2,010 matches
-
ei îmbrăcați bine, se întîlnesc cu studentele, ies la plimbare... Am și palton... Special. Ăla nu e palton pe care îl aveți, nici nu pot să spun ce e, manta, dulamă țărănească, scurteică... Seamănă cu o scurteică de muiere... Nilă rânji. Așa era. Totuși se opuse: - Palton, nu, vine primăvara... Și pîn' la anu.... - Bine, conveni individul, și puse paltonul la loc. - Cât zici că costă? șopti Nilă. - A, exclamă negustorul ca și când ar fi crezut că spusese lucrul acela lipsit de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la altul, găsim noi... - Dați două mii de lei și gata, zise individul. Nu câștig nimic, dar poate dacă vă fac cadoul ăsta, o să am și eu noroc cu altul care are mai mulți bani. Nilă dădu din cap împovărat: - De unde, rânji el blând, dacă n-are decât o mie? - Bine, se hotărî brusc negustorul. Scoateți mia și să-l purtați sănătos. Știa, din experiența lui de negustor, cine și câți bani are în buzunar. Iar o vânzare era mai bună decât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amenințat cu eșecul. Eșecul ar fi însemnat, în cazul meu, întoarcerea la țară, pe capul familiei, care trudise pentru mine patru ani... Cum aveam să-i răscumpăr acei ani și ce să fac acolo în mijlocul unei lumi care ar fi rînjit: "Uite-l pe-ăsta, cheltui alde tat-său cu el degeaba atâția bani, ca să se întoarcă tot la sapă". Am revenit în odăița mea și i-am scris o scrisoare de. patru pagini. Am pus-o într-un plic și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
încetă să mai privească. Văzuse trădare, ambiție personală și răzbunare; erau idealuri, dar imprecise. \ Unul din principiile teoriei grupiste, afirmă el țeapăn, spune că un individ trebuie să se subordoneze în mod involuntar binelui general, intereselor superioare ale colectivității. Trask rânji, părând că își regăsise toată siguranța de sine. \ David, teoria grupistă nu este nici destul de convingătoare, nici destul de profundă pentru a determina atâta abnegație. O singură forță poate face aceasta: credința personală a individului că reprezintă o entitate permanentă în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
întrebă Marin încet. Interesul manifestat față de Delindy era de natură paternă? Dictatorul zâmbi. ― E o fată minunată. Sunt mândru că am o asemenea fiică. ― Dar, insistă Marin prudent, cum a acceptat atunci ambasadorul Jorgiei ca dumneavoastră și soția lui... Celălalt rânji. ― Ei, David, știi foarte bine că era pe timpul războiului. El era pe front. Iar ea era mult mai mondenă decât a devenit mai târziu. Dar era copilul meu, iar ea a reușit să își convingă soțul că fetița a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui Varga, foarte încîntat: ― Știi, Bologa, cine se află în trenul nostru?... N-ai să ghicești!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross... Apostol se întoarse. Prin geamurile ușii se vedeau în compartiment, în fumul de țigări, câțiva ofițeri. Gross rânjea batjocoritor, explicând ceva cu gesturi violente. ― Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urmă Varga. Ba zice, pe onoarea lui, că generalul ar dori să ne vadă, și mai cu seamă pe tine, nu știu de ce... În definitiv, n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
țuică. Eu am băut tot vin, normal, că nu mă spurc, da’ popa e om deștept. Și cică să faci ce zice, nu ce face el. Și el a zis că omenirea stă pe un butoi cu smoală, din care rânjesc numai drăcușori care agită pașapoarte cu cipuri biometrice. Bă, când a zis popa vorba asta mare parcă i-am și văzut pe drăcușorii ăia cum agitau pașapoartele, mi s-a răcit vinu-n pahar. Că pe un pașaport scria Sandu Șpriț
