2,509 matches
-
Paralela 45, Pitești, 2000. Ornea, Z., "Ion D. Sîrbu epistolier", în vol. Medalioane, Editura Institutul European, Iași, 1997. Poantă, Petru, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Editura Clusium, Cluj, 1997. Simion, Eugen, "Jurnalul unui Don Juan proletar și provincial", în vol. Scriitori români de azi (IV), Editura David-Litera, București-Chișinău, 1998. Simuț, Ion, "Satiră și umor cu Ion D. Sîrbu", în vol. Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Sorohan, Elvira, Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scară nimeni nu apare...// Coboară soarele în neguri/ Și umbre lungi încep să vină;/ Grădinile îmi par stropite/Cu mii de picuri de rugină”.2) Dar tema asupra căreia aș fi vrut să insist ar fi fost „palatul” ca obsesie provincială: cazul Bacăului. Acesta avea Palatul Administrativ, Palatul „Mărăști” (o vreme hotel, școală de menaj, apoi Palat al Telefoanelor), Palatul Tribunalului și vreo patru case cărora, prin analogie, lumea le spunea „palate”: Cantilli, Filderman, Perlberger, Herșcovici. Faptul era simțit ca o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacăului. Acesta avea Palatul Administrativ, Palatul „Mărăști” (o vreme hotel, școală de menaj, apoi Palat al Telefoanelor), Palatul Tribunalului și vreo patru case cărora, prin analogie, lumea le spunea „palate”: Cantilli, Filderman, Perlberger, Herșcovici. Faptul era simțit ca o inferioritate provincială. Unde existau, „palatele” apăreau ca semne al dezvoltării și prosperității locale. De aci, în entuziasmul postbelic, ambiția a tot mai multe instituții și organizații de-a le avea. La apariție, revista „Ateneul cultural”, de pildă, anunța: „în ultimul timp aflăm
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile pianului”13). „De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal [mărturisește într-un poem],/ Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial./ De la fereastra ninsă, cu finele perdele,/ Mă duc [cu regret, umilit, ca un exclus n. m.] pe străzi de gheață cu spuza lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă”, „distinsă”, dar și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd prin asta. Lumea „leneșă [cu pași înceți n. m.], cochetă”, surprinsă în vers, e lumea promenadei provinciale în dupăamiaza unei zile de sărbătoare. în ciuda faptului că sună plăcut, „cochetă” e un cuvînt otrăvit. La auzul lui, aproape oricine se gîndește, mai întîi, la capcanele frivolității și abia după aceea la grație. Eminescu ne-a avertizat: „Cînd, cochetă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
15/1926 al „Ateneului cultural” una, făcută în atelierul lui E. Marvan, care nu-l flatează defel. Dimpotrivă, are ceva, involuntar, de caricatură. E ca o fotografie la minut, nereușită, „crudă”. Efectul ei ușor antipatic vine și de la încadrarea tipografică provincială cu ornamente florale în formă de ghirlande în părțile laterale. Principala schimbare față de precedenta e că poetul nu mai are barbă, ci numai o mustață tușinată, care-i acoperă în întregime buza. Lipsa bărbii descoperă obrazul scobit, cu umbre accentuate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacău. Ca să îndrepte lucrurile, „în interesul higienei”, Primăria emite nu o dată „Ordonanțe”, amenințîndu-i pe recalcitranți cu „rigorile 1egii”. Aceste „ordonanțe” sînt instructive întrucît semnalează indolențe, neglijențe, lipsă de educație în materie de salubritate și igienă, fenomene subsumabile unei mentalități retrograde, provinciale. Cea din 10 martie 1928, de pildă, insista pe obligativitatea de a face curățenie în gospodării (curățatul pomilor de omizi, greblatul curților și grădinilor), după care zicea: „Orașul fiind curățit se interzice locuitorilor de a arunca pe străzi diferite gunoaie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încercări de modernizare, cu transformările ce le suferă mereu, e drept nu tocmai în ritmul vremii, și mai cu seamă acel salt îndrăzneț făcut [nu] de multă vreme, municipalizarea, Bacăul e un oraș cochet atrăgător, deosebit de simpatic. E farmecul acela provincial, lipsa de tunet amețitor (excluzînd centrul), aerul mai curat, mai limpede, soarele parcă mai vesel și mai dispus, atmosfera întreagă mai vioaie, mai dulce, mai arzătoare. [...] Dar în Bacău găsești și orașul mare, modern, zgomotos, foarte activ: Calea Regele Ferdinand
