1,633 matches
-
Ceea ce Lenin nu a înțeles, spre deosebire de Marx și discipolul său italian Gramsci, este faptul că fiecare revoluție este socială în primul rând, având loc pe perioade relativ lungi și fiind articulată "de jos", nu produsă de către o elită autoreferențială în numele proletariatului. Există două momente distincte în evoluția leninismului: Leninismul ca mișcare (o contracultură subversivă sau, așa cum scrie Robert Tucker, "o orientare înspre tutelajul partidului asupra unei mișcări populare înspre un țel revoluționar" Tucker: 1987, 44), respectiv ca regim (după acapararea puterii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a statelor est-europene apărea multora ca fiind facilitată de existența unui stat puternic, apt să canalizeze și să supervizeze întregul proces, iar Uniunea Sovietică reprezenta un exemplu în acest sens. Ideologic apoi, programul comunist postbelic nu punea accent pe "dictatura proletariatului", intensificarea luptei de clasă sau edificarea comunismului, concentrându-se preponderent pe "nevoia de a face front comun împotriva fascismului, de a asigura pacea și de a reconstrui societatea, obiective ce puteau fi împărtășite de toți cei de bună credință". Nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
incluși toți anticomuniștii sau non-comuniștii potențial ostili). Finanțat de Moscova, comunismul românesc începe o campanie mediatică de amploare pentru denigrarea guvernului și în vederea sporirii rândurilor "Blocului Național Democrat". Vizat era în primul rând grupul social care alcătuia laitmotivul ideologiei marxist-leniniste, proletariatul industrial. Activiștii PCdR încep de îndată mobilizarea lucrătorilor din fabrici. [...]. Presa procomunistă publică știri despre demonstrații de stradă și adunări menite să exprime "voința populară" în sprijinul "Platformei" (programului de preluare a puterii a membrilor forțelor politice "progresiste", bazat pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
burgheziei continuu, în fiecare zi, oră, spontan și pe scară largă" ("Resolution concerning the situation in the Communist Party of Yugoslavia", în Jacobs: 1979, 133-144). Mai mult, regimul comunist iugoslav era acuzat că nu se sprijină pentru "construirea socialismului" pe proletariat, ci chiar pe țărănime și pe categoria ei cea mai culpabilă și care ar fi trebuit eradicată cât mai rapid posibil, "chiaburimea". Muncitorilor li se refuză astfel "calitatea de principală forță conducătoare a regimului de democrație populară" ("Clica lui Tito
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asupra acestui proces. Pentru transformarea Jugo-Slaviei întrun (sic!) stat fascist, clica lui Tito sa (sic!) bazat pe sprijinul burgheziei și al chiaburimei, acele elemente cari îi erau cele mai devotate pentru aceste acțiuni. Pentru a putea și mai crunt stoarce proletariatul a mai împiedecat rezistența comuniștilor devotați, astfel ei au văzut necesitate alungării din organele puterii de stat pe reprezentanții clasei muncitoare, cari reprezentau o piedică în acțiunile lor. [...] Propaganda calomnioasă a clicii lui Tito, îndreptată împotriva Uniunii Sovietice și a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Concluzia? "Socialism în vorbe și restaurarea capitalismului în fapte" (Dej: 1952, 334). Deși arborează cu ipocrizie principiile socialismului, pe care nu le mai aplică, emulul lui Stalin demarează afaceri proprii cu "imperialiștii" de pe urma cărora ar beneficia exclusiv "clica" sa, în timp ce "proletariatul iugoslav" este unicul perdant al acestor înțelegeri oneroase. Tito este asiduu culpabilizat apoi pentru livrările de alimente care ar urma să ia destinația Germaniei occidentale. "Trupele S.S., care au scăldat Iugoslavia într-o baie de sânge, au nevoie de calorii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Partidul Comunist din Iugoslavia și vor readuce Iugoslavia în rândurile frontului unic socialist. Poporul iugoslav se bucură de sprijinul moral al puternicei și măreței Patrii a Socialismului, U.R.S.S, al țărilor de democrație populară și al mișcării revoluționare a proletariatului internațional (Dej: 1952, 336). Emblematic pentru ferocitate incriminărilor aduse lui Tito rămâne însă raportul prezentat de Gheorghiu-Dej cu ocazia reuniunii Cominformului desfășurată în toamna aceluiași an. Aici, Iugoslavia devine din "semicolonie" "colonie" integrală a forțelor "imperialismului" (Dej: 1952, 399). Transpare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
