8,903 matches
-
să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit sonetul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul din arborele cunoașterii. — Da, Într-adevăr, s-ar putea ca cineva să fi mușcat din acel fruct. Ce părere ai despre asta? Întrebă Dante scoțând inelul de aur din punga pe care o purta la centură și arătându-i-l. Omul Întinse mâna brusc, cu o expresie plină de curiozitate. — Încă unul din inelele acelea... — Încă unul? Ai mai văzut și altele? — Da... cel puțin alte două, foarte asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trepte mici din piatră. Slaba strălucire a lunii care pătrundea pe ușa smulsă din țâțâni abia dacă era suficientă ca să permită să te orientezi În spațiul Îngust. Zări o lampă cu ulei, așezată Într-o nișă din perete. Scoase din pungă iasca și amnarul. De Îndată ce fu În stare să vadă pe unde pășea, urcă grabnic la primul etaj. Podeaua din scânduri scârțâia sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au pârjolit casa. — Șase! Una de la preasfinția-sa Amfibie, că i-au pervertit giudecata. — Șapte! — Una din partea bivelvornicului Stronțiu, că l-au pus de-au giucat geamparalele ziua-n-amiaza mare cum l-au făcut mă-sa, care dă și ea o pungă. — Nouă! - socoti viziriul. — Două de la logofătul Veardză, unșpe... Păi stai, spătare, că logofătul a mai dat două! — Lasă, luminăția-ta, să mai dea dacă lui îi face plăcere! Unșpe înmulțit cu o sută, cât dăm noi, eu și Barzovie-Vodă, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sută, cât dăm noi, eu și Barzovie-Vodă, fac în cap una mie și una suta pungi-aur, să le purtați sănătos! Poate că una-două să le fi suflat vântul, da’ le-am completat cu fumăritul. — O mie și o sută de pungi, care va să zică - medită viziriul. Trebuie să-l anunț pe sultan. Da’ știu c-ați strâns, nu glumă. Nu ne-am făcut decât datoria - plecă ochii Barzovie-Vodă. Episodul 36 SULTANUL Dimineața, după un somn agitat în care visă cu mare plăcere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce-i fusese pus la dispoziție. Rămași singuri cei trei moldoveni făcură câțiva pași, uitându-se pe la tarabe. — Uite, Măria-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu o diplomă magna cum laudae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise turcul. Barzovie de aplecă și semnă. Firmanul rămâne la noi - spuse Ramza-Pașa și dădu să iasă, dar în ușă se opri: Auzi, n-ai cumva să-mi dai doi galbeni până la anu’? Barzovie se scotoci în sân, scoase o pungă și i-o întinse. — Luați-o pe toată și s-o folosiți sănătos. — Ești cu adevărat un domn. O să țin minte - spuse Ramza-Pașa și ieși. Așa începu a doua domnie a lui Barzovie-Vodă. Episodul 200 OSPĂȚ OFICIAL Cu prilejul apariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se tem pentru niște amărâte de pungi sau diamanticale, de parcă aurul le-ar da sănătate și nu necazuri. Păi ce, dacă de-o pildă, matale, jupâne, ți-ar fi în joc viața, te-ai mai uita, acolo, la niște bănuți, la niște sfeșnice de-argint sau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi tineri prin culoarul Îngust care se Închide și se deschide Între două rînduri de capete stadionul Dinamo poșta bătrînul Alexandru Cazaban ca un personaj din Forsyte Saga din Tei pînă-n Ștefan cel Mare am Împărțit pe din trei o pungă de caramele povești despre Mihail Sorbul filme de capă și spadă autobuzul cotește la dreapta pe Dorobanți În fundul curții locuia Vlad avea un setter roșu cu care mă Împrietenisem și o mamă de care mi-era frică eram cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
riscul refuzului? Mă gîndesc că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o lăsa acolo până în prima seară de toamnă, când o băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea în dosul perdelei murdare pe care se vedea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zgomotul ăla, m-am dat jos din pat și taică-tu mai că m-a dărâmat în fugă, cum trecea prin camera mea. A ieșit prin fereastră pe acoperișul de la verandă, mi-a zis tanti Mae în timp ce îi schimba mamei punga cu gheață de pe obraz. Mama nu își revenise încă, dar mormăia ceva și ochii închiși îi tremurau. După aceea m-am întrebat ce se întâmplase cu tata. Nu voiam să-l mai văd niciodată, dar eram curios să aflu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
după ceva, ar fi rupt în bucăți totul. Iar dacă făceau un control de rutină după ce proprietarul a murit, nu ar fi căutat în cutiile deschise din dulapurile din bucătărie. M-am gândit la spațiul care se găsește într-o pungă de zahăr sau într-o carte. Droguri, în cantități mici. Puteam să tai asta de pe listă. Lee nu fusese dealer. M-am simțit în afara oricărui pericol, renunțând la varianta unui microfilm cu neprețuitele imprimeuri albastre pentru o nouă bombă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
avea șanse să îl prind cu garda jos. Mașina lui nu era parcată prin apropiere. Am sunat la ușă, dar nu era acasă, așa că m-am întors înapoi la mașină și am așteptat. Aveam un sendviș cu ton și o pungă de prune drept sursă de subzistență. Nimic de băut. Nu cred că vecinii lui Walter m-ar lăsa să le folosesc toaleta, chiar dacă le-aș fi explicat situația. A trecut mult timp. Majoritatea l-am petrecut consumându-mi bateria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu e mereu la fel, nu-i așa? a spus mai mult pentru el. —Ce nu e? — Să o lăsăm baltă, a spus repede. M-am săturat să vorbesc despre asta. Ți-am adus ceva de fumat. A scos o pungă de tutun din buzunar. —Rulez una dacă vrei. —OK, am spus holbându-mă la el, simțind că ceva foarte important rămâne nerezolvat. Dar... Și-a tras mâna și a început să mărunțească iarba printre degete. —Las-o așa, OK? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plângă. Pe nerăsuflate, a spus: — Nici nu m-am gândit că e așa de simplu, știi? A fost așa de... simplu. Am așteptat până am rămas să închid singură după care am pus unul din tablourile lui Guthrie într-o pungă mare și am ieșit cu el sub braț. Am scris la dosar că fusese vândut și nimeni nu a observat nimic. Nu era în stand, era undeva într-un dulap. Timp de o lună am fost îngrozită, apoi pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de coniac Napoleon într-un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or în celălalt buzunar, lucruri care-i asigurau buna dispoziție la începutul greu al zilei. Sclipirea din ochii lui albaștri era în același timp răutăcioasă și plină de bunăvoință. Obișnuia să fumeze o țigară într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase mereu să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus de cer pe craniul lui. Dar numai când saluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-am citit cărțile, murmură acesta, încercând și reușind să reziste valului imens de muiști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se, dar, surpriză, primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]