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai curat, mai limpede, soarele parcă mai vesel și mai dispus, atmosfera întreagă mai vioaie, mai dulce, mai arzătoare. [...] Dar în Bacău găsești și orașul mare, modern, zgomotos, foarte activ: Calea Regele Ferdinand, [strada] Bacău-Piatra, str. Mare, găsești și orașul provincial, tăcut, făcut numai pentru odihnă, loc de retragere pentru pensionari și tineri: cartierele mărginașe, cartierul CFR de pildă, plin de viitor măreț”.2) Acest optimism urbanistic se inspira din ideea, propagată printre localnici de mai mulți ani, că, grație poziției
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
judece situația în amănunt, să releve „excepțiunile”? La distanță de timp, noi o putem face. Cînd a apărut Cu voi..., în Bacău mai trăiau încă doi dintre profesorii lui Bacovia ale căror reputații se păstraseră neștirbite. Doi „mandarini ai vieții provinciale”: Panaite Topliceanu și Lascăr Veniamin. Primul a murit în noaptea de 29 spre 30 iulie 1938, în vîrstă de 84 de ani (se născuse la 18 iulie 1854, în Bîrlad). Presa locală a relatat pe larg despre funeraliile sale.4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din povestirea „Nicușor“ de I. Al. Brătescu Voinești. Zoe/Zoia (cu diminutivul Zoița la mahalale și în sate) se va rări în epoca interbelică, dar va reveni dupa Al Doilea Război Mondial, sub influența unui personaj memorabil din proza sovietică. Provincial și serios (cum a observat Ibrăileanu în „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale”), Zoe (Zoe Vasiliu) se potrivește cu cam tot ce știm despre mama poetului. E motiv de mirare și în același timp de laudă că Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ridica, în clasă, copiii de păr, ca pe niște haltere de exercițiu. Teodor Stamatiade înjura de mamă pe Vinea, pentru că acesta, sînt ani de atunci, îi schița dezavantajos portretul. Teodor Stamatiade batjocorea, în lipsă, pe un liberal, director de fițuică provincială, pentru ca, în prezența lui, să-și treacă, unguent, năzuințele politice. îmi arătă, într-o seară, Teodor Stamatiade, o traducere a sa. Et s’il revenait un jour Que faut-il lui dire? -Dites-lui qu’on l’attendit Jusq’a s’en
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
literară ori în vorbirea curentă numele de „bacovian” nu mai există în jurul meu. Toamna asta nemaipomenit de frumoasă pare ieșită dintr-o eglogă vergiliană și-mi amintește, dintre poeții noștri, în special Arghezi. Bacăul contemporan a estompat, apoi, priveliștea mediocră, provincială, a dughenelor și „măhălălilor”; în fine, majoritatea localnicilor arată altfel decît cei de odinioară: e o altă mișcare, un alt ritm. Pe scurt, Bacăul nu-i, cum își mai închipuie unii, o rezervație a naturii „cîntate”, dar mai mult plînse
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a numelui său nu s-au epuizat. în principal, mișcarea din jurul poetului a contribuit la ridicarea nivelului cultural al orașului. S-a creat un public mai receptiv, mai informat, mai apt de dezbatere, mai lipsit de naivități și de prejudecăți provinciale. Băcăuanul curios a văzut mult mai multă lume intelectuală decît locuitorii altor capitale de județ care n-au un scriitor cu o asemenea posteritate. A văzut, a auzit, a rămas cu o idee, cu o atitudine, cu un gest, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anilor ’90, cînd l-am apreciat pentru limbajul critic modern, de sorginte călinesciană, cu cîteva formulări norocoase, Mihai Cimpoi mă excedează, ca să nu zic direct, nu-mi mai place. (Și critica trebuie să placă!) A prins o crustă academică și provincială: e apăsat și apodictic în tot ce scrie. Și scrie mult, lung, păcat în care se întîlnește și cu alți „frați basarabeni”. Cum nu duce lipsă de îndrăzneală, intră adesea pe teritoriul comparatismului, unde se „desfășoară” cu larghețe și cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Acest rol de constituire a punților ideologice și de transformare a sistemului de partide a fost asigurat întâi de mai vechile partide populiste canadiene, de stânga sau de dreapta, cum ar fi: Cooperative Commonwealth Federation - Federația Commonwealth-ului Cooperativ, numeroasele partide provinciale de centru stânga ale fermierilor și Social Credit Party - Partidul Creditului Social, în provincia Alberta (Laycock, 1990). Este adevărat că rolul jucat de primele partide populiste s-a desfășurat cu o dinamică diferită a efectelor asupra sistemului de partide. Partidul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de vedere al distribuției portofoliilor, ÖVP a fost cel care a dominat procesul de realizare a politicilor guvernamentale. Mai mult, conducerea FPÖ s-a confruntat curând cu o poziție și un raport nesatisfăcătoare și cu pierderi în rândul votanților. Alegerile provinciale și sondajele de opinie arătau că ÖVP era capabil să-și mențină sau să-și extindă sprijinul, în vreme ce FPÖ era slăbit, într-o manieră dramatică. Politica economică neoliberală, prioritatea unui deficit bugetar zero până în 2002 și politica socială restrictivă erau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
