1,578 matches
-
din față, scrijelit cu jurnale porcoase, soarele tremura încă ud. în desișul cu plopi o armată de guguștiuci și de vrăbii pricepeau cît și mine din toate - dar aveau să îmi spună cîte-n stele și-n lună! junețe purpurie junețe purpurie, din curcubeul morții boltit peste mine - cine de sînge te satură, cine te ține departe de amiază? la trap pe ghețuri trăgîndu-l tu, oare craniul meu inima ți-o păstrează? nocturnî cioc! cioc! cioc! bate cineva în fereastră uneori - cînd
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/8374_a_9699]
-
3) păsările indigene și migratoare. Caracteristică Bărăganului este dropia (Otis tarda), foarte rară și declarată monument al naturii, prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), care au un areal mai mare de răspândire și un efectiv mai mare, graurii comuni și purpurii (oaspeți de vară). Dintre păsările cântătoare, în stepă trăiesc fluierarii (Tringa totanus), prigoriile (Merops apiaster), dumbrăvencile albastre (Caracias garrulus) și cunoscuta ciocârlie de Bărăgan (Melano sarypha calandra) 4) reptilele, reprezentate de șopârlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
3) păsările indigene și migratoare. Caracteristică Bărăganului este dropia (Otis tarda), foarte rară și declarată monument al naturii, prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), care au un areal mai mare de răspândire și un efectiv mai mare, graurii comuni și purpurii (oaspeți de vară). Dintre păsările cântătoare, în stepă trăiesc fluierarii (Tringa totanus), prigoriile (Merops apiaster), dumbrăvencile albastre (Caracias garrulus) și cunoscuta ciocârlie de Bărăgan (Melano sarypha calandra) 4) reptilele, reprezentate de șopârlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
duble (reprezentând turnul de apă al cetății), două ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartă pe care se vede o roată de fier neagră (moara de apă). În partea de sus a turnului se văd la stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor găurit, introdus după 1989, simbol al Revoluției pornite la Timișoara. În jumătatea de jos, pe câmp albastru, la stânga plutește soarele cu chip uman iar la dreapta semiluna, simbol al trecutului orașului sub
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Theodoxus transversalis"), melcul cu cârlig ("Anisus vorticulus"), gândacul de apă ("Graphoderus bilineatus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), două libelule din speciile "Ophiogomphus cecilia" și "Arytrura musculus"; și cinci fluturi: "Colias myrmidone", "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Catopta thrips" (fluturele de stepă) și "Coenagrion ornatum" (albilița portocalie). Populația Deltei a fost totdeauna răzleață, mediul semiacvatic nepermițând densități importante (densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turiști triplează populația, care la recensământul din 2002 se
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
de arbore). Denumirea Sângeru apare în documente abia după 1750 și se pare că se trage de la dejugătoarea din preajma unui arbust de sânger, care depășea proporțiile normale ale unei plante de acest soi (din familia cornaceelor), înalt până la , cu ramuri purpurii (uneori pe o parte verzui), frunze opuse, ovale sau eliptice, flori albe în cime umbeliforme și cu fructe drupe sferice negricioase - (Cornus sanguinea). Dintr-un hrisov dat de Matei Basarab mănăstirii Apostolache, la 25 iul. 1652, reiese că vechiul nume
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
hainele conducătorilor fiind vopsite cu extractul stigmatelor de Crocus. Șofranul este plantă erbacee, perenă, cultivată, ce poate atinge 30 - 40 cm în înălțime. Frunzele sale sunt lungi și înguste. Fructele sale sunt mici și albe. Florile sunt violete, cu linii purpurii. Crește din bulbi numiti `cormus` și aparține speciei "Crocus". Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Frunzele, care sunt asemănătoare firelor de iarbă, cresc în același timp în cazul unei umidități accentuate și după deschiderea
Șofran () [Corola-website/Science/306715_a_308044]
-
De vârfurile fleuroanelor au fost atașate 8 tije arcuite înguste, împodobite cu mărgăritare, care se unesc într-un glob în care a fost implantată crucea „Trecerii Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oțel; partea interioară (căptușeala) este confecționată din catifea purpurie. Buzduganul ca simbol al puterii regale a fost adoptat de regele Ferdinand I, sceptrul nefiind utilizat în România. . În mod simbolic, buzduganul i-a fost oferit lui Ferdinand I de către poporul român în 10 mai 1920. Pe acest buzdugan, în
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