desfășurată între 1945 și 1947, va lăsa loc în anul următor etapei "revoluției socialiste". Transformarea este deosebit de importantă, deoarece de abia din acest moment genealogia comunismului românesc devine superpozabilă în raport cu experiența legitimatoare a leninismului fondator. Se ajunge astfel la "dictatura proletariatului", concept avansat de către Lenin și se postulează "alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare" (Dej: 1960, 20-24). Cu alte cuvinte, PMR pretinde că a demarat "construirea socialismului" ca etapă intermediară în itinerariul clar delimitat din punct de vedere teleologic: comunismul. Tipologia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a cere condiții mai bune de lucru fusese arestată" (Fontaine: 1993, 288). Și așa, prezumtiva arestare nu a fost decât motivul imediat și oarecum superficial pentru declanșarea protestelor, cauza profundă constând în opresiunea sistematică la care era supusă de către regim proletariatul polonez, paradoxal, categoria socială cea mai favorizată în comunism, cel puțin la nivel mediatico-propagandistic. Itinerariul grevei de la Poznań cuprinde două momente succesive. Primul este alcătuit din solicitări cu caracter economic, când pe pancartele muncitorilor se putea citi: "Vrem creșterea salariilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a profundei insatisfacții a întregii clase muncitoare sunt de găsit în noi înșine, în Partid, în Guvern" (Zinner: 1956, 208). Greutățile pe care le întâmpina Polonia în acele momente nu puteau fi surmontate, considera prim- secretarul PMUP, decât prin intermediul proletariatului. "Totul, atât ziua de azi cât și perspectivele viitoare, depinde de atitudinea sa". În perfectă simbioză ideologică cu mișcarea chemată să o conducă înspre idealul revoluționar, "atitudinea clasei muncitoare depinde de politica Partidului, așa cum este trasată de către conducerea sa"; în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de a aboli conflictul dintre clasele sociale, căruia îi conferă de fapt dimensiuni antagonice, sfârșește prin a aduce în prim-plan o "nouă clasă". Eclectică și cuprinzând diverse categorii sociale (ca de altfel și clasele "clasice" cum ar fi burghezia, proletariatul, țărănimea, investite de către revoluționarii marxist-leniniști cu o consistență și omogenitate inexistente în lumea reală), "noua clasă" nu precede revoluția, ci se formează ca o consecință a ei. Cu alte cuvinte, spre deosebire de revoluțiile anterioare, influențate decisiv de către un grup social sau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bază. Clasa devine mai puternică, în timp ce partidul devine mai slab; aceasta este soarta inevitabilă a fiecărui partid comunist aflat la putere" (Djilas: 1957, 40). Rădăcinile noii oligarhii sunt de găsit preponderent în mediul muncitoresc. Prin urmare, "noua clasă" va acapara proletariatul și, prin intermediul său, întreaga societate, impunându-i un "monopol" a cărei principală componentă este cea "intelectuală". Avantajată de politicile economice specifice leadership-urilor comuniste, concentrate pe dezvoltarea industriei grele, "noua clasă" gestionează din punct de vedere administrativ acest proces aflat într-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noului curs și a conducerii colective, începuse să emită critici voalate în legătură cu majorarea numărului și activităților "chiaburilor" (țăranilor înstăriți sau foarte întăriți, responsabili în optica marxist-leninistă de promovarea capitalismului la sate); o