2,499 matches
-
arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul. Transformau în jar incandescent vârfurile bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de "miss", carnavalul și celelalte. Nelăsând sticlele din mâini, ne-am adunat din nou cu toții în mijlocul terenului de sport. Lumina becurilor colora totul spectral. Profesorii, bătrâni și grași ca niște babuini, se țineau deoparte, supraveghind cu priviri ostile hoarda trăncănitoare. Puștii făceau mișto de ei, mai ales de profesoare, ale căror țâțe se prefăceau că le strâng în palme cu pasiune: "Ah, Teodoreasco, ce ți-aș face!", se prostea Bazil mișcând din șolduri. Deodată s-a dat drumul la muzică, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întreprinzător, un domn și-a luat cu el binoclul și îl împrumută binevoitor vecinilor. Dintr-o toaletă verde, cineva iese încercând să simtă muzica și să-și tragă simultan fermoarul. Un tătic își îndrumă odrasla spre tufele de floarea-miresei. „Probabil puștiul se teme de întuneric“, râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți să mă bați la Scroob, spuse în cele din urmă puștiul de 12 ani. Mama nu mai vrea să joace cu mine pentru că sunt prea bun pentru ea. Gosseyn spuse: - Va trebui mai întâi să văd ce fel de joc e acela, înainte să te contrazic. Dar poate c-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că va fi prea mult pentru trupurile lor înghețate. Totuși, începuse să se simtă mai bine în legătură cu transferul greșit care-l adusese aici... Va trebui să învețe să controleze asta, desigur; aceste incidente trebuiau analizate și trebuia făcut ceva, dar... puștiul se aflase în această lume înghețată cu douăzeci de minute mai mult ca el. Și, evident, două lucruri îl salvaseră până acum. În acele minute strălucise soarele. De asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că în momentul acesta aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară pe ușa indicată. Totuși, odată intrat, după ce ușa fu închisă, Enin spuse: - Chiar o să stăm aici? Gosseyn arătă spre patul larg. - Întâi faci o baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de pe ulița promiscuă pe care își târa picioarele. Un adolescent de nici șaptesprezece ani i-a pus un revolver la tâmplă si i-a cerut banii. A fost găsit câteva ore mai târziu, mort, având alături revolverul de pe care nefericitul puști nici nu-și ștersese amprentele. Cadavrul nu avea nici o urmă de rană, iar expertiza medicală a constatat moartea prin atac de cord. De altfel, în revolver, cu care nu se trăsese, nu s-a găsit nici un cartuș. Tânărul a fost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe o zi pe alta. Când nu avea chef să continue, jucam tenis cu piciorul, spuneam bancuri, vorbeam despre fotbal. El nu prea intra în discuțiile astea, și noi găseam firească atitudinea lui. În scurtă vreme ne dăduserăm seama că puștiul, mai mic decât aproape noi toți, ne depășea cu mult dintr-un punct de vedere la care nici nu ne gândiserăm până atunci. Acasă îi înnebuniserăm pe părinți cu Mendebilul a făcut, Mendebilul a dres... Cu timpul însă, de pe tronul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului. "Nu-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți, cu ochii dilatați de spaimă. Vecinul meu de pat, un puști cu trăsături tătărești, îmi spuse că Traian e somnambu. Pentru noi, asta echivala cu "strigoi", sau așa ceva. Am ieșit și eu pe coridor și, la vreo douăzeci de metri în fața noastră, l-am văzut pe băiatul blond și masiv mișcîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzut jucând volei cu fetele sau măcar vorbind cu ele ,ne devenea dușman. Îi băteam și pe cei care voiau să le facă pe plac fetelor și cautau ouă de păsări, ocupații de femeie. Odată l-am prins pe un puști care strângea în pumn un oușor pestriț, mic cât o alună. I l-am luat și am dat cu el de pământ. Coaja a sărit în țăndări și o baltă mică de sânge s-a lățit pe iarbă. Puiul era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină cineva de mână când era nevoită să privească în față agonia dragostei ei. Cine eram eu ca să fiu prietenul ei? Un puști urât și bizar, care se aflase în pragul schizofreniei, care nu știa nimic în afară de-o brumă de literatură, care nu avea nici un fel de experiență de viață. Mă îmbrăcam cum se nimerea, nu călătorisem niciodată, nu aveam prieteni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să crezi că, dacă ar putea să scoată dintr-o casă incendiată fie un copil în scutece, fie o pictură de Giorgione, ar scoate fără să șovăie pictura. S-ar putea ca în realitate să nu fie însă decât un puști cam spălăcit și debusolat, care de câteva zile trăiește cu o femeie cu unsprezece ani mai mare decât el. Mă grăbesc, oricum, să-mi fac loc pe sub pielea lui, să alunec prin capilarele lui, să înot în sângele lui, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sar capacele gurilor de canal de pe stradă. Cristian Nemescu avea deja subiectul lungmetrajului când s-a hotărât să facă mai întâi un alt scurtmetraj. De aceea Marilena din Marilena de la P7 provoacă și ea pene de curent, de aceea un puști timid se îndrăgostește de ea (ca în toate filmele lui Nemescu), de aceea părinții nu prea înțeleg nimic, de aceea e nevoie de gesturi spectaculoase de care numai un timid e în stare - să furi un troleibuz sau să dai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Cine săvârșește o faptă rea trebuie să plătească pentru ea. — Așa să fie! Cei doi bărbați își opriră mașina chiar lângă puț, coborâră transpirați și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața gurilor negre ale puștilor care-i ținteau drept între ochi. — Ce înseamnă asta? reuși să bălmăjească unul din ei. — Înseamnă că sunteți prizonierii noștri, răspunse cu un calm absolut Gacel Sayah. — Prizonieri? Cum adică prizonieri? La ce fel de prizonieri vă referiți? — La prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puteți speria pe uriașul Periferigerilerimini! Și zicând acestea, sări la ei, îi tăie și îi puse pe grătar.