2,406 matches
-
redactor-șef la un pahar? Personal, nu împărtășesc ideea că nu s-ar fi făcut apel la fostul redactor-șef. Nu o dată, de zeci de ori, în discuții individuale sau colective, i-am atras atenția acestui om că duce de râpă colectivul, nu profesional, ci moral. Nu sunt dispus să preiau individual și nici colectiv o serie de abateri de la morală. S-a desființat sistematic, din pricina fostului redactor-șef, spiritul de muncă colectivă, nu există un colegiu de redacție, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dintr-alea! Mi s-a Întors stomacul pe dos... — Nu-mi amintesc, spuse Duncan. Taică-său Își clătina capul, cu o măsură În urmă, datorită auzului său slab. Nu, zise el, nu poți da crezare cînd totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te apucă groaza să vezi atîtea case Încă În picioare. Te aduce Înapoi cu gîndul la bombardament... Ei, i se spune Micul Bombardament. Aceste ultime cuvinte i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sanie, hotărâtă să arăt tuturor că sania noastră, sania făcută de tatăl meu, era la fel de bună ca oricare alta. Dar la jumătatea pârtiei, s-a lovit de o margine și a virat mult la dreapta, tăindu-și drum spre o râpă foarte abruptă mărginită de un gard jos de sârmă ghimpată. Tălpile de metal, puse ca să-i dea puțin avânt, au făcut-o de necontrolat. S-a izbit de gard și a intrat sub el, partea din față a tălpilor atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
abruptă mărginită de un gard jos de sârmă ghimpată. Tălpile de metal, puse ca să-i dea puțin avânt, au făcut-o de necontrolat. S-a izbit de gard și a intrat sub el, partea din față a tălpilor atârnând deasupra râpei În timp ce eu fusesem aruncată În spate, la jumătate de metru de margine, Încâlcită În sârmă. Gâfâia atât de tare când a ajuns la mine Încât am crezut că o să moară, În schimb s-a așezat În genunchi pe capătul saniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la incendierea casei Hollinger. El a conceput planul? — Nu, dar știa că urma să se-ntîmple ceva spectaculos. Admitea că Bobby Crawford avea dreptate, că după plecarea lui din Estrella de Mar tot ce făcuse el avea să se ducă de rîpă. Toți aveam nevoie de ceva prin care să ne amintim de el. Frank s-a gîndit că incendiul ar fi o acrobație numai bună pentru ziua reginei. Nu și-a dat seama că Hollingerii ar rămîne prinși În casă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aburi grei. Ca să nu petreacă și el asemenea cazne, de a ședea ascuns în miasmele din groapa ritiratei strămoșești sau de a se pitula pe sub șură, în podul casei, în cotețul porcilor, cu miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strecurau printre frunzele galbene și tot mai rare ale nucului din poarta curții, începuseră să se murdărească de praf și de mirosul scos de către foalele Chitului, putred, pe dinăuntru și pe dinafară, alb ca laptele. Epilog: "...raportăm că într-o râpă din Bărăgan s-a găsit un cadavru aflat în avansată fază de descompunere fără nici un fel de articol de îmbrăcăminte și fără acte. Ancheta a stabilit că aparține unei femei foarte tinere având între l6-22 de ani a cărui deces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tare de băut, ortodoxul nu are decât țuică, bună și aia, ies cu ea pe balcon. Fumez, scuip de la etaj, Îmi vine să plâng, acum chiar că-mi vine să plâng. Mă pregătisem atât de bine, totul se dusese de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL JOACĂ ÎN SFÎRȘIT TEATRU Se vedea treaba că ăsta era destinul meu: să fiu părăsit de femei În mod inexplicabil. Sau mai bine zis fără nici o explicație. Vrăjitoarea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte În același timp. Mă ridicai și o Însoții. După cîțiva pași ne aflarăm În fața gardului de sîrmă Împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos rîpa imensă În terminarea căreia se croise albia fluviului izvorît din apusul continentului, curgînd liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițînd emoția de care era cuprinsă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în trecut - și pe care-ar vrea să le interpreteze și astăzi. Pe lângă ei, s-a creat o imensă masă de resentimentari, de ratați fără speranță, în mintea cărora nu pâlpâie decât ambiția de a vedea cum se duce de râpă tot universul. Din moment ce ei sunt niște rebuturi, li se pare firesc să-i aducă la același nivel pe toți cei care mai au vreo speranță. Un jurnalist se întreba, de curând, de ce n-a plecat Năstase din țară în 2005
