8,957 matches
-
pînă astăzi. Slavici a fost considerat un fel de "Creangă ardelean", din cauza basmelor culte pe care le-a scris și din cauza unor vagi asemănări tematice - cu toate că nu există, estetic vorbind, nici o legătură între Creangă și el; apoi a trecut drept prozator "realist" tipic, descriptor al vieții sociale, atunci cînd așa-numitul "realism critic" era în căutare de exemple românești: în fine, a fost prezentat drept un scriitor etnicist, preocupat exclusiv de problematica satului ardelean și a Ardealului în genere: tot atîtea
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
continentului. Slavici descinde din cu totul alte surse decît cele românești. Dacă micile sale încercări de extremă tinerețe (precum piesa de teatru Toane sau vorbe de clacă) au un aer etnologic și chiar seamănă puțin cu scrierile lui Ion Creangă, prozatorul ardelean se găsește rapid pe el însuși și își identifică ușor drumul propriu. Format în umbra lui Eminescu (studii de filozofie la Viena, în 1869, o dată cu mentorul său; plecare din Capitala habsburgică la 1872, în același an cu Eminescu; din
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în același an cu Eminescu; din nou lîngă Eminescu la Iași, în 1874; venise împreună cu Eminescu la București, în redeacția "Timpului"), Slavici înfățișează intenționat un profil șters. Cînd Eminescu se îmbolnăvește, emulul său părăsește Bucureștiul și se întoarce în Ardeal. Prozatorul l-a idolatrizat pe Eminescu pentru că el însuși descindea din aceeași zonă a culturii europene ca și poetul. Aflat la ani-lumină distanță de metafizica Luceafărului, Slavici a absorbit în maniera sa - tacticoasă și modestă - lecția eminesciană, oferind după aceea un
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
studiat ori au rămas un timp, s-au întors în locurile unde văzuseră lumina zilei, și au început să scrie într-o limbă germană specifică, uneori ușor colorată regional; nuanțele slave ale lexicului lor au doar semnificație estetică, nu revendicativă. Prozatorii austrieci "provinciali" se considerau mai presus de toate cetățeni ai Imperiului, slujitori fideli ai împăratului și ai unui ideal cosmopolit de esență luministă. Le-a rămas străin naționalismul, ura față de alte popoare sau pornirile centrifuge: acestei generații de scriitori austrieci
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
de mare autenticitate, dar fuge de strălucirea formală. Pretutindeni natura joacă rol esențial. La marele Adalbert Stifter, cele mai impresionante pagini din Brigitte, Bărbatul fără urmași ori Granitul rămîn cele consacrate naturii, în tablouri de mare somptuozitate; dar și la prozatori aflați cu o treaptă mai jos, natura, muncile cîmpului ocupă un loc privilegiat - ca la Peter Rosseger (1843-1918) sau la Ludwig Anzengruber. Natura de aici nu mai are nimic din pitorescul romantic, din peisajul sălbatic unde intelectualul citadin venea să
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
nici un detaliu naturistic nu este lipsit de funcție precisă; descrierile de natură ascultă mai degrabă de ritmul muncilor agrare, pentru că autorii mărturisesc o viziune utilitară asupra lumii. Niciodată la ei nu va fi admirată natura în sine. Există oare printre prozatorii austrieci de la mijlocul secolului al XIX-lea vreunul care să fi constituit, pentru Slavici, punctul de plecare? Fără a ne putea opri asupra unui autor anume, observăm că prozatorul nostru descinde din toți aceștia împreună, mai precis din atmosfera culturală
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ei nu va fi admirată natura în sine. Există oare printre prozatorii austrieci de la mijlocul secolului al XIX-lea vreunul care să fi constituit, pentru Slavici, punctul de plecare? Fără a ne putea opri asupra unui autor anume, observăm că prozatorul nostru descinde din toți aceștia împreună, mai precis din atmosfera culturală pe care ei au creat-o. Scriitorul ardelean a luat contact cu literatura în clipa cînd autorii amintiți mai sus dădeau tonul prozei austriece; el va participa, conștient sau
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
precum Stifter sau Franzos, Slavici a trecut ca și ei prin Viena, fără însă a rămînea acolo; ca și Ferdinand von Saar, a compus narațiuni lineare, simple, cu resort etic profund, glorificînd valorile tradiționale, așa cum fac doar basmele; ca toți prozatorii austrieci Biedermayer, a scris în limbaj suculent, autentic și regional, dar rămînînd străin de cultul cuvîntului în sine; universul său rural este cel al lui Anzengruber ori Rosseger. Dar, ca și la aceștia, tîrgușorul și lumea meșteșugarilor îi sunt la fel de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