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o să ne ia am dat de dracu’, datoria externă crește de zici că i-au pus și drojdie, plus că vine și nenorocita de votare peste noi și nu mai știm pe unde să scoatem cămașa cu gulerul ros. Criza rânjește, până și soacră-mea rânjește, cică dacă eram și eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică și hoașca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aș cânta toată ziua Dă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de dracu’, datoria externă crește de zici că i-au pus și drojdie, plus că vine și nenorocita de votare peste noi și nu mai știm pe unde să scoatem cămașa cu gulerul ros. Criza rânjește, până și soacră-mea rânjește, cică dacă eram și eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică și hoașca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aș cânta toată ziua Dă, mamă, cu biciu-n mine, da
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și presa cu botul pe labe. În interior le dă dreptate, vede În fiecare zi cum rânjește disperarea pe la colț de stradă, iar faptul că este membru de partid la pedele a Început să-i provoace insomnii. De-aia nici nu a avut curaj să se bărbierească, pentru a nu-și tăia cumva jugulara din cauza dracilor care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umorul frăgezește stilul operei. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
însemna decît: "Scapă-mă, dracului, de locul ăsta aglomerat!" Am frânat și am început să caut ceva în torpedou, încercînd cu coada ochiului să văd dacă vine sau nu către mașină. De venit, nu venea, dar nici nu mă ignora, rânjind la mine. Am dat înapoi, am deschis geamul și am întrebat-o: "Nu vă supărați, ăsta-i drumul spre Constanța?" Zâmbet sarcastic și ochi peste cap am primit drept răspuns, exact când din partea cealaltă aud: "Vorbiți românește, domnu'", mă întreba
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal de Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări, o apucă de păr pe femeie. O privi în ochi rânjind, o mușcă sălbatic de buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmboviței, unde i se șterseră urmele. O găsiră în zori, cu rochia muiată în sânge
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fără să-l privească de-a dreptul, Tela se răsti: - Ntombi a pierit! - De unde știi? se repezi Mai-Baka la el, gata să-l lovească. După răgetul leului a mai cântat. - Știu: altfel, ochiul zeului s-ar fi închis! încheie Tela rânjind, apoi le întoarse spatele și se depărtă. Mai-Baka rămase cu privirea pierdută. Printre bârnele țarcului îl zări pe Auta. Îl așteptă. Ceilalți se împrăștiară. - În cine mai ai tu încredere dintre ai tăi? îl întrebă Auta numaidecât după ce intră în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
după femeile negre am umblat, chiar dacă ele put ca și mine. Cred însă că stăpânul Puarem știe că pe aceste meleaguri s-a arătat de mai multe nopți o stea foarte ciudată... - Și ai stat ziua ca să citești în stele! rânji în batjocură Puarem. Stelele să le ai în minte și în fața ochilor cât suntem pe drum. Vru să mai spună ceva, dar preotul îi făcu un semn și căpetenia tăcu, înghițind un nod. Apoi zise cu glas uscat: Pregătește-te
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Privirea lui Auta se schimbă numaidecât. Sclavul se uită acuma rugător. Preotul înțelese și clătină din cap. - Nu! Pietrele sunt departe; câteva zile de mers, și noi plecăm mâine. Auta se întristă și lăsă ochii în pământ. Tefnaht zâmbi sau rânji. - Nu te sfătuiesc să pleci fără încuviințare: dincolo de marginea taberei te va aștepta moartea. Sclavul își ridică atunci fruntea, strivindu-și între buze un surâs. - Stăpânul meu n-are de ce să se îngrijoreze. Nu mai pot să doresc pustiul după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care o răpise robul răsculat? Marele Preot se ridică din jilț și-și luă toiagul în care se sprijinea. Se uită la toiag și deodată ochii lui aruncară fulgere: cum de