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
trai și petrecerea lor unul lângă altul fără a se prigoni și fără a-și amărî viața ei în de ei. Introducând legile cele mai perfecte și mai frumoase într-o țară cu care nu se potrivesc, duci societatea de râpă, oricât de curat ți-ar fi cugetul și de bună inima. Și de ce asta? Pentru că - întorcîndu-ne la cărarea noastră bătută - orice nu-i icoană, ci viu, e organic și trebuie să te porți cu el ca și cu orice alt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
față de dorința omului de a fi el însuși..." Implacabil, Vasile îi răspunse că văzuse el cum vroia acela să fie el însuși, adică să-l dea afară pe el, directorul fermei, și să vină el și să dea totul de râpă... "Mai mâncam noi aici un curcan, și mai beam o damigeana de vin, ridică el vocea brutal, dacă ne luam după..." "Dar ce mulțumire avem noi dacă el..." "Matilda, strigă Tasia, du-te, dragă, la el acasă și..." "Partea cea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mie mi-era pur și simplu foame. Aș fi înghițit halvița și tortul de nuga bătut în spumă de cafea, cu mult zgomot și fără vreo pauză. Desigur, pricepeam (nu mă născusem alaltăieri), dar pentru mine totul se dusese de râpă încă de când îmi alesesem meseria asta infectă. Nu mai aveam loc de vise și prostii de-astea. Eram un funcționar deștept, bine învățat să tacă și să-și ascundă sentimentele, un robot performant, pentru care Statul plătea jumătate cât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citesc în metrou, deschidem corespondența colegilor la facultate. Când citim o carte, vrem s-aflăm cât mai multe despre autor, personaje, povestitori: cine? cum? de ce? - întrebări elementare, ieșite dintr-o curiozitate simplă și sănătoasă. Fără ele, s-ar duce de râpă lumea. Și mai era ceva. Mihnea avea într-un fel dreptate. Mă regăseam în toată istoria asta cinico-siropoasă a lui Paul, parcă și vorbele sunau uneori asemănător. Mă simțisem și eu bătrân și vulnerabil, gata să evadez pe-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în spatele operațiunilor. Cineva care a stat acolo dintotdeauna sau măcar de câteva secole.“ „Economiștii Minții.“, am zis, fără teamă. „Noi.“, a recunoscut scriitorul. „Arhivarii depozitelor neuronale. Negustorii mărfurilor cerebrale. Gunoierii zonei dintre memorie și realitate. S-ar duce lumea de râpă fără Economiștii Minții.“ „E-un punct de vedere.“, am admis. „Altul ar spune că influențați spațiul și epocile. Că vă băgați coada-n istorie.“ „Dar am fost întotdeauna acolo! Cine crezi dumneata că a dirijat operațiunea din 1866? «Monstruoasa coaliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în fața dumneaei. Nina Alexandrovna îmi impută că, pasămite, l-aș strica pe soțul ei cu beția. Însă eu nu doar că nu-l stric, ci mai curând îl potolesc: poate că-l îndepărtez de amicii care l-ar duce de râpă. Pe deasupra, mi-e prieten și, recunosc față de dumneavoastră, de-acum nu-l mai las de capul lui, adică așa: unde se duce el, mă duc și eu, căci la el numai cu sentimentalismul poți avea succes. Acum nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Argeș”, „Familia”, „Contemporanul” ș.a. După război se dedică romanului: Valea Fierului (1953; Premiul de Stat), În munții de miază-noapte (1959), Omul de la ora 13 (1964), Flăcări în Vest (1966), Camera 210 (1968) ș.a., scenaristicii: Râpa dracului (1956), reportajului: La poalele Ceahlăului (1953), Însemnări de călătorie prin Țara de Sus (1956), teatrului: A doua tinerețe (1960). A scris, de asemenea, versuri și proză pentru copii: A venit un pui de om... (1957), Poveștile pădurii (1965), O