acvilei cruciate. Carol I și Carol II au folosit ca simbol al puterii bastonul de mareșal în locul buzduganului. Bastonul purtat de aceștia are formă cilindrică cu secțiunea rotundă și cu o lungime de 35 cm. Este acoperit cu o catifea purpurie pe care sunt imprimate capete de bour, confecționate din aur, iar la extremități este ornamentat cu frunze de stejar, realizate din aur. În România, mantia a fost folosită pentru prima dată la încoronare de către Ferdinand I, Carol I fiind încoronat
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
Motacilla alba"), fluierar-de-zăvoi ("Tringa ochropus"), strigă ("Tyto alba"), pitulice ("Sylvia nisoria"), ciocârlan ("Galerida cristata"); Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), salamandră, ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"); Insecte: lepidoptere cu exemplare din speciile: "Maculinea teleius" (fluturașul albastru cu puncte negre), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Lycaena helle", "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu). "Dumbrava Vadului" a constituit un minunat decor al unui episod al filmului artistic românesc "Neamul Șoimăreștilor", ecranizare a romanului cu același nume, scris de Mihail Sadoveanu. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
semicircular se apropie de insula Psytaleia, în spatele căreia , între Salamina și Herakleion, aștepta flota grecească. Xerxes și impresionanta sa suită se instalează pe coasta muntelui Aegaleos pentru a urmări lupta. Tabăra lor, cu covoare viu colorate, mobile luxoase și mătăsuri purpurii și aurii fluturând pe pereții corturilor care păreau niște palate, strălucea și mai intens pe fundalul colinelor verzi și al cerului albastru-cobalt. În fața cortului lui Xerxes este instalat un tron auriu, în spatele căruia stau sclavi cu evantaie și nobili care
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
est și nord există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț, castorul și altele au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de dispariție. Unele specii de animale și plante sunt protejate de
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
a fost împrumutat din latina medievală, "phenix", care a fost derivat din latina clasică, "phoenīx". Latina clasică este transliterarea termenului elen φοῖνιξ, "phoinīx". In Grecia și Roma Antică, pasărea Phoenix era asociată cu civilizația feniciană, cunoscută pentru producerea de vopseluri purpurii cu ajutorul scoicilor. Arhiepiscopul Isidor din Sevilla (sec.6-7) consideră ca și etimologie târzie a păsării Phoenix însăși culoarea purpurie. Deoarece vopseaua purpurie și deosebit de scumpă din Fenicia era asociată cu nivelul de trai înalt al Antichității și, ulterior, cu regalitatea
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
termenului elen φοῖνιξ, "phoinīx". In Grecia și Roma Antică, pasărea Phoenix era asociată cu civilizația feniciană, cunoscută pentru producerea de vopseluri purpurii cu ajutorul scoicilor. Arhiepiscopul Isidor din Sevilla (sec.6-7) consideră ca și etimologie târzie a păsării Phoenix însăși culoarea purpurie. Deoarece vopseaua purpurie și deosebit de scumpă din Fenicia era asociată cu nivelul de trai înalt al Antichității și, ulterior, cu regalitatea, perioada medievală a stabilit phoenixul ca fiind "pasăre regală". În ciuda acestor etimologii populare, s-a decis faptul că termenul
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
phoinīx". In Grecia și Roma Antică, pasărea Phoenix era asociată cu civilizația feniciană, cunoscută pentru producerea de vopseluri purpurii cu ajutorul scoicilor. Arhiepiscopul Isidor din Sevilla (sec.6-7) consideră ca și etimologie târzie a păsării Phoenix însăși culoarea purpurie. Deoarece vopseaua purpurie și deosebit de scumpă din Fenicia era asociată cu nivelul de trai înalt al Antichității și, ulterior, cu regalitatea, perioada medievală a stabilit phoenixul ca fiind "pasăre regală". În ciuda acestor etimologii populare, s-a decis faptul că termenul original φοῖνιξ derivă
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
prototipul mitului clasic al păsării Phoenix, creatură unică pe Pământ, neavând semeni. În sec 5 î.Hr, Herodot afirma că a vizitat Heliopolisul și că i se povestise despre o pasăre grandioasă numită Phoenix. Aceasta era colorată în auriu și purpuriu, iar pasărea vizitase templul soarelui la Heliopolis odată la 500 de ani, cărând cenușa părintelui ei într-un ou de smirnă. Se presupune că din acest ou va ieși următoarea pasăre Phoenix. Astfel, grecii adoptă pasărea Phoenix ca emblemă a
