2,436 matches
-
ea o așteptați? Mergeți dumneavoastră acolo unde se vede poșta... Dar, unde vreți să ajungeți?” “La Sud, la autogară” “Atunci, când ajungeți la poștă, traversați și mai mergeți puțin.” Familia întreagă se pune în mișcare. Îndepărtându-se, îl aud pe puștiul care le-a dat explicațiile spunând cuiva mai în vârstă, tatăl ori bunicul: “Am făcut o faptă bună, nu-i așa?” Da, ești un băiat bun și cuminte. Întotdeauna, străinii trebuie ajutați, căci, cine știe?, altă dată ne putem afla
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coleg, care coleg? Ce drepturi, ce sarcini? Întâi și-ntâi, să ai și mata vechimea pe care o am eu în învățământ, să ai gradele mele, meritele mele și după aia să vorbești! Auzi comedie, nici n-a deschis bine puștiul ochii și gata! bate din picior și-i fuge gândul la drepturi. Muncește, băiete, muncește pe brânci, drepturile or să vină și ele, pe parcurs, dacă o să fie cazul. Ce, așa de tânăr și vrei să te și tragi pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
numai de profesori. N-avem profesoare. Stai să trimit să-l cheme pe fecior. Cum ziceați că-l cheamă?” “Predescu Mihai” “ Da, o clipă. Să trimit elevul de serviciu să-l aducă aici...” ...“Și ce spuneți că s-a întâmplat puștiului?” “Păi, că ce să i se-ntâmple. Eu am mai venit pe-aici și m-o sfătuit o tovarășă, că, dacă vreau să fie bine, să-l dau pe băiat la preparație particulară. Că ore de astea de meditație se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ogradă se topea. Mirosul lui fin îi spunea că omul din fața sa e de-al casei, e unul din stăpâni. “Măi Grivei, voinicul tatei!” Iar când, de la bucătărie, l-au trimis pe ăla micu’ să vadă ce-i la poartă, puștiul a venit înapoi și a spus că un nene stă de vorbă cu câinele și Grivei nu-l mușcă, îl cunoaște și-l ascultă. ...Un ciocănit nervos în stâlpul porții și încercarea de a o forța au atras mânia paznicului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
n-a însemnat nimic pentru mine. Mă refeream la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria aia n-a nimerit-o deloc. Jack e tatăl acelei persoane, dar acea persoană nu-i fiul lui Jack. Cine e persoana? Întrebarea n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt mobile. Să înțeleg că nu prea merge bine cazul? —Dimpotrivă, Femeie. Zdruncină. —E bine. Zdruncinatul e bun, nu-i așa? Mă bucur pentru tine. Deci povestește-mi. Nu mi-ar strica o poveste tare în momentul ăsta. —Zi grea? — Puștiul ăla eliberat condiționat din Poquott, pentru care voiam să facem rost de scrisori de recomandare, l-a confundat pe tipul de la UPS cu un tip de la trupele speciale. Vocea ei încă îl captiva, chiar și după ani întregi de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal’tare!“. Îi desprinse pe puștii de clasa întâi de rochia ei și veni lângă Karin, în secțiunea Pawnee, stambă lângă fibre Tencel. — E convins că a murit și că n-a observat nimeni, îi spuse Karin. Ideea o făcu pe Bonnie să strâmbe din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți să mă bați la Scroob, spuse în cele din urmă puștiul de 12 ani. Mama nu mai vrea să joace cu mine pentru că sunt prea bun pentru ea. Gosseyn spuse: - Va trebui mai întâi să văd ce fel de joc e acela, înainte să te contrazic. Dar poate c-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că va fi prea mult pentru trupurile lor înghețate. Totuși, începuse să se simtă mai bine în legătură cu transferul greșit care-l adusese aici... Va trebui să învețe să controleze asta, desigur; aceste incidente trebuiau analizate și trebuia făcut ceva, dar... puștiul se aflase în această lume înghețată cu douăzeci de minute mai mult ca el. Și, evident, două lucruri îl salvaseră până acum. În acele minute strălucise soarele. De asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că în momentul acesta aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară pe ușa indicată. Totuși, odată intrat, după ce ușa fu închisă, Enin spuse: - Chiar o să stăm aici? Gosseyn arătă spre patul larg. - Întâi faci o baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să danseze din nou cu tipa mărunțică. Se uita peste umărul ei și vorbea despre pictură și școala de artă. — Tatăl tău e pastor? îl întrebă ea. — Nu, tata e un ateist pios. Par eu fiu de pastor? — Pari un puști de doișpe ani. Dar vorbești ca un pastor bătrîn de la munte. Dansă din nou cu blonda, într-o tăcere care se transformă în disperare, căci știa că trebuia să-i pună capăt. — Semeni cu o marmură acoperită în miere, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și umezeală. Acești saci trebuie depozitați lîngă sau în lada de gunoi sau pubelă. Pentru a grăbi colectarea, lucrătorii vor fi ajutați de armată. De aceea ați văzut atîția soldați pe străzi în ultima vreme. Soldații n-au nevoie de puști pentru a debarasa căcatul, zise Macfee. — Spălatul, dacă ne rezumăm la strictul necesar, nu va fi o problemă. După ce va fi blocată, chiuveta poate fi folosită ca de obicei, cu excepția faptului că apa murdară îcare ar trebui folosită nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine mai mult decât orice-mi veți cere. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
naică șansă ― zise încordat ― să pot învăța să cuplez acest nou creier în ora următoare? Dr. Kair negă din cap și adăugă: ― Nici într-o oră, nici într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să-mi scot pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am poticnit de câteva ori
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul și încă unul, în total trei, făcea avioane din ele, puștiul îl privea serios și atent, le mai netezea și el un pic muchiile, cu unghia, și le arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trezit. „Ce ai ?“, mi-a spus, „De ce gemi ?“. I-am povestit că pesemne lucrasem prea mult, din care cauză avusesem un coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun de la tine, semăna și el cu amândoi...“. Zenobia s-a așezat pe scaun să plângă un pic, poate era obosită, poate îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceea uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era rușine de mine, mai bine aș fi întins mâna și aș fi mângâiat-o un pic pe păr, era drăguță, n am mai văzut-o de atunci. Mă purtasem ca un puști nenorocit, și așa mai departe, amintiri și regrete. Mi se întuneca inima... După un timp, m-am răsucit încet și am privit scara din spatele meu. Pe treapta cea mai de sus stătea neclintită, în picioare, o altă uriașă. Am recunoscut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de mine. „și mai află, bătrâne, că o dată, pe când goneam așa, s-a ivit în fața mea un domn în vârstă pe care îl știu foarte bine fiindcă l am mai văzut la o braserie unde stătea la masă cu un puști, mâncau amândoi înghețată, în orice caz, ceva cu frișcă (la plecare a aruncat cu un ban în mine; pe urmă l-am văzut la braț cu doamna Gerda, dar tu n-o cunoști pe doamna Gerda, e una care există
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine mai mult decât orice-mi veți cere. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]