altă critică viza reducerea "vigilenței revoluționare" în rândul proletariatului (Brzezinski: 1971, 215-216). Nagy era însă determinat să ducă la bun sfârșit reformele economice și sociale. Denunțând "monopolul stalinist asupra științei marxism-leninismului", acesta îi atribuia "greșeli teoretice serioase, care au avut repercursiuni asupra dezvoltării sociale la scară globală ca și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de "revoluție". În accepțiunea sa, orice revoluție autentică trebuie să aibă un caracter progresist, să fie animată de cele mai înalte idei de dreptate și echitate socială, să urmărească abolirea conflictelor dintre clase prin transferarea graduală a puterii în mâinile proletariatului, care, prin dimensiunile și caracterul eminamente moral al luptei sale, să reprezinte garantul și traducătorul în practică a dezideratului unei societăți și, în final, a unei lumi eliberate din chingile conflictelor economice, sociale și politice. În cazul în care proletariatul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
proletariatului, care, prin dimensiunile și caracterul eminamente moral al luptei sale, să reprezinte garantul și traducătorul în practică a dezideratului unei societăți și, în final, a unei lumi eliberate din chingile conflictelor economice, sociale și politice. În cazul în care proletariatul, prin reprezentantul, organizatorul și conducătorul său, partidul comunist aflat în avangarda luptei revoluționare, este înlăturat de la guvernare și înlocuit cu un regim "reacționar", orientat înspre agravarea, nu eliminarea conflictelor sociale, nu se mai poate vorbi de revoluție, ci de "contrarevoluție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
susținut de Chișinevschi și Miron Constantinescu și am fi dat orientarea susținută de ei dezbaterilor hotărârilor Congresului al XX-lea și în rândul maselor fără de partid, ce s-ar fi întâmplat cu partidul nostru? Cu pozițiile de clasă conducătoare a proletariatului în statul democrat popular, cu rezultatele mărețe ale construirii socialismului?". Răspunsul nu era decât unul singur și consta în exemplul evenimentelor survenite în toamna anului 1956 în Polonia și Ungaria (Tudor, Cătănuș: 2001, 196-199, 251). Acționând prompt pentru păstrarea "unității
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
necesităților naturii [...]; ea este, prin urmare, în mod necesar un produs al dezvoltării istorice" (Engels: 1966, 116-117). Spre deosebire de leninism, marxismul lasă finalitatea istoriei la latitudinea dezvoltării conștiinței critice și "revoluționare" (termenul nu are același sens în discursul leninist) protagonistului ei, proletariatul, care nu include, așa cum punctează Alex Callinicos, numai celebra "clasă muncitoare", ci pe oricine care depinde de exploatarea capitalului pentru a își asigura existența. În acest sens, toți suntem proletari (Callinicos, 1995, 94). Leninismul, pe de altă parte, forțează prin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
suntem proletari (Callinicos, 1995, 94). Leninismul, pe de altă parte, forțează prin mijloace politice extreme revoluția totuși socială și mentală a lui Marx (vezi Tucker: 1969, 10-11). Finalitatea istoriei nu mai este lasătă la latitudinea încetei și incertei emancipări a proletariatului, ci devine apanajul unui partid creat special în acest sens. Leninismul asediază realitatea "burgheză" prin mijloace ultrapolitice pentru a impune propria versiune despre finalitatea dezvoltării istorice, care este practic răpită în acest fel proletariatului. De aceea, pentru a reveni la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
