1,696 matches
-
marșând cu imaginea sa de „om al faptelor” și copleșind lumea cu promisiuni. Din păcate pentru el, nu se poate lăuda cu multe succese la finalul mandatului. Opinia generală este că va pierde alegerile din acest an. Locul lui e râvnit, cu mari șanse, de un general în rezervă, fost comandant al Armatei din zona Kaliningrad. Din lac în puț. Tania, o studentă de la limbi străine, se așază la masă cu noi, pentru a ne simți mai bine. Vorbește mult (are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
istovește și piere, iar tinerele colonii mărunte rebegesc la cele dintăiu vânturi reci de toamnă; ci ia pildă de la această colonie tânără și harnică, care-și organizează munca, și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește la strânsura altui roi și păstrează acele răzbunătoare numai pentru adevărații dușmani din afară! De câte ori zbiera măgărița maiorului, de-atâtea ori soldații îi răspundeau cu chiote și râsete. Când a venit generalul Pătrașcu în tabără la Zimnicea, măgărița Bălcănița mânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partidul în care militează, să fie generos și integru. Mila și caritatea să-i fie efective. Sărmanii n-au nevoie de tirade lirice, ci de pâine. Se poate oare înțelege altfel adevăratul patriotism? Această tagmă, la noi necunoscută și bârfită, râvnește așadar să fie o alianță de oameni onești, sincer devotați binelui obștesc. Prin realizarea unui grup de voinți puternice și a unei practici efective a faptei bune, se poate exercita o înrâurire binefăcătoare asupra mediului decăzut în care trăim. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pus însă capăt dificultăților de ordin intern și extern cărora Ungaria trebuia să le facă față. La 17 februarie 1459, împăratul Germaniei Frederic al III-lea era ales și el ca rege al Ungariei. La rândul său, regele Poloniei, Cazimir, râvnea, de asemenea, coroana Ungariei. În aceste împrejurări, cei trei competitori căutau să câștige sprijinul domnului Moldovei. Ștefan cel Mare a acceptat suzeranitatea polonă și a stabilit relații cu Frederic al III-lea, încât, încă de la începutul domniei sale, Matei Corvin era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Lewocz, Leutschau). În luna aprilie 1494, frații Jagielloni s-au întâlnit în mica localitate din Slovacia, sub pretextul comemorării morții tatălui lor. Erau de față Ioan Albert, regele Poloniei, Vladislav, regele Ungariei și Boemiei, prințul Sigismund, fratele mai mic, care râvnea la o coroană, și cumnatul lor, Frederic de Hohenzollern, markgraf de Brandenburg-Ansbach. Discuțiile s-au purtat și în secret, la acestea fiind de față doar frații Jagielloni „celălalte mărimi fiind îndepărtate pentru ca nu cumva lucrurile puse la cale de frați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inițiatică, nu este niciodată întâmplător, el fiind caracterizat de sclipiri nobile: „Dalbă șa că-i aruncară” (Coconi - Ilfov), „din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după natura sa specială: „în spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru că este al nostru. Recăpătându-ne propriul glas, ne recăpătăm țara și ne înscriem în ordinea cosmică Iubirea de moșie este un zid întru apărarea ființei naționale. Ci trebuie, de la mic la mare, să înțelegem că scrisul la care am râvnit cu toții, atât de mult, nu este un plug fermecat ce poate ara, ca în poveste, singur. El poate face minuni numai stropit cu roua ostenelii noastre zilnice. Bateți, clopote, sub cerul Căprianei: ne-am regăsit neamurile, binecuvântați-le. Interesantă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
totul s-a irosit. Durerea noastră este însă cu deosebire mare, când ne vin în minte odoarele lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa era citat, ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee, iar inscripția gotică de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați ai lumii. Când norocul îți pune în mână asemenea odor, nu te desparți
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dl Pătrășcanu. Tezaurul de la Pietroasa Dl. D. D. Pătrășcanu insistă cu durere asupra odoarelor lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa - spunea d-sa - era citat ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee. Inscripția gotică, de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați ai lumii. Când norocul îți pune în mână un asemenea odor, nu te desparți
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
