14,215 matches
-
aproape întotdeauna ulterioare și fanteziste. Adevărata explicație stă în tensiunea dintre un scenariu prototipic (obstacol fizic sau intelectual) și actualizarea sa, mereu inventivă, cu animale în posturi comice. Altminteri, asocierile de imagini migrează ușor între scenariul uimirii și cel al rîsului: a rîde ca rața la barieră ("ce te uiți fată și râzi ca rața la barieră", 123urban.ro), ca broasca la barieră ("am rîs de una singură ca broasca la barieră citind paginile despre înjurăturile la români", observatorcultural.ro), ca
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus eu, dar știe să pupe minunat. Frații mei au afișat un aer plictisit, de parcă ar fi vrut să spună: Iar l-a apucat", mama a izbucnit într-un hohot de râs, iar tata a sărit în picioare ca înțepat de o insectă îngrozitoare și m-a fugărit până în camera mea. După ce am mai încasat vreo câteva lovituri în cap, am încuiat ușa și am început să plâng cu patimă. Nu știam
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
o mai văzusem până atunci. Magazinul era plin. Doi japonezi, un cuplu, un domn și o domnișoară purtând un coșuleț. M-am strecurat printre clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili față de mama, încât ți se făcea greață. Cum l-am zărit pe fiul domnului Hobmeier, am început să dau din mâini, de parcă era gata să leșin, și am strigat: - O urgență! O urgență! De când
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
a dezlipit de zid și a făcut câțiva pași spre ușa de sticlă care despărțea magazinul de birou. Sticla era vopsită, astfel încât să nu vezi prin ea. Doamnei Hobmeier nu-i plăceau privirile indiscrete. Domnul Hobmeier a izbucnit într-un râs înfiorător. Deși trebuie să adaug că, de data asta, râsul lui părea mai degrabă disperat decât înfiorător. Hansi rămăsese stană de piatră. Domnul Hobmeier transpira. S-a întors spre perete și a șoptit: - Patru mii, mai mult chiar că nu
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
ușa de sticlă care despărțea magazinul de birou. Sticla era vopsită, astfel încât să nu vezi prin ea. Doamnei Hobmeier nu-i plăceau privirile indiscrete. Domnul Hobmeier a izbucnit într-un râs înfiorător. Deși trebuie să adaug că, de data asta, râsul lui părea mai degrabă disperat decât înfiorător. Hansi rămăsese stană de piatră. Domnul Hobmeier transpira. S-a întors spre perete și a șoptit: - Patru mii, mai mult chiar că nu pot să-ți dau pe ele. ți le plătesc din
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
să se mai liniștească (aplause). Dar momentul nascerii n-a sosit încă. Când va sosi, o s-o vedem atuncea! Este o sarcină grea pentru biata Austriă. Faimoasă prin aventurele sale galante de altădată: "felix Austria nubet", ea își plânge acuma râsul nu de astăvară, ca fata din basmul românesc, ci râsul de mai mulți secoli. Dânsa sufere, și sufere cu atât mai mult că nu scie cine va fi mamoși, nu scie cât o să coste moșitul, și dacă nu cumva mamoșul
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
sosit încă. Când va sosi, o s-o vedem atuncea! Este o sarcină grea pentru biata Austriă. Faimoasă prin aventurele sale galante de altădată: "felix Austria nubet", ea își plânge acuma râsul nu de astăvară, ca fata din basmul românesc, ci râsul de mai mulți secoli. Dânsa sufere, și sufere cu atât mai mult că nu scie cine va fi mamoși, nu scie cât o să coste moșitul, și dacă nu cumva mamoșul va avea apucături de veterinar (aplause, ilaritate). Poate va fi
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
omite din discuție termeni ca personalitate, atitudine și sistemă. Întâi pentru că Radu Paraschivescu a tradus, în timp, din engleză autori ca David Lodge, Nick Hornby, Salman Rushdie, John Steinbeck, Jonathan Coe. Apoi pentru că el coordonează, la Editura Humanitas, prizata colecție Râsul lumii. Apoi, pentru că scrie editoriale în extrem de populara și de profesionista Gazeta sporturilor. Apoi, pentru că, nu mai demult decât în 2006, volumul său - Ghidul nesimțitului - a avut un succes greu de pus la îndoială. Dintr-o asemenea magmă fertilă, un
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
de asemeni că are legături strînse cu Statul-Major al Corpului II și că, dacă vom face război în Dobrogea, operațiile vor fi conduse după indicațiile lui. îl ascult și nu știu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbucnesc în rîs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun". Sau: "Camil îmi spunea azi-dimineața pe Calea Victoriei: Nici Reinhard, nici Stanislavski, nimeni, nici un regizor n-au putut face descoperirile mele în teatru. Sînt cel mai mare regizorť
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
actualitate, ale lui Gheo. Pe autorul Fairiei, defectele "populare" ale președintelui nostru jucător nu-l deranjează câtuși de puțin. "Toată lumea știe cum e Băsescu: iubitor de petreceri și dans, admirator nestăvilit al femeilor frumoase, amator de whisky și cu un râs gros. Și hohotește așa, în cele mai nepotrivite momente". Dar - ricanează autorul - Hitler nu se omora după petreceri sau după femei și nici nu se menționează pe undeva prin istorie că ar fi dansat în restaurant cu țigănci cu fuste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
putea bea o bere sau o cafea, cumpăra un ziar, privi vînzoleala mulțimii. Mai locuiau și cîțiva scriitori prin preajmă, îl întîlneam, de pildă, din cînd în cînd, pe Mircea Sântimbreanu - înalt, impozant, plimbîndu-se cu un cîine mic și bătrîn. ...Rîsul lui ßora și îngenuncherea lui Nichita D.P.: Cît timp ai rămas la doamna Grubach? Numele ei pare desprins din piesele tale... M.V.: Eram proaspăt absolvent, în 1980, cînd m-am mutat în zona Foișorului de Foc, pe strada Lirei. De