cel al lui Anzengruber ori Rosseger. Dar, ca și la aceștia, tîrgușorul și lumea meșteșugarilor îi sunt la fel de familiare. Fără voia lui, Slavici sintetiza o lume germanică ce pătrundea prin el pentru prima dată pe teritoriu românesc. Dacă nici unul dintre prozatorii austrieci contemporani nu se află evident la originea lumii literare imaginate de Slavici, spiritul - în același timp țărănesc și cosmopolit - al autorului român a refăcut, în românește, lumea de factură Biedermayer originară din centrul Europei. Un Adalbert Stifter, concomitent spirit
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Maiorescu îi intuise acestuia exact lumea literară înrudită: doar astfel se explică încrederea totală pe care criticul a acordat-o tînărului autor ardelean și tenacitatea cu care a insistat ca nuvelele lui să fie traduse în germană, intregrîndu-l astfel pe prozatorul român universului său natural: Maiorescu i-a prezentat Reginei Elisabeta nuvela Popa Tanda, cu sugestia ca însăși Regina să o traducă; pînă la urmă o va traduce Mitte Kremnitz, alături de nuvela La crucea din sat; e de presupus că și
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
mai tîrziu: Moara cu noroc (scrisă în 1880), Pădureanca (1884), Vecinii II (1892), Mara (1894). Volumul Novele din popor (1891) și volumele de Novele (1892-1896) cuprind esențialul moștenirii lui Slavici și marchează maturizarea spectaculoasă a prozei românești. După afirmarea ca prozator al lumii ardelene, Slavici își manifestă dorința, poate legitimă, de a-și lărgi aria tematică: "ieșirea" din Ardeal echivala, în ochii lui, cu dobîndirea statului de prozator complet. încă din nuvela O viață pierdută (1877), scrisă în tinerețe, contrastul dintre
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
moștenirii lui Slavici și marchează maturizarea spectaculoasă a prozei românești. După afirmarea ca prozator al lumii ardelene, Slavici își manifestă dorința, poate legitimă, de a-și lărgi aria tematică: "ieșirea" din Ardeal echivala, în ochii lui, cu dobîndirea statului de prozator complet. încă din nuvela O viață pierdută (1877), scrisă în tinerețe, contrastul dintre Ardealul natal și lumea bucureșteană luase formă dramatică. Ce-i drept, tematica citadină îl atrăsese și cu alte ocazii pe Slavici (bunăoară în Crucile roșii, nuvelă de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
scriitorul îl are sub ochi devine cel al Bucureștiului, tonalitatea prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci și structura internă a narațiunii. Tot către acea dată, prozatorul se aventurează și pe terenul romanului istoric, unde eșecul stilistic devine patent. Limbajul originar, unitar și frust, se împănează treptat cu neologisme deplasate, pe care Slavici le utilizează fără acutul simț al limbii de pînă atunci. O dată cu ultimii ani ai
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ani ai secolului al XIX-lea, tematica bucureșteană a prozei, șovăielile de limbaj și căderea în poligrafie îl îndepărtează definitiv pe Slavici de universul pe care el însuși îl crease. Ieșit din lumea ideală a Ardealului, din teritoriul său mitic, prozatorul depune armele. E de altfel curios cum testul valorii unei proze de Slavici posedă și o coordonată lingvistică netă: marile sale realizări sunt scrise în limbajul inventat o dată cu Popa Tanda și ulterior perfecționat. Cînd întîlnim în textul lui Slavici neologisme
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
nuvele scrise de Slavici constă tocmai în postura autorului de simpatizant discret cu destinul personajelor sale; nimic mai îndepărtat de naturalismul ce făcea atunci ravagii în proza europeană. Lumii pe care el însuși a creat-o - geografic, social și spiritual - prozatorul i-a dat o formă narativă inedită. Personajele de tip Slavici nu existaseră pînă atunci sub nici o formă în proza românească, iar scriitorul ardelean compune pentru ele un tipar narativ inedit. Forma relativ tradițională a nuvelei (din Popa Tanda ori
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
se dovedește remarcabil. în marile scene, nu există replici de prisos, personajele vorbesc potrivit caracterului lor, identitatea verbală a fiecăruia devine pregnantă. La Slavici, replicile nici unuia dintre actorii-personaje nu pot fi confundate cu ale altora. Cu simț dramatic puțin obișnuit, prozatorul speculează ca nimeni altul și tăcerile, gesturile menite să transmită un mesaj, exprimările indirecte, mai elocvente decît cele verbale. Marile iubiri se mărturisesc sub forma subtilă a jocului privirilor și al mîinilor: "în viața ei, mai fericită Ileana nu a
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
