4,919 matches
-
despre defectologie ca despre "o știință care se ocupă de omul situat pe coordonate dintre cele mai deosebite, mai critice" și o situează "încă de la începuturile ei, între medicină și pedagogie"24. Paul Popescu-Neveanu definea, în 197825, ca fiind "disciplina psihopedagogică care se ocupă de particularitățile psihofiziologice ale dezvoltării copiilor cu deficiențe psihice și cu legile, metodele și tehnicile educării și reeducării lor, a instruirii și adaptării lor la muncă". Oare defectologia se rezumă doar la copiii cu deficiențe psihice? Nu
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
autorul adaugă imediat: "Defectologia se ocupă de surdomuți, orbi și ambliopi, logopați, debili mintali și deficienți motori". Așa cum vom vedea, categoriile de subiecți de care se ocupă defectologia este chiar mai mare. După Emil Verza, "psihopedagogia sau defectologia este știința psihopedagogică ce se ocupă de persoanele handicapate, de studiul particularităților psihice, de instrucția și educația lor, de evoluția și dezvoltarea lor psihică, de modalitățile corectiv-recuperative pentru valorificarea potențialului uman existent (sublinierea autorului) și formarea personalității acestora în vederea integrării socio-profesionale cât mai
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
recuperare complexă a persoanelor cu nevoi speciale trebuie atrasă în echipă, fiind la fel de important ca fiecare dintre aceste persoane să fie convinsă să nu-și depășească atribuțiile și să performeze doar în domeniile ei de competență. b) Forme de asistență psihopedagogică și asistență socială Grădinița De multe ori, părinții devin conștienți de problemele copiilor lor doar după ce aceștia intră în competiție cu alții copii și când rămânerile în urmă sunt atât de evidente, încât nu mai pot fi ignorate. Cu toate
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
o perioadă, până ce, prin aplicarea metodelor învățământului special, să poată fi redat circuitului de masă. Trebuie ținut cont de faptul că, la apariția cărții de față, condițiile pentru aceste forme nu sunt încă realizate în România. Aceste forme de asistență psihopedagogică și asistență socială, au fost inițiate la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut după modele occidentale, în special britanice. S-a pornit de la premisa că un copil cu CES se va simți segregat dacă este plasat într-o instituție specială. Numai
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
la rezultate remarcabile în integrarea absolvenților. Noile forme de învățământ integrat nu pot duce la rezultatele dorite nu pentru că dascălii ar fi conservatori sau pentru că le-ar fi frică să își piardă posturile, ci fiindcă ele, noile forme de asistență psihopedagogică și socială, nu-și vor putea arăta roadele decât după ce vor dispune de o bază materială generoasă și de un număr suficient de specialiști. Este imposibil să menții în viață un pește după ce-l scoți dintr-un lac colmatat, înainte de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Schüler, Sozial psychologische Untersuchungen über das Bild des Schulversagers, Piper, (1969). Hewitt, Don, Atacul psihic, Editura L.V. B., 1997. Ioanid, Ileana, În căutarea omului pierdut, Insomniacii veacului, Editura Eminescu, București, 2002. Jurcău, Emilia; Jurcău, Nicolae, Cum vorbesc copiii noștri, (Ghid psihopedagogic pentru educatoare, învățători și părinți), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Kelemen, Gabriela, Psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare, Editura Universității "Aurel Vlaicu" Arad, 2006. Larmat, Jaques, Genetica inteligenței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, p. 156. Lieury, Alain, Manual de psihologie
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unitate didactică fundamentală (de bază) datorită celor două componente de bază indispensabile: conținut științific/tematic și conținut metodologic. M. Ionescu (2002) prezintă lecția din punct de vedere al conținutului ca un “sistem de idei articulate logic și didactic, în conformitate cu cerințele psihopedagogice referitoare la predarea asimilarea cunoștințelor, la aplicarea lor, la verificarea, evaluarea și notarea rezultatelor. Lecția este deci o unitate logică, didactică și psihologică, așa cum rezultă din configurarea didactică a lecției surprinsă în figura 9 Lecțiile, privite ca modalități eficiente de
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
pregătirea teoretică și practică a elevului. Lucrările practice includ acțiuni aplicative, de proiectare, de execuție, de construcție, de producție sau de creație materială, toate solicitând efort fizic și de voință, operații mintale. Eficiența acestei metode depinde de respectarea unor cerințe psihopedagogice: creșterea progresivă a gradului de dificultate și complexitate; fundamentarea lucrării pe cunoștințe teoretice pentru a-i imprima un caracter conștient; includerea În execuția lucrării a unor elemente de problematizare, cercetare și de creație; finalizarea lucrării prin realizarea unor produse de
Metode moderne in instruirea practica a elevilor by Mariana Burnaz () [Corola-publishinghouse/Science/1616_a_2939]
-
de bază al practicării într-o mai mare măsură a jocurilor individuale de luptă, care permit afirmarea personalității încă de la vârste fragede. Învățarea, în procesul educației fizice, poate fi studiată, după cum spune M. Epuran (1980), și din punct de vedere psihopedagogic, ca reprezentând o latură esențială a procesului instructiv educativ. Din perspectiva psiho-pedagogică, eficiența învățării depinde de interacțiunea următorilor factori: conținutul învățământului; metodele de învățământ; pregătirea profesorului; particularitățile și structura personalității elevului etc. În cadrul procesului instructiv-educativ din lecția de educație fizică
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
o dublă ipostază: atât pentru auto educație cât și pentru activitatea științifică, de creație. Pregătirea metodică reprezintă una din laturile esențiale ale pregătirii generale a profesorului, determinantă pentru fundamentarea științifică a activității de predare-învățare a fizicii. Alături de pregătirea științifică, pregătirea psihopedagogică și metodică oferă jaloanele de bază necesare pentru o cât mai eficientă transmitere a conținutului conceptual și formativ presupus de învățarea fizicii. Lucrarea de față a încercat să prezinte succint o mică parte a problematicii care preocupă învățământul actual.