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
-l întîlneam foarte des la prînz, că a rîs citind-o. Un compliment extraordinar. "Am rîs, am rîs", spunea Mihai Șora și mi-l imaginam pe distinsul filosof singur în apartamentul său ticsit de cărți citindu-mi piesa și rîzînd... Rîsul lui Șora mai răsună și acum pentru mine ca o judecată supremă de valoare. Cineva i-a citit piesa și lui Nichita Stănescu, în casa căruia mă aflam destul de des, hipnotizat de tot ce se putea discuta și improviza în jurul
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
o foamete ca lumea, de o calamitate oarecare, trebuie să pui de o revoluție. Am căutat-o o vară întreagă într-o veselie. Toată țara era pe drumuri, nu mai văzusem niciodată atâția oameni afară. Toți o țineam într-un râs și un cântec. A fost o vară superbă. și ultima. Cine l-a găsit pe primul revoluționar?" Dincolo de calitățile sale literare, discutabile (cu sensul pozitiv că pot genera discuții), Cuvântul din cuvinte estre o carte document, o alternativă ingenioasă și
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
caligrafia acoperă leprozeria. Urletele leproșilor "decorează cerul", pe când micul cerc de prieteni peripatetizează prin grădini cultivate, abordând subiecte ca "ecologia sufletului". Stampele abundă în prima secțiune a volumului. Iar a doua se încheie printr-o strofă extrem de sugestivă: "și încă: râsul bătrânilor așa se auzea/ de parcă cineva se spăla pe mâini/ de parcă păsări palmipede/ lopătau în apele moarte" (Stare secundă). Când poemele sunt de mai mare întindere, ele rulează fie un episod de vacanță (de creație) într-o lume diferită, occidentală
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
cel care legase cursul litografiat făcuse un gest extravagant sau pur și simplu citise greșit titlul. Acum vreo 25 de ani, însă, în liniștea din bibliotecă, am început să râd. Și cu cât mă chinuiam să mă abțin, cu atât râsul ieșea din mine mai violent, tiranic, imposibil de stăpânit. Între timp, râsul acesta, ca un sunet fundamental, a devenit unul interior, îngropat sub gravitatea zilelor." Oare câți scriitori ar fi lăsat o asemenea poveste formidabilă strict pentru coperta a patra
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
simplu citise greșit titlul. Acum vreo 25 de ani, însă, în liniștea din bibliotecă, am început să râd. Și cu cât mă chinuiam să mă abțin, cu atât râsul ieșea din mine mai violent, tiranic, imposibil de stăpânit. Între timp, râsul acesta, ca un sunet fundamental, a devenit unul interior, îngropat sub gravitatea zilelor." Oare câți scriitori ar fi lăsat o asemenea poveste formidabilă strict pentru coperta a patra a volumului și n-ar fi inserat-o discret în paginile acestuia
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
parte în alta, nu mai apucă să își tragă sufletul. Nu mai este timp de reflexie, totul se rezolvă pe loc, improvizația este maximă, soluțiile aleatorii, iar absurdul s-a așezat temeinic. Este o lume aliena(n)tă, în care râsul se transformă în tristețe, iar veselia are gustul lacrimii. Gabriela Gavril este o scriitoare matură, pentru care scrisul nu mai are de multă vreme secrete, iar debutul său în proză este cu adevărat unul care trebuie salutat.
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
către țară! Ofensa pornită din redacția ziarului nu pot să o atribui în casul acesta decât censurii. (ss) Al. Averescu în același timp Lavoisier și Newton Câteodată, arhivele mai pot, însă, și descreți fruntea, stârni un zâmbet sau chiar un râs, înăbușit de teama de a nu tulbura tihna celor din jur. Astfel de privilegii mi-au fost acordate, ba chiar de mai multe ori, de Henric Sanielevici care - alături de o neîndoielnică cultură literară și științifică - poseda și un inegalabil umor
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
trăiesc" sînt o poză, nu o epocă. La Bacovia, lumea, cu materie cu tot, înseamnă suflete. Galbene, împovărate, obidite. Absurdul, în care ei înoată, care-i spală de tot ce ar putea însemna posibilitate de ripostă, lăsîndu-le doar valuri de rîs isteric, e o dramă. Atmosfera asta o preia volumul lui Foarță. Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
proces în sens invers, adică aveam și noi suficientă expertiză pe care s-o exportăm. Din nefericire, o selecție a românilor lansați pe scenele marilor politici ale lumii nu se face și atunci o mulțime de diletanți ne fac de râs. Ne fac de râs pentru că nu au nici minima diplomație încât să nu abordeze subiecte de care sunt total străini. O meteahnă păguboasă a românilor, care la orice întrebare, din orice domeniu, nu știu să dea un răspuns cinstit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
adică aveam și noi suficientă expertiză pe care s-o exportăm. Din nefericire, o selecție a românilor lansați pe scenele marilor politici ale lumii nu se face și atunci o mulțime de diletanți ne fac de râs. Ne fac de râs pentru că nu au nici minima diplomație încât să nu abordeze subiecte de care sunt total străini. O meteahnă păguboasă a românilor, care la orice întrebare, din orice domeniu, nu știu să dea un răspuns cinstit de tipul "nu știu". Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
dat mâna cu mulți, fără a-i putea, de fapt, atinge. Într-o zi, mergând pe malul unei ape, mi s-a revelat ruperea legăturii cu florile, cu arborii, cu apele, cu tot ceea ce, în jurul meu, pulsează de Viață. Rar, râsul unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]