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un adevărat magnat trebuia să-și poată dovedi arborele genealogic pentru multe generații și să stăpânească cel puțin 20 de localități sau latifundii. El mai trebuia să ocupe o funcție publică de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre. Florile bărbătești sunt grupate în gamenți masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înflorește în luna mai. Fructul este drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn și numită "nucă". Se înmulțește aproape numai prin sămânță, dar cu destulă greutate. Spontan crește sporadic în păduri de amestec
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
a utilizat sărurile de brom încă din timpuri străvechi, mai ales sub forma unor vopseluri și pigmenți extrași din melcul marin "Murex brandaris". Numele dat de către greci acestui pigment a fost "pophura", denumire ce face referire directă la culoarea sa, purpurie. Istoricii cred că acest pigment a fost folosit prima oară de către civilizația minoică în Creta, aproximativ în anul 1500 d.Hr., afirmând, totodată, că purpura este unul dintre cei mai vechi pigmenți. Mai târziu, a fost denumită "purpura tyriană". Odată cu
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
petrecut ca rezerviști. La începutul secolului al XX-lea, peste 4,5 milioane de cazaci erau organizați în armate regionale separate. În 1914, organizarea militară a cazacilor era următoarea: Fiecare armată avea uniforma sa specială de culoare gri, albastru, roșu, purpuriu, galben sau albastru deschis. În principal, uniforma era formată dintr-o tunică largă și pantaloni bufanți, specifice trupelor regulate rusești în perioada 1881-1908. Spre deosebire de majoritatea cazacilor, cei din armatele caucaziene (Kuban și Terek) purtau mantale lungi (cherkesska) împodobite cu cartușiere
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
felinarul boșimanilor”,numită așa deoarece tulpina ei rășinoasa este inflamabila și dacă e aprinsă arde cu flacără vie.Planta nu depășește 10-12 cm înălțime ,iar tulpina ei groasă înțesata de spini lungi,florile au forma unor cupe delicate,roz sau purpurii.Când sunt arse ,frunzele uscate ale plantei emană un plăcut miros aromatic,asemănător cu cel de smirnă.În secolul al xix-lea,o specie de „felinarul boșimanilor” era folosită de hotentoții din Africa de Sud că remediu împotriva diareei.
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
cca 200 specii, răspândite în regiuni tropicale și subtropicale, cultivate la noi ca plante omamentale. Magnolia liliiflora Desr. (magnolia) - are frunze întregi, iar fructul este o polifoliculă, fiecare foliculă avînd cîte 1-2 semințe prevăzute cu aril mare, roșietic-portocaliu. Florile sunt purpurii la exterior și albe la interior. Liriodendron tulipifera L. (arborele lalea) - are frunze lobate, în formă de liră, iar fructul este uscat (fără aril), polisamaroid, cu samarele unilateral aripate. Sunt plante cu evidente caractere de inferioritate: dispoziția predominant spirociclică sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
impozitelor și puneau în aplicare legile votate de comiții. Recrutau și comandau o armată. Erau însoțiți de o gardă de 12 lictori-purtători de fascii, se așezau pe scaunul curul, purtau toga praetexta pe timp de pace și toga de culoare purpurie paludamentum pe timp de război. Cenzorii, care erau doi, erau aleși pentru 18 luni, din 5 în 5 ani, desemnați de comițiile centuriade. Nu dispuneau de imperium, dar întocmeau recesamantul populației, organizau orașul, administrau parțial tezaurul public, întocmeau listele senatorilor
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Iarnă, au fost ornamentate mult mai bogat și aurite. Încăperile mai mici și cele private ale palatului au fost modificate și decorate de Alexandr Briullov în diferite stiluri contemporane de la acea vreme, după capriciile ocupanților, de la gotic la rococo. Budoarul purpuriu al țarinei "(23)", apartamentele imperiale private, au fost reproduse fidel în stilul rococo, pe care Ecaterina a II-a și arhitecții au început să-l elimine din palat cu mai puțin de 50 de ani mai devreme. Camera de Malachit
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
puteau îndepărta destul de mult de țărm. Arta navigării le-a permis să creeze o rețea economică care lega Armenia, Asia Mică, Cipru, insulele egeene, Palestina, Arabia, Siria, Orientul Apropiat, de la un țărm la altul. Deseori, erau cunoscuți pentru vopseaua lor purpurie, cu care vopseau pânzeturi prețioase și apreciate atunci. Sursă vopselei era Murex. De aceea, grecii îi numeau "phoinikes"-oamenii pânzei regale purpurii . Cetatea-port Tyr a înflorit sub regele Abi-Baal, find înconjurat de ziduri puternice și cuprizand clădiri etajate. Hiram, fiul
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]