funcția de vicepreședinte și pe sora lui Haider ca președinte executiv alături de el (nouă luni mai târziu, ea a fost aleasă oficial președinte al partidului). Totuși, FPÖ a continuat să piardă sprijinul opiniei publice. În fiecare din cele șase alegeri provinciale din 2003 și 2004, cu excepția Carintiei, el a pierdut între 10,9% și 14,4% din voturi, adică jumătate și două treimi din foștii votanți; la alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul a pierdut chiar 17,1% din voturi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Schüssel a menținut coaliția (de acum cu noul BZÖ) și s-a reapucat de lucru, ca mai înainte. Spre surprinderea operatorilor, aeronava BZÖ totuși nu a decolat. De fapt, BZÖ a ratat intrarea în Parlament în toate cele trei alegeri provinciale din 2005 (nicio alegere nu a vut loc în 2006). Doar prin recurgerea la strategii agresive de obținere de voturi a fost el capabil să treacă pragul de 4% în alegerile naționale din 20067. Din cauza slăbiciunii BZÖ, cancelarul Schüssel a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de asemenea, că atitudinile negative ale opiniei publice față de instituții și democrație nu trebuie imputate doar FPÖ-BZÖ. Pe de altă parte, comportamentul lor nu a contribuit totuși la coagularea unor atitudini mai bune. 6.5 Efectele FPÖ/ BZÖ asupra democrației provinciale: cazul Carintiei Haider și FPÖ, partidul său (din 2005, BZÖ), nu a influențat doar discursul politic, politicile și calitatea democrației la nivel național, dar și la nivel provincial, cu precădere în Carintia. Acolo, Haider a folosit cu mare succes chestiunea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
coagularea unor atitudini mai bune. 6.5 Efectele FPÖ/ BZÖ asupra democrației provinciale: cazul Carintiei Haider și FPÖ, partidul său (din 2005, BZÖ), nu a influențat doar discursul politic, politicile și calitatea democrației la nivel național, dar și la nivel provincial, cu precădere în Carintia. Acolo, Haider a folosit cu mare succes chestiunea imigrației și pretențiile minorității slovene de a avea tăblițe bilingve pentru a câștiga majoritatea relativă pentru propriul partid în alegerile generale din 1999 și 2004. Doarece constituția provincială
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
provincial, cu precădere în Carintia. Acolo, Haider a folosit cu mare succes chestiunea imigrației și pretențiile minorității slovene de a avea tăblițe bilingve pentru a câștiga majoritatea relativă pentru propriul partid în alegerile generale din 1999 și 2004. Doarece constituția provincială prevedea ca toate partidele majore să aibă dreptul să participe la guvernare conform puterii lor din Parlament (așa-numitul sistem proporz), FPÖ a fost nevoit să împartă puterea cu SPÖ și ÖVP. Totuși, din 1999 și până la moartea sa în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aveau drept conținut paragrafe ale acestor notițe" ("Third Way" 11). Un exemplu este lucrarea lui Hearn "De ce se fierb crabii de vii", care a apărut în New Oreleans Item în 1879. Întreaga lucrare e compusă din monologuri în coloratul dialect provincial, fără nici o descriere: "Și de ce nu ai crabi? Pen' că trebe fierți de vii? Că tre' să iei putina cu tot cu fiare, ca să zicem așa. Și cum să-i omori dacă nu-i fierbi? Nu pot să le tai capul, că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
provinciala: "c'est une Parisienne. Ce moț dit tout. Pour en comprendre la portée, îl faut avoir connu la décence roide et la pudeur guindée de certaines provinciales" [Delord, p.4]. Portretul provincialei este într-un registru desconsiderator 87. Personajele provinciale, măi naive și mai generoase, se deosebesc de cele citadine mai sofisticate, măi egoiste. Cum a arătat Flaubert prin numeroșii săi provinciali, acestea sunt "des personnages de désir et de rêve" [Dubois, p.222]. Pariziana, fire destul de pragmatică, nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
apară la confruntarea citadinei cu provinciala. Mama lui Georges Duroy, față în față cu nora citadina, percepe foarte acut diferențele dintre rural și urban 89. Complexitatea Parizienelor are ca origine, susține Taxile Delord, faptul că cinci din șase pariziene sunt provinciale 90 prin spiritul și obiceiurile lor: "Ce șont elles (leș femmes des provinces) qui alimentent cette population și vive, si gaie, si originale des femmes de Paris.(...) Voilà pourquoi îl y a tânt de variété, tânt d'imprévu, tânt de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]