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
solicitărilor acestora, adesea, trebuind să vină chiar în întâmpinarea lor, pentru rezolvarea anumitor probleme. Profesia de educator și exercitarea ei, solicită din partea celor care o practică să răspundă la cerințe de bază, printre care menționăm: pregătire temeinică de specialitate, pregătirea psihopedagogică corespunzătoare, precum și priceperi și deprinderi de muncă pedagogică, tact pedagogic și măiestrie pedagogică, bogat orizont cultural. „Prin natura ei munca educativă angajează în persoana educatorului cele mai înalte investiții umane precum: sociabilitate, afecțiune pozitivă, dăruire, abnegație”, scria A. Tucicov - Bogdan
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
49). Abordând aceeași problemă, a competențelor profesorului, L. Antonesei, într-o lucrare recentă, identifică un set de cinci astfel de competențe: * competența culturală presupune atât pregătire de specialitate, dar și cultura generală în care se integrează cultura de specialitate; * competența psihopedagogică asigură profesorului calitatea de bun transmițător al cunoștințelor specifice, dar și racordarea lui cu domeniul culturii în întregul său. Această competență este imposibil de atins în cazul nefrecventării, în timpul studiilor universitare și postuniversitare, a unui set minimal de discipline psihopedagogice
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
psihopedagogică asigură profesorului calitatea de bun transmițător al cunoștințelor specifice, dar și racordarea lui cu domeniul culturii în întregul său. Această competență este imposibil de atins în cazul nefrecventării, în timpul studiilor universitare și postuniversitare, a unui set minimal de discipline psihopedagogice; * competența psihoafectivă și de comunicare se fundamentează mai ales pe calități ale personalității profesorului, dar intervine și educația în a întări ceea ce există deja sau în a compensa ceea ce nu există. În cazul în care unele caracteristici de personalitate sunt
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
la abandonarea unui anumit comportament, chiar dacă recompensa ulterioară este mare. Concluzia care se desparte de aici este că, se învață cel mai bine comportamentul cel mai apropiat în timp de recompensă sau de pedeapsă. Abordând aceste principii dintr-o perspectivă psihopedagogică, s-a ajuns la o serie de considerații: 1. Cunoașterea rezultatelor. dacă rezultatele imediate sunt comunicate elevilor, acestea se constituie în factori recompensativi ce fixează conduita de succes. 2. Fixarea obiectivelor. Având în vedere ideea privind importanța momentului acordării recompensei
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
autonomiei. Evident, abordarea unor astfel de discuții presupune competență din partea profesorului. Altfel spus, construirea autonomiei elevului nu este posibilă dacă profesorul nu are rolul principal. Poate că temele propuse mai sus ar trebui dezbătute mai întâi în timpul perioadei de pregătire psihopedagogică a profesorilor pentru a avea apoi cine să le susțină cu elevii.. Apelând la optimismul pedagogic, ne exprimăm speranța că nu va trece mult timp până când întrebarea din titlu va avea un răspuns clar, bine argumentat: Nu, autonomia elevului nu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cu colegii acestuia, cu ceilalți profesori și alți membri din comunitatea școlară. Învățătorul alege instrumentele cele mai potrivite pentru cunoașterea copilului și valorifică în mod responsabil și creativ informațiile obținute în diverse documente (fișe de observație, portofolii, caietul învățătorului, fișe psihopedagogice, dosarul clasei etc.). El anticipează reacțiile și atitudinile pe care elevul le va avea în diferitele situații și le valorifică în proiectarea, organizarea procesului instructiv-educativ. 1. 1. 2. Autoritatea cunoașterii - Pregătirea profesională a învățătorului În actul predării-învățării, învățătorul comunică informațiile
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
activitatea de învățare și dirijare a învățării; îndrumarea elevilor către alte surse de informare (manuale, dicționare, auxiliare didactice etc.) și familiarizarea lor cu metodele de muncă intelectuală independentă. Formarea profesională a învățătorului presupune formarea unor deprinderi, capacități, aptitudini și atitudini psihopedagogice. Principala componentă a acestui ansamblu, competența, înseamnă cunoștințe ce au devenit operaționale, ceea ce presupune flexibilitate comportamentală și adaptabilitate. Între principalele calități ale personalității educatorului, Ioan Bontaș enumeră: 1. Pregătirea de specialitate temeinică (specialist de înaltă calificare și competență) - ceea ce presupune
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
cultural larg (om de cultură) - posedarea unui larg orizont cultural oferă educatorului posibilitatea de a rezolva cu mult succes atât problemele de specialitate, cât și problemele social umane apărute în viața tinerilor, în relațiile acestora cu factorii educativi. 4. Pregătirea psihopedagogică și metodică - un educator trebuie să cunoască strategiile didactice necesare conceperii, organizării, proiectării și desfășurării cu eficiență a activităților instructiv-educative cu elevii; să cunoască concepțiile și principiile care stau la baza unei pedagogii și a unei educații moderne, democratice; să
