1,588 matches
-
atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus mecanicii, electricienii, termiștii, ventilațiile, geodezia, la subsol machetele, devizele, la mansardă rezistența, podurile, drumurile, sistematizarea. Miercurea dolofană, încăpătoare, cu zeci de circuite divizate, ramificate, subdi vizate, rețea, vene, artere, noduli, pulsând fiecare și împreună, în etaje, sectoare, ateliere, colective, compartimente, birouri, grupuri, grupulețe, familii, familiuțe, cvartete, cupluri, și vecinul A.P. proaspăt ras în cap, dublu triplu multiplu salt individual, personal, și țop ! la punct fix, stupefacția suporterilor. Nu în fiecare zi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alea rezervate? Șef sală: Furie crescândă. Spume. — Vă dau În brânci afară! Mușu: Semeție. — Noa, hai numa hai! Io mi-s moț, mă! Valerică: — Și vrai, bre, vrai o suticî, spune? În tot acest timp, ca o populație microbiană ce pulsează pe o lamă de microscop, cele câteva zeci de corpuri umane aflate pe ring au tot zvâcnit În ritm și În contra-ritm cu melodia din repertoriul internațional cântată de Johny Titilică. Pe ultimele acorduri ale șlagărului internațional, Zare a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
volum și revelează trăiri nostalgice ale poetului, creator al unor imagini artistice al căror insolit le păstrează, totuși, prospețimea: Tu mușcătura, eu plinătatea / Cea suspinată din paradis), în ciuda faptului că unele structuri sintactice aduc nu ermetism, ci ambiguitate enunțului: Încă pulsează-n ascuns jumătatea / Fructul să cadă neinterzis... În alte poeme însă (Autumnală, de exemplu), cu o delicatețe care traduce o sensibilitate accentuată de melancolie, se compun, din elemente care creează chintesența imaginarului unui anotimp - de suflet, în primul rând -, înfățișări
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece chipurile nu sunt zugrăvite deloc, plăcerea crudă nu are portret, este manifestarea biciuitoare a simțurilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o pasiune, o taină ce urmează să fie deslușită, eroina caută mereu sensul acestei noțiuni. Chemarea simplă și clară a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce o să văd. O infirmieră vorbăreață și eficientă m-a condus la salon și, ca înainte, am fost uimit de contrastul cu restul spitalului. Totul părea liniștit, modern și antiseptic. Erau mașinării care păreau scumpe lângă fiecare pat. Pâlpâiau și pulsau lumini și eram conștient la nivel subliminal de un discret zumzet electric care avea un ciudat efect calmant. Am trecut pe lângă celalalte paturi, fără a privi nici în dreapta nici în stânga. Simțeam că privindu-i pe alți pacienți aș pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie festival. Îl chem și pe Chelaru, luăm o damigeană d-aia de-a lui de la Reghin, împărații crapului ne facem. Din pricina ceții, coloana merge mai încet decât merg de obicei coloanele oficiale și tăcerea, iluminată de alb-albastrul girofarului care pulsează egal, pătrunde înăuntru ca un gaz lichefiant. Încet-încet dizolvă conținuturile tuturor automobilelor gri fer și bleu marine, ale tuturor costumelor gri fer și bleu marine, de marcă scumpă și croială impecabilă, ale tuturor celor cincizeci și două de euri oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cultive și să se instruiască. E drept: altfel decât numai prin carte, teză, extemporal și ore de carceră. Ei vor să afle prin ochii lor, să asimileze cu mintea, cu sufletul și cu elanul lor. O generație nouă, în care pulsează un alt ritm — continuare a ritmului în care am viețuit noi - dar cu mult mai sprinten, mai pozitiv și mai independent, dec i in dicat pentru o activitate infinit mai spornică și mai revela toare. Iată cum se explică astăzi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de șnițele”, “X bate vecina până o violează”, ” se spânzură de gâtul calului ecvestru al statuii lui Penapod al IIIlea” și tot așa, din exemplu în exemplu până la sfârșitul alfabetului. Să fie clar pentru orice gazetar: fiecare rând trebuie să pulseze de crime, violuri, maso-sodo-chestii inimaginabil de inimaginabile. În acest fel, omul normal se va simți mult mai viu, cu un moral mai ridicat și cu o sete crescândă, de unde și efectul economic al consumului de băuturi în condițiile unei scăderi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ori de cîte ori e luat cineva la bătaie, Îi Îndeamnă pe mineri să lovească și mai tare, aplaudînd din toată inima. Plan apropiat: o moviliță de mineri din care irump ritmic răngi și bîte, ca un arici uriaș ce pulsează, de care se apropie un figurant cu aspect de funcționar. Încearcă să-și facă loc și strigă cu un tremolo disperat: „Lasă-mă și pe mine să-i dau un picior În gură”. Sonor: „...Ține Ciuleandra pe loc, / Și-nc-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rănit rău. Nu-ți mai face griji. — SÎnt Împușcat. Nu m-a mai Împușcat nimeni pînĂ acum. Oricum m, tot e rău. — Te-ai speriat, atîta tot. — Nu, domnule. M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