peste snop la dînsa, și așa vorbesc pe neauzite și se înțeleg unul pe altul" (Pădureanca). Față de cultivatorii prozei de artă, Slavici propune un limbaj lipsit de strălucire, dar extrem de bogat, denotînd o cunoaștere a lumii țărănești pe care puțini prozatori au avut-o. Impresia generală este cea de limbaj bolovănos, cu toate că de mare varietate; imediat însă ce trecem de suprafața lexicală, de pojghița exterioară, întîlnim un mînuitor de prim rang al limbii române. Combinarea talentului dramatic al autorului nostru cu
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
are o primă versiune în limba rusă și aparține perioadei berlineze, apare în 1934, romanul lui Sushaku Endo aparține ultimului deceniu de creație, a apărut în 1986, iar scriitorul s-a stins din viață în 1996. În cazul celor doi prozatori, dedublarea nu este doar una creatoare, ci existențială, mod de a-și împlini destinul. Vladimir Nabokov (1899-1977) învață mai întâi engleza, apoi rusa, studiază în Anglia, la Cambridge, până în 1922, trăiește la Berlin până în 1937, apoi în Franța, iar în
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
versiune, rusă și engleză, prin teme și personaje, scriere simptomatică pentru aventura unui mare scriitor al secolului XX, ficțiune ce nu poate ignora biografia și nici istoria ce le ține captive pe amândouă. Scandalul se poate citi ca "portret al prozatorului la senectute", ori chiar autobiografie vizând evenimentele vieții interioare. Și mai ales fac demonstrația unor reușite rare: persistența fantasticului în literatura secolului XX, nu în formula prozei scurte, ci în desfășurarea amplă și riscantă a romanului.
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
rânduri, și pe manșete. O emoționantă pagină dedicată doamnei Sass (care, dactilografiindu-i prozele, i-a pus nu o dată ordine în numeroasele ajustări făcute cu creionul) mă infirmă. Ce contează? Și-ntr-un caz, și-n altul, tot cu un prozator excepțional avem de face!
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
de fotografii? Ilustrația de pe copertă în care autorul, în vârstă de trei ani, este surprins în mijlocul unei întâlniri vesele (instantaneul surprinde exact momentul în care se toarnă vin în pahare) a tatălui său cu doi prieteni foarte apropiați, demonstrează că prozatorul s-a folosit din plin de aceste ajutoare de memorie. De altfel, în debutul cărții această întâlnire este descrisă cu un lux de amănunte greu de acceptat ca provenind din amintirile unui copil care la vremea respectivă avea doar trei
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
decât multe pagini de comparații și analize, specificitatea lumilor de ieri și de azi. Inteligent, sensibil, original, inovator, mereu atent la zgomotele lumii în care trăiește, excelent constructor narativ (sângele textualist apă nu se face), Radu }uculescu este unul dintre prozatorii foarte importanți de astăzi. Romanul său, Stalin, cu sapa-nainte o dovedește fără putință de tăgadă. Din păcate, ca și în cazul altor autori cu domiciliul în provincie, sau care se țin departe de bârfele și coteriile literare (Dan Perșa
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
Ada Brăvescu Astăzi M. Blecher este un nume de referință al romanului românesc, unul dintre cei mai traduși și mai promovați scriitori interbelici, considerat un inovator și un precursor al romanului postmodern, un prozator canonic, cu o cotă deosebit de ridicată. Nu a beneficiat de situația favorabilă dintotdeauna, după cum nu este acesta singurul moment de valorizare și succes. Un fapt mai puțin știut, o adevărată surpriză pentru oricine recitește cronicile apărute cu ocazia publicării, este
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
cunoscuților săi: Geo Bogza, Mihail Sebastian și Sașa Pană, dar mai apoi s-au pronunțat cu privire la opera lui critici importanți ai momentului: Pompiliu Constantinescu, Eugen Ionescu, E. Lovinescu, precum și numeroși scriitori: Octav Șuluțiu, Ieronim Șerbu, Felix Aderca, etc. Ca orice prozator original și valoros, Blecher nu a cunoscut succesul de public, cărțile lui nu au înregistrat vânzări substanțiale. Lipsa de empatie a cititorilor poate fi justificată, dar în mod paradoxal, nici măcar criticii care îi proclamau valoarea și talentul nu au înțeles
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
sau cititor de gust. în acest sens voi cita opinia lui I. Peltz exprimată într-un articol din Adam, apărut la câteva luni de la moartea lui Blecher: "Și, totuși, M. Blecher poate fi considerat drept unul dintre cei mai mari prozatori români contimporani. E ceva care ne scapă, nouă, tuturor, criticilor, scriitorilor și teoreticienilor de toată mâna; e ceva care sparge tiparele modei și ale "opiniilor" - și se afirmă, în ciuda regulei și a "științei"; e ceva care ține de miracol (...)" Particularitățile
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]