uitase? I se păruse că fostul rob Auta rânjește din mânerul cu atâta meșteșug tăiat în abanos. Zvârli cu mânie toiagul pe lespezile de marmură și porni spre ușă nerezemat. Apoi își aduse aminte de ceva și se opri. Înspăimântați, preoții se sculară. Nu-l mai văzuseră niciodată așa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ăsta. — Bravo, Ray, văd că ții minte ce ți-am zis de puțoiu ăla. Are o putere de concentrare cât un pește de acvariu, așa că dacă poți să stai departe de el o vreme... — ... puțoiu o să uite complet de tine! rânjește Ray. Ray Lennox e un tânăr mișto. Înalt cam de unu optzeci, păr castaniu cu cărare Într-o parte, o mustață puțintel prea lungă și neîngrijită, care Îl face să pară un picuț cam prost, un nas mare, coroiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
duc să-mi consult doctorul despre iritația și atacurile mele de anxietate, mereu sunt grămezi de pizde bătrâne care mă rețin cu văicărelile lor triviale. În mașină scot prespapierul. — Valorează fix pe dracu, complet inutil. Ce pizdă bătrână și cărpănoasă, rânjește Ray, trăgând de volan, apoi zbiară la un tip care se bagă În fața noastră: Bulangiu Împuțit! — Ce puțoi sunt la volan În ziua de azi... meditez eu, Încă uitându-mă la prespapierul inutil al băbătiei bătute-n cap. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
punen toate felurile. Dai cam tinerică pentru mine. Să mor io, dacăs destul de mari să sângereze... — Sunt sigur că Hazel a auzit altele și mai și, scoate Gus un râs din ăla răgușit și sinstru de-al lui, iar ea rânjește nervoasă. — Ce-ai putea face pentru mine Hazel e să le dai un telefon celor din Forum. Am o Întâlnire cu ei mâine la două. Spune-le că tresă contramandez, dar o să iau mai Încolo legătura cu ei. — Bine... ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Cinsă știe? — Bestia, dur individ, să stai la bulău cuiel ar fi ca curu de important. Nu crezi asta Ocky? Ajutor! Ajutor! țipă ei la gardieni, bietele modele. Nu că le-ar folosi la ceva. Așam auzit și io Robbo, rânjește Ray. Puțoiu mucos stă acolo dârdâind. Al nostru e. Întotdeauna a fost. — Mi-au zis că acu are HIV. Dal izolează oare pe puțoi? Întreb eu retoric. — Pula, replică Ray. — Atunci e efectiv o sentință la moarte pentru toți puțoiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
râde și spune: — Cam așai Bruce. Puțoiu ăsta n-o să pupe niciodată o promovare. Tresăi explici lucrurile mai clar. — Nu zic că mi-ar place să i-o trag lui Toal, ce pula mea, deși iun preț bun pentro promovare, rânjesc eu, da principiu-i același. Acu Fulton totuși, uită-te la ea: o vacă mucoasă de rahat, nu s-ar Învârti printre dalde ca noi. Numa pulă de șef. Iera o vreme cânu trebia decâsă-ți pictezi trei dungi pă puță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar fi prea greu, nu? Presupun că Stronach știe multe despre muzică. Și io aș ști, dacă n-aș avea altceva mai bun de făcut decâsă stau sascult căcaturi toată ziua. — Văd c-ai apărut și tu În ziare Bruce, rânjește Tom, luând de jos ziarul Mail și fluturând imaginea aia oribilă spre mine. Dau din umeri: — Mda... — Probabil a fost oribil, clatină Stronach din cap, ... aici, uită-te la asta! arată Înspre ecran, ... acum vine, golul lui Bergkamp pentru Arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spre abdomenul lui. O să te facem să ai o părere mișto despriun anumit Confrate Clifford Blades aici de față. Iar cânno să intri țamțoș În casaia din Corstophine, primulucru pe cariosăl faci o să te duci la ia șo săio bagi, rânjesc eu, scoțându-mi În afară degetul mijlociu, degețelu ăsta futăcios de aicia. Șiți zic io frățâne, o să fiiatâde udă că buzele pizdei iei o să se desfacă pentru tine ca Marea Roșie pentru Moise. O să scapi de ia luptându-te co sulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]