munți. Merge, în schimb, să ceară sfaturi de la înțelepții care se adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște culori obișnuite ci culori vii, culori care pulsează, respiră, au viață și dau viață, la rândul lor. Ele împrospătează înfățișarea ființelor vii și capătă ele însele puteri noi. Una dintre culori are o rețetă secretă. Prințul a moștenit-o din moși strămoși. Culoarea Culorilor, pentru că despre ea vorbim
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
solar nu exista nimic asemănător cu acel miez. Părea mic, dar asta era o iluzie a senzațiilor omului. Cărțile care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau doar o parte din secretele lui. Ei știau că macrouniversul din interior pulsa cu o formă multiplă de forțe minus. Reacționa la razele cosmice și la energia atomică precum un burete nesățios. Nici o energie submoleculară descărcată în prezența lui nu-i putea scăpa. Și în momentul când atingea propria sa variație, a masei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
va voi să mă mențină apt de a ne întâlni. În final doresc să ai parte numai de bine, împreună cu familia. Sărutări de mâini Doamnei, tovarășa de viață, iar pe mata te strâng cu căldură la piept, unde încă mai pulsează o inimă care dorește ca în toată lumea să fie pace generală, armonie socială - în aceste vremuri de neliniști, de noi semne majore de întrebare. Cu dragoste colegială și părintească, Al. Mânăstireanu După ce am definitivat recenzia „în moara mea”, mi-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mi l-a Înapoiat. — S-a supărat pe noi, Andrea? Sper că nu consideră că am dezamăgit-o! Așa consideră? Chiar așa consideră? Gura i s-a strâns pungă, venele, și așa proeminente, de pe frunte au Început să-i pulseze, iar eu mi-am dorit să-l urăsc cât o uram pe ea, dar n-am reușit să simt pentru el decât compasiune. De ce oare Îi păsa omului ăstuia, care se remarca doar prin faptul că nu se remarca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
calculatorului ca să nu uit, ceea ce Însă se Întâmplase: SUNĂ‑L PE A, 3:30 PM ASTĂZI. Am simțit un Început de amețeală, lentilele de contact au devenit aspre ca pergamentul și Îmi zgâriau ochii iar capul a prins să‑mi pulseze. Nu de o durere ascuțită, doar de genul acela de durere nebuloasă și persistentă căreia nu Îi poți găsi cauza, dar care știi că o să devină tot mai intensă, tot mai intensă, până când fie reușești să leșini, fie Îți explodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar nu m‑ai sunat, a zis el pe un ton plat. Am apucat din nou firul telefonului - care Începuse să se desfacă ușurel - și l‑am Înfășurat atât de strâns În jurul degetelor arărător și mijlociu, Încât au Început să pulseze. — Îmi pare rău, am Îngăimat, pentru că știam că are dreptate, dădusem dovadă de lipsă de sensibilitate, dar eram prea epuizată ca să mă mai apăr, așa că am continuat: Alex, te rog. Te rog, nu mă pedepsi cu tăcerea dacă ai vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putut repezi să vomit dacă se ivea nevoia. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Cuvintele Îmi reverberau Întruna În cap, În ritmul durerii care Îmi pulsa În frunte. Miranda reușise să nu mi se adreseze timp de aproape o oră, dar apoi a urmat o Întreagă nebunie. Deși se afla În aceeași Încăpere cu mine, m‑a sunat pe celular ca să Îmi ceară un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o rochie argintie până la pământ plutea pe podium, În mijlocul mulțimii de oameni care o priveau admirativ, iar muzica s‑a schimbat dintr‑o bizară incantație gregoriană Într‑un soi de heavy metal gălăgios. Durerea mea de cap a Început să pulseze din nou, În ritmul muzicii bubuitoare. Miranda nu a Încetat să șuiere când a ajuns lângă mine, dar a Închis, În sfârșit, celularul. Am făcut și eu la fel. — Ahn‑dre‑ah, avem o problemă foarte serioasă aici. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau patru minute și se desfășurase cu acea eficiență lipsită de scrupule caracteristică revistei Runway și care Îmi plăcea mie așa de mult. Abia apucasem să mă sui Într‑un taxi și să‑mi trag cizma stângă de pe piciorul care pulsa de durere când a sunat telefonul. Firește, inima mi‑a sărit instinctiv din piept, dar când mi‑am adus aminte că Îi spusesem Mirandei ce poate să facă ea cu acel Îmi amintești de mine la vârsta ta, mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]