1,643 matches
-
imediat - a unui milion tone grâu de panificație. Presiunile au fost făcute de "salariatul" firmei, Angelo Miculescu, toate telefoanele s-au dat "pe scurt" din cabinetul lui Adrian Nastase, ginerele lui Angelo Miculescu. Presiunile au continuat, grâul țărânilor români a putrezit prin podurile caselor sau a fost mâncat de șoareci prin hambare, în loc să fie cumpărat pentru stocul de rezervă al statului. Evident, prețul pâinii pentru populație în urmă importului făcut de "POOLGEC" s-a majorat corespunzător cu comisionul obținut de firmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
puterea gospodarului, În mai multe variante. El poate fi o groapă plină cu un material afânat, precum nuielele de la curățatul pomilor, acoperită cu un strat de vreun metru grosime de pământ (nici o grijă, când zeama mineralizată ajunge aici, nuielele nu putrezesc); el, reactorul, poate fi o groapă căptușită, ca să nu se dărâme, cu pari groși sau chiar spalieri, având grijă să se lase Între ei câțiva centimetri, necesari pătrunderii rădăcinilor. Oricum, deasupra acestei incinte se așează un strat de pământ, iar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noastre societăți. “Radiosfera”, 4 noiembrie 1996 105. Natura, un judoka desăvârșit Toamna, care se apropie de sfârșit, a săvârșit și o ultimă minune, adică a mutat frunzele de pe ramurile arborilor pe pământ, unde vor juca un rol nou. Până vor putrezi, ele vor alcătui un strat protector termic, Încă mai bun dacă peste ele va cădea și ceva zăpadă, protecție ce va Îngădui heterotrofelor solului să-l refacă pentru viața de la anul a arborilor. Iar la primăvară frunzele moarte vor mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
numește grăunte, dar care asigură o foarte bună izolare, Încât În multe cazuri e nevoie de scarificare, distrugerea acestui Înveliș. Ceea ce numim Îndeobște fructe conțin substanțe și chiar o apă oarecum specială, ce inhibă germinarea; e nevoie ca fructul să putrezească sau să fie consumat. Că planta nu s’a gândit decât la protecția semințelor, o dovedesc fructele toxice, precum la zârnă ori cartof sau acelea pur și simplu necomestibile, precum ceea ce numim curent cojile nucilor; sau, Încă, fructele pădurețe, destul de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
evenimentelor decisive) subofițerul de administrație, cretin și spânatec, Bebe reche, de la biroul Mobilizări al regimentului, omul abia cu noscut de mine și căruia i s-ar putea, pe drept cuvânt, imputa astăzi că scriu povești pentru cine știe când În loc să putrezesc alături de atâția bravi camarazi și prieteni de-ai mei, pe Valea Jiului, la Predeal, la Mărășești sau la Oituz. Dar am ieșit din război cu fața schimbată, ca În Sfintele Scripturi - și nu ascultând vocile din Dumbrava Mistică și nici urcând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru sufletul parlagiilor din abator sau al măcelarilor mai avizați, bineînțeles, decât boierii ignoranți și mofturoși, amatori de mușchiuri fragede, dar fară gust, ser vite cu unt și pătrunjel, uneori cu un ou deasupra, În chip de „Chateaubriand“, după ce au putrezit o săptămână pe gheață, ca să se fezandeze. Printre aceste specialități, unele le găseai rar sau numai pe la anumite cârciumi mai de la margine, cum erau cele de la zahanaua din Colentina, abatorul primitiv unde se tăiau, cum vedeam În copilărie, pe o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cutezanță Monicăi: voia s-o convingă și astfel că nu se înșelase când îl alesese pe el. După alți trei-patru kilometri străbătuți prin pădurea Galimea, băieții s-au oprit într-o poiană unde exista o colibă veche, construită din bârne putrezite de vreme. Cândva, se pare că fusese locul de popas, de adăpost al ciobanilor sau al vânătorilor, acum, o dată cu colectivizarea, cu naționalizarea, când aceste îndeletniciri practic se desființaseră, era părăsită. Aici, din informațiile pe care le aveau cei doi, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat, o să-l îmbrâncească și o să-l lovească, apoi o să-l ridice și o să-l azvârle prin cine știe ce ocnă, o să mănânce bătăi și o să fie schingiuit, o să-i putrezească oscioarele pe acolo, vai de mama lui... Toată noaptea s-a lăsat cutreierat de asemenea gânduri negre. Era o presiune pe care nu era în stare s-o suporte. Ce să facă, ce să facă, zău, ca să scape de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dată a reușit să ajungă, în rest a fost întoarsă de la Tiraspol fără să-și poată vedea fiul. în momentul plecării noastre, se hotărăște să mergă cu noi la cimitir, la mormântul soțului, odată ajunși, zice: „Iaca, iarba înverzește, moșneagul putrezește! Coroanele s-au trecut... Moșnege, stai să te scurme găinile? Poate ți-o face Iura ceva (un monument funerar).” Studentul Manole Mihăilescu, care se afla pentru prima dată în Basarabia, o întreabă dacă a fost cineva din sat deportat în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
