a textului. În Act de prezență putem identifica o atare unitate în persistența aproape unicei obsesii care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
celor din poezie), în orice caz mai puțin organic legată de trama narativ-simbolică a poemului în proză propriu-zis. Dar, înfățișându-se astfel, aceste pagini nu fac excepție de la regula ce modelează majoritatea textelor suprarealiste, atât de profund marcate de reflecția programatică, ce-și face loc frecvent chiar în miezul celei mai frenetice fantazări. E, în fond, un mod de a sugera că între planul reflexiv și cel imaginativ al experienței lirice nu trebuie să existe vreo ruptură, că problematica creației se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rapidă a aparatelor Morse”, indicată de manifestele momentului. Substanța confesivă, câtă e, a discursului, se va găsi astfel de cele mai multe ori mediată de simili-reportajul realizat de „aparatul înregistrator” care e ochiul poetului. Intră în joc aici, fără îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce în ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărâmarea, atomizarea discursului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]