latitudinea încetei și incertei emancipări a proletariatului, ci devine apanajul unui partid creat special în acest sens. Leninismul asediază realitatea "burgheză" prin mijloace ultrapolitice pentru a impune propria versiune despre finalitatea dezvoltării istorice, care este practic răpită în acest fel proletariatului. De aceea, pentru a reveni la problema inițială, leninismul urgentează permanent viitorul, pe care îl înțelege, așa cum am constatat, în manieră ideocratică, nu filosofică, așa cum procedează marxiștii. Leninismul romantic, la rândul său, preia genul acesta de raportare la viitor. După cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sociale autentice. Problema este că leninismul gândește în termeni existențiali radicali categoriile ideale ale egalității și libertății, a căror aplicabilitate empirică o cere integral și cât mai rapid posibil. Din punct de vedere social, leninismul pretinde că acționează în numele unui proletariat imatur, pe care îl susține și orientează în procesul emancipării sale revoluționare; romantismul, pe de altă parte, privilegiază ca și categorie socială țărănimea, "îndrăgită ca un prunc, ca imagine a unei stări naive și desăvârșite din care noi am ieșit
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a amplificat. O altă distincție care poate fi operată între regimurile fasciste și cele leniniste este aceea că apelurile mobilizatoare ale primelor sunt adresate întregului corp social, tuturor membrilor națiunii, în timp ce ultimele insistă asupra "luptei de clasă" și a "dictaturii proletariatului", categorie socială privilegiată în raport cu celelalte. Atfel, dinamica internă a celor două tipuri de regimuri este, cel puțin în fazele inițiale de după preluarea puterii, diferită. Cu timpul însă, și regimurile leniniste ajung să apeleze la întreaga populație pentru edificarea "socialismului". Jowitt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
inclusivist se desfășura însă exclusiv sub dirijarea PCR. Din acest punct de vedere, leninismul nu era cu nimic alterat (Buzatu: 1975, 19-21, subl. în orig.). Va apărea însă o discontinuitate ideologică datorită faptului că PCR a considerat validă teoria "dictaturii proletariatului" până în 1981: elemente specifice fazei transformatoare erau menținute astfel la mult timp după apariția fazei integratoare. Mai mult, atunci când liderul comunist francez Georges Marchais a decis la congresul PCF din 1976 renunțarea la această dogmă leninistă, presa română, în general
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și economică" în care partidele comuniste vet-europene funcționează" (SR/ Romania: 8 July 1977, 13). Asta nu l-a împiedicat însă pe Ceușescu, cinci ani mai târziu, sesizând probabil discrepanța ideologică mai sus amintită, să renunțe la rândul său la "dictatura proletariatului" pentru a o înlocui cu ""noțiunea de democrație muncitorească sau stat al democrației muncitorești"" (Cuciuc: 1986, 20). Deja cu un an înainte, FUS devenise FDUS ("Frontul Democrației și Unității Socialiste"). Cu siguranță, inițiativa modificării titulaturii acestui organism a rezultat din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de agresori". Pentru noi, defetismul este o crimă și lupta pentru victorie [...] o datorie de neocolit. Pentru că numai luptând în apărarea patriei vom putea învinge agresorii și obține eliberarea națională. Și numai prin obținerea eliberării naționale va fi posibil pentru proletariat și alți oameni ai muncii să obțină propria emancipare. Victoria Chinei și înfrângerea imperialiștilor invadatori (textul a fost scris în 1938, când japonezii invadaseră cu un an în urmă Manciuria, n.m.) va ajuta popoarele altor țări. Astfel că, în războaiele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
integrarea sa cu practica revoluționară concretă a tuturor țărilor. Pentru Partidul Comunist Chinez, problema este de a învăța să aplice teoria marxist- leninistă la circumstanțele specifice ale Chinei. Pentru comuniștii chinezi care sunt parte a marii națiuni chineze (nu a proletariatului mondial, n.m.), carne din carnea sa și sânge din sângele său (tușa romantic-fascistă este inconfundabilă, n.m.), orice discuție despre marxism izolată de caracteristicile Chinei nu este decât marxism abstract, marxism într-un vacuum. De aici aplicarea concretă a marxismului în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]