“ Paf! La început rămân încremenită, apoi încerc să alung din minte imaginea unor trupușoare sfârâind pe un grătar și sper că un puști de cinci ani nțare prea multă imaginație... Cel mai mult mă uimește însă Suzette. E cea mai mică. Tocmai șița privit frații pârlinduțse pe toate părțile, precum carnea de mici. Și nu varsă vreo lacrimă, nici nu amuțește de groază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
unsprezece ani.“ „The Washington Post“ „Dragomán creează o copilărie nostalgică, plină de jocuri și șotii, dar în zilele întunecate ale statului polițienesc condus de Ceaușescu aerul e atât de otrăvit, fizic și psihologic deopotrivă, încât pericolele pe care le imaginează puștiul riscă să devină mortale. (...Ă Tânărul Dzsáta nu poate înțelege întotdeauna deplina semnificație a lucrurilor la care asistă, dar, prin tonul viu și simplu al acestor povești înfricoșătoare și ciudat de vesele povestiri, noi reușim.“ „The San Francisco Chronicle“ „Editorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
poate fi plasat într-un context, ci un fapt de viață.“ „The New York Sun“ „Dragomán ne arată cum psihicul unui băiețel poate asimila realități crude - spre exemplu, faptul că tatăl lui este deținut politic -, în timp ce copilul rămâne, până la urmă, un puști normal, ce începe totuși să înțeleagă profunzimea minciunii și perversității de care este înconjurat.“ „Glasgow Herald“ „Vocea lui Dzsáta este puternică și convingătoare, iar Regele alb - o privire înduioșătoare asupra unei perioade tragice și stranii din istoria Europei.“ „The Financial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
nemiloase într-un fel de cârnat, stătea în poziție de drepți, părea să creadă că execuția câinelui era o ceremonie de oarecare noblețe. Am împușcat câinele în ceafă. Detonația pistolului a fost slabă, ieftină, ca o ușoară scuipătură a unei puști cu aer. Câinele a murit fără nici măcar o înfiorare. Bătrânul soldat a venit la mine, arătându-și interesul de profesionist pentru genul de rană pe care ar putea-o face un pistol atât de mic. Cu vârful bocancului rostogoli trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În tramvai n-are însă voie să urce cu un asemenea camarad, așa că fuge pe străzi până la școală. Cam ăsta e, de fapt, tot filmul: un copil se plimbă cu un balon roșu prin Paris. Dar să vedeți ce nebunie, puștiul reușește să îmblânzească lighioana și, ca și cum i-ar șopti ceva important la ureche, îi povestește cum trebuie să se poarte, până la ce fereastră să urce sau după ce colț de stradă să aștepte. Sunt atât de prieteni, încât, atunci când se pornește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ai avut că ne-ai luat armele. Dacă ne mai găseau și cu arme...” Fusese 4 luni închis și apoi dat la o secție de poliție din Chitila. Până s-au calmat lucrurile. Era colonel când l-am reîntâlnit. Un puști de vreo 22 de ani striga în fața clădirii că a văzut teroriști. Era cam agitat și avea un kalașnikov. “Stai să te-nvăț eu cum să folosești arma, dacă zici că nu ai făcut armata... Uite aici, iei linia de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
alta, la capătul opus, Otiliei. Amândouă erau mobilate cam în același chip, sumbru, masiv și cu o solemnitate rustică, pe care o accentuau grinzile de lemn. Cei trei se întoarseră în sală. Otilia, care o luase înainte, deschisese dulapul cu puști și pusese mâna pe cea mai plină de arabescuri. Într-o clipă, Pascalopol fu lângă ea, cuprinzîndu-i cu putere brațele. - Domnișoară Otilia, trebuie să fii mereu supravegheată. Puștile le țin totdeauna încărcate. Felix nu notă atât primejdia, cât îmbrățișarea lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe străzi și fie veneau concurenți în deplasare la mine să organizăm meciuri, fiecare cu echipa lui de nasturi (cu arbitri și ceas pentru marcarea timpului), fie mergeam eu cu terenul în zona lor pentru aceleași motive. Pe scurt, eram „puștiul cu terenul“, cunoscut și de băieții din zona spitalului Cantacuzino. Așa m am trezit „distribuit“ într-o mică echipă care se ocupa cu traficul de bilete de cinema, o activitate oarecum rentabilă pe vremea aceea, când reîncepuseră să apară filmele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Odată ajuns în Lima, am descoperit că aveam o oarecare problemă. Forțele grupării Calea Luminoasă Maoistă înconjuraseră aeroportul și se desfășurau schimburi de focuri agresive cu armata. Gruparea era dură, înfruntând un guvern latino-american și mai agresiv. Răpăitul asurzitor al puștilor și exploziile pornite din țevile de 55 mm m-au întâmpinat imediat ce am coborât din avion. Ar trebui în acest caz să apreciem complexitatea culturală. Vorbim aici despre un grup terorist maoist de inspirație chineză care funcționează în interiorul unei națiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]