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
transmită și să adapteze conținuturile disciplinelor predate la cerințele particularităților de vârstă și individuale; să cunoască întrega problematică a psihologiei și pedagogiei școlare; să cunoască procesele psihice și caracteristicile lor în evoluția elevilor. 5. Preocupare și capacitate de perfecționare profesională, psihopedagogică și metodică, sistematică și continuă - există forme speciale de perfecționare, cum sunt: obținerea definitivatului și gradului II, obținerea gradului I, cursuri de formare continuă la anumite intervale (5 ani), studiu individual sistematic și continuu. 6. Capacitate managerială - educatorul are implicit
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
Învățătorul promovează învățarea reflexivă și autonomă pentru fiecare elev.” (L. Glügé, 2002, p. 83) În realizarea demersului didactic, învățătorul conduce activitatea desfășurată în clasă, direcționând procesul asimilării, dar și al formării elevilor prin apelul la normativitate educațională. Durkeim definește conduita psihopedagogică a educatorului prin intermediul noțiunii de „dirijare”, care facilitează elaborarea sentimentelor și ideilor comune. În același timp, coordonează în globalitatea lor activitățile instructiv-educative ale clasei, îndrumă elevii pe drumul cunoașterii prin intervenții punctuale adaptate situațiilor respective, prin sfaturi și recomandări care
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
comportamentul elevilor și din comportamentul său să rezulte atmosfera de grup a clasei. Managementul clasei de elevi nu poate fi conceput în absența analizei personalității cadrului didactic. Formarea profesională a învățătorului / educatorului presupune formarea unor deprinderi, capacități, aptitudini și atitudini psihopedagogice. Principala componentă a acestui ansamblu, competența înseamnă cunoștințe ce au devenit operaționale, ceea ce presupune flexibilitate comportamentală și adaptabilitate. Competența este definită drept „capacitatea cuiva de a soluționa corespunzător o problemă, de a lua decizii potrivite, de a îndeplini o misiune
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
influențare a clasei, în general, și a fiecărui elev, în particular; abilități de planificare și proiectare; forța și oportunitatea decizională; capacitatea de a organiza și coordona activitatea clasei; administrarea corectă a recompensei și pedepsei; suportabilitate în condiții de stress. Competența psihopedagogică (factori necesari pentru construcția diferitelor componente ale personalității elevului) capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut; capacitatea de accesibilizare a informației didactice; capacitatea de înțelegere a elevilor, de acces la lumea lor lăuntrică, de solidarizare cu momentele
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
vedere acele acțiuni îndreptate spre exersarea funcției educative ca atare și spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare și de interacționare în familie. În acest sens ea este o parte a consilierii. Consilierea familiei presupune activități exercitate de profesioniști (consilieri psihopedagogici, consilieri educaționali sau psihologi educaționali). Deși identificăm consilierea ca profesie, trebuie să recunoaștem că și învățătorii au anumite sarcini de consiliere. Rolul învățătorului este de a facilita contactul părintelui cu anumite cunoștințe, deprinderi necesare în educația copilului, precum și asigurarea parteneriatului
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
formulat într-o manieră afectivă, poate determina o percepție viciată a valorilor esențiale, în favoarea părintelui și în defavoarea cadrului didactic. 8. Inadvertanțele de limbaj pot constitui bariere grave în calea comunicării dintre cadrele didactice și părinți. Un limbaj căutat, cu elemente psihopedagogice și de ordin tehnic sau plin de neologisme și de prețiozitate la nivel de stil, poate constitui un factor de limbaj al comunicării părinți - cadre didactice. Un limbaj simplu, direct, în termeni normali, adaptat interlocutorului constituie soluția acestei situații. 9
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
întreprinse se validează atunci când învățătorii / institutorii își vor asuma conștient responsabilitatea formării abilităților părinților de implicare eficientă în educația copiilor și în activitatea școlii. În acest sens, formarea profesională a învățătorului / institutorului presupune formarea unor deprinderi, capacități, aptitudini și atitudini psihopedagogice. Principala componentă a acestui ansamblu, competența, înseamnă cunoștințe ce au devenit operaționale, ceea ce presupune flexibilitate, comportamentală și adaptabilitate. În capitolul al treilea am încercat să elaborăm un program de formare, a cărui analiză de nevoi a confirmat necesitatea formării exprimată
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]