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
negura, București, 1951; Huțulca, București, 1953; La poalele Ceahlăului, București, 1953; Valea Fierului, [vol. I], București, 1953, vol. II: În munții de miază-noapte, București, 1959; ed. (Nopțile dinspre ziuă), București, 1970; Însemnări de călătorie prin Țara de Sus, București, 1956; Râpa dracului, București, 1956; A venit un pui de om..., București, 1957; A doua tinerețe, București, 1960; Povestiri la umbra cetinii, cu ilustrații de Eugen Mihăescu, București, 1961; Drumuri ostășești, București, 1962; Cicatricea, București, 1963; Reportaj liric, București, 1963; În întâmpinarea
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade — stânci sure, streșine — un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrăvi. (M. Eminescu, Sărmanul Dionis) 1. Precizează sinonimele termenilor: încet, măreț. 2. Notează doi termeni din câmpul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Răsună valea (1950) ; Viața învinge, În sat la noi (1951) ; Mitrea Cocor (1952) ; Nepoții gornistului (1953) ; Brigada lui Ionuț, Răsare soarele (1954) ; Desfășurarea, Directorul nostru, Alarmă în munți (1955) ; Nufărul roșu, Pe răspun‑ derea mea (1956) ; La Moara cu noroc, Râpa dracului, Citadela sfărâmată, Vultur 101, O mică întâmplare, Erupția (1957) ; Ciulinii Bărăganului, Bijuterii de familie (1958) ; Viața nu iartă, Mingea (1959) ; Valurile Dunării, Furtuna (1960) Evoluții cinematografice Prin naționalizarea mijloacelor de producție (11 iunie 1948), trec în proprietatea statului comunist
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Al. Sahia) etc. Cele câteva scenarii originale acceptate sunt două comedii benigne până la inepție (Alo ?... ați greșit numărul !, Băieții noștri), un film de acțiune montană (Avalanșa), o poveste pedagogică despre nevoia de comunism și comuniști a intelectualului (Mingea). Cât despre Râpa dracului și Erupția, iată ce spune o informație privind situația filmelor artistice aflate în producție, datând din 27 noiembrie 1956 : „Rîpa dracului” (regizor Jean Mihail). [...] Calitatea materialului tras este slabă. Pornind de la un scenariu lozincard și neartistic (Dragoș Vicol), scenariu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
film de acțiune montană (Avalanșa), o poveste pedagogică despre nevoia de comunism și comuniști a intelectualului (Mingea). Cât despre Râpa dracului și Erupția, iată ce spune o informație privind situația filmelor artistice aflate în producție, datând din 27 noiembrie 1956 : „Rîpa dracului” (regizor Jean Mihail). [...] Calitatea materialului tras este slabă. Pornind de la un scenariu lozincard și neartistic (Dragoș Vicol), scenariu care n-ar fi trebuit să primească dreptul de a intra în producție, Jean Mihail a amplificat considerabil lipsurile scenariului printr-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
inoportună în acel moment. Încă un lucru neplăcut pentru autoritățile comuniste ar fi putut să fie în legătură cu autorul, nu cu Moara cu noroc : Ioan Slavici a fost un filogerman declarat. Dar asta consemnează istoria literaturii, nu un generic de film. Râpa dracului (1957) sau Sex coregrafic Schema din thrillerul amoros Râpa dracului, realizat de Jean Mihail în 1957, e previzibilă : chiaburul bătrân, urât și ticălos o hărțuiește pe frumoasa Anica (Dana Comnea, din nou femeie fatală), ea își balansează inima între
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comuniste ar fi putut să fie în legătură cu autorul, nu cu Moara cu noroc : Ioan Slavici a fost un filogerman declarat. Dar asta consemnează istoria literaturii, nu un generic de film. Râpa dracului (1957) sau Sex coregrafic Schema din thrillerul amoros Râpa dracului, realizat de Jean Mihail în 1957, e previzibilă : chiaburul bătrân, urât și ticălos o hărțuiește pe frumoasa Anica (Dana Comnea, din nou femeie fatală), ea își balansează inima între vânjoșii tăietori de lemne Badale și Damian, chiaburul este pedepsit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]