devenit pe neașteptate stăpânul acestui domeniu romantic, în care elementele naturii se combinau atât de fericit. Sarcinile mele constau în a tăia iarba, a strânge frunzele grase ale arțarilor ce acopereau toamna pajiștea cu o platoșă vegetală care refuza să putrezească. Sau trebuia să plantez primăvara mai multe straturi cu mușcate, un ritual pe care Madame Cuendet îl repeta cu precizie de treizeci de ani. Am ținut atât de mult la ea! În ciuda vârstei, avea mintea extrem de clară și de aplicată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie tulburate. Doamna Cuendet are în grădină zece arțari seculari, care în fiecare toamnă își leapădă povara de frunze mari ca palma, untoase, care nu vor să putrezească cu nici un chip. Sarcina mea este să le strâng cu o greblă uriașă, apoi să le dau foc într-un loc special amenajat în mijlocul proprietății. Cu alte cuvinte, să le dau foc în aer liber, în timp ce regulamentul comunal prevede că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dacă Mihail Sebastian ar fi putut scrie așa cum a scris dacă destinul său nu s-ar fi intersectat cu cel al misteriosului Nae Ionescu. Am impresia că anii treizeci ai României au rămas un mare cadavru care nu vrea să putrezească și din care ne "hrănim" macabru cu toții, laolaltă... (Adăugat ulterior, toamna 2009. Episodul Marta Petreu, Diavolul și ucenicul său, încă un cui bătut în coșciugul suflat cu aur al perioadei interbelice. Sau, așa cum bine a definit un mare hâtru situațiunea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Și-n grinzi, ca liliecii fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
găsim pe interiorul coperții din spate, o notiță ce e destul de dificil de descifrat, fiind scrisă cu litere chirilice: «Aici mi s(-)a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți (.....) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va iproci(?) . La anul dela Hs. 1761, iar dela zidirea lumii 7269». Semnat Iordachie. Însemnările sunt destul de numeroase, ca de altfel în mai toate ceasloavele utilizate la slujbele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
păretele dela sfârșit o notiță pe care n-am putut-o descifra pe deplin: a. «Aici mi s-a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți, vă (?tau de harem?) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va avea iproci. La anul dela Hs.1761, iar dela zidirea lumiii 7269» Iscălit: Iordachie. b. «Într-o însemnare din 1753, ilizibilă. Am descifrat numai anul. c. «Să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
m eu popa Ionu d(in) Cârțișoar(a) de(n) ținutul Făgărașului și a fo(st) anul D(o)mnulu(i) 1772. Decă a(m) scri(s) eu popa i(o)anu d(in)Cârțișoar(ă). Și mâna mea va putrezi iar numele ac(i)ea va răm(â)nea» Urmează însemnări tipiconale grecești cu litere cinle(?) 5. O Psaltire fără foile dela început și dela sfârșit la «Tablele cruguriloru lunii» se pune anul 1764 - 7202. a. O însemnare în josul mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din toate ce aduna. Atunci groful văzând că-i merge rău a adus unguri de-ai lui ca să supravegheze pe lucrători, să nu se mai fure, dar cum zice proverbul, mărul rău bun nu se face ci cel bun se putrezește, așa a fost și cu oamenii aduși de grof, toți s-au dedat la furat și se fura și mai tare. Spuneau bătrînii când îmblăteau secara și ovăsul cu îmblăciul, așa se îmblătea atunci, nu erau mașini, era o pocie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dereticat, spălat (și ce dacă aveau opt, nouă sau zece ani?), iar băieții erau antrenați în treburile gospodărești de afară: hrănitul și adăpatul animalelor, rânitul și căratul gunoiului din grajd și așezarea lui într-o grămadă special clădită pentru a putrezi și a se transforma în îngrășământ pentru ogoare. Tot băieții măturau curtea, ocolul oilor, greblau nutrețul din jurul girezilor de paie, fân sau coceni, participau la muncile câmpului când acestea se impuneau ca urgențe. Deși își iubea copiii și se sacrifica
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici n-ar trebui să alerg prea departe. Am văzut În deltă o pădure de sălcii hrănindu-se și putrezind În mîl, cu rădăcinile pe alocuri dezgolite ca niște mormane de șerpi; o lume parcă a genezei, unde nu s-a decis Încă totul, unde totul e Încă posibil și provizoriu; sau unde totul e terminat; soarele plutea deasupra ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca o invazie de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu crede În timp. Nu există Munte. Și nu există zei aici. Singurul zeu este Plăcerea, dar el moare Împreună cu credincioșii săi, amestecîndu-se printre cadavrele lor care zac și putrezesc Între flori inutile, neînchise În nici o piramidă. La ce le-ar trebui sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului și dacă un hiperboreean ar lovi cu securea unul din acești arbori, tăietura s-ar deschide ca un surîs; nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
corpul le miroase greu,/ De aceea au fața scălămbată rău” <endnote id="(29)"/>. Conform „textelor poporane” românești, pentru vina de a-l fi chinuit și răstignit pe Isus, „jidovii” au fost blestemați să le iasă păduchi din corp, să le putrezească „tot trupul”, să aibă „sudori mari de sânge” și „buboaie mari În cap, care se sparg”, astfel că sângele „se scurge pre păr și pre barbă” <endnote id="(19, II, p. 117)"/>. Legenda populară românească potrivit căreia, În urma actului de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Werner Sombart, de altfel, care a folosit formule foarte expresive și (excesive) pentru a demonstra rolul evreilor ca promotori ai capitalismului european : „Ca Soarele trece Israel peste Europa : unde el ajunge, acolo țâșnește viață nouă ; de unde el pleacă, acolo putrezește tot ceea ce Înflorise până atunci” . Influențat probabil de economistul german, publicistul vienez Hugo Bettauer a scris pe această temă romanul satiric Orașul fără evrei . O fantezie romanescă având ca subiect colapsul economic al Austriei determinat de alungarea evreilor din țară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]