sintagmă am rămas în cap până în ziua de azi. Am mai încercat prin anii '80. Fără succes. După '89, la fel, însă eram convins că nu am ce căuta acolo. Îmi suna în cap acea sintagmă a mătușei mele. Am râvnit tot timpul la un loc printre talentele aspirate acolo de nu știu ce forță, până ce am pus pariu cu mine că pot învinge și de la Botoșani, unde luptam cu tot soiul de prejudecăți, de inși cărora nu le picam bine la rânză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost cuvântul...?! Ai avut în viață (și în literatură) și niște antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Cu siguranță. Lucrurile pe care, văzându-le, mă simțeam jenată, acestea au fost antimodelele mele...! Spui într-un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce ai câștigat făcând această "deplasare spre centru"? Cum se vede provincia literară de la București? Geografic vorbind, deplasarea n-a fost de la margine (nordul țării) spre centru, ci spre o altă margine (sudul țării). Literar vorbind, însă, ființa mea a râvnit la București ca la un centru după ce eșuasem să mă integrez în comunitatea poeților clujeni de atunci (finalul anilor 1980). De ce a fost Bucureștiul și mai ispititor, și mai primitor decât Clujul? Pentru că, prin 1987, juriul care mi-a acordat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se încheie textul publicat în volumul II, ediția I, 1937. ) [Dar atunci începu să bată un vânt nefast, ațâțat și de un ambițios de la noi, nerăbdător să-și facă din ardeleni un partid, pentru a pune mâna pe puterea ce râvnea de ani de zile. Ei îl urmară orbiți de elocința și influența lui dinamică, dar, neavând o organizare centrală, îl părăsiră îndată ce se simțiră mai stabili. De aci înainte, cu toată bunăvoința celor din Vechiul Regat și în porfida unora
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ești deopotrivă copil și părinte până la moarte. * Întotdeauna, în chestiunile importante, unii spun că „da”, alții spun că „nu”. * Doar norii sunt mohorâți; soarele - niciodată. * Unii nu văd limpede nici la lumina zilei. * Apa nu se bea numai după friptură. * Râvnește fiecare mai ales la ce nu are. * Peștele cel mare îl înghite pe cel mic, dar și cârligul de la undiță. * Peștele de la cap te strică la burtă. * Ce e prea mult se strică. * Nu toate limbile vorbesc mai multe limbi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
le mai folosește la nimic. * Nu toate reacțiile sunt chimice, cum nu toate operațiile sunt matematice. * Nu toate stările sunt de spirit, dar toate incită spiritele. * Nu toți caii sunt de tracțiune sau de curse; unii sunt de bătaie. * Cine râvnește la binele altuia, pierde și ce e al lui. * Libertatea e mai mult un concept decât o realitate. * Rimele sunt de mai multe feluri: încrucișate, împerecheate și banale. Unele manechine seamănă cu momâile. * Multe vipuri nu au nimic de ascuns
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
adică jocul auto-erotic". În același sens este interpretat și poemul Luceafărul. Dr. C. Vlad vede și aici o relație strict erotică între fata de împărat, Hyperion/Luceafărul și Cătălin, în ecuația cărora intervine "Dumnezeu-tatăl". Iată ecuația:"1. Femeia la care râvnește eroul (fata de împărat); 2. Eroul Cătălin + Hyperion = feciorul de împărat + eroul smeu; 3. Tatăl care se opune Dumnezeu + tatăl fetei din poveste" (Raportarea se face la povestea lui Kunisch). "Piesele 1 și 3 nu ne interesează deocamdată zice psihiatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
arată faptul că suprafața sistemului radicular depășește de 5 până la 15 ori pe cea a frunzelor. Un motiv În plus pentru plantă pentru a purta neîncetat acel război chimic: locul sub Soare trebuie musai completat cu acea bucată de sol, râvnită de mulți. Pe unii, planta Îi alungă, chiar, paradoxal, suratele ei; pe alții Îi acceptă. Cum? Pe ce considerente? Am dezvăluit deja ce face Chlorella. Așa fac, aș putea spune, toate plantele, adică secretă În sol ceea ce se numesc substanțe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Sub stăpînirea absolutistă a sultanului, rivalitățile interne de natură națională și religioasă fuseseră amuțite, iar influențele europene oprite la periferia peninsulei. Odată cu incapacitatea tot mai evidentă a guvernului otoman de a-și apăra posesiunile, teritoriile din Balcani au devenit premii rîvnite de alte mari puteri. În secolul al optsprezecelea, imperiile rus și habsburgic au declanșat o luptă pentru dominarea regiunii atît împotriva Imperiului Otoman cît și unul cu celălalt. În secolul al nouăsprezecelea, centrul de greutate al zonei s-a transferat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a Dalmației avea să fie zbuciumată și complicată. Venirea la putere a dinastiei ungare Arpád în Croația nu a rezolvat situația Slavoniei. Lupta pentru stăpînirea acestei zone s-a purtat mai ales între Ungaria și Veneția, dar Serbia și Bosnia rîvneau și ele să dobîndească un teritoriu pe coasta Adriaticei. Deși cea mai mare parte a locuitorilor erau croați, cu o populație sîrbească concentrată la sud de Dubrovnik (Ragusa), orașele erau puternic influențate de italieni, în primul rînd de venețieni. Majoritatea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și a administrației, latina pe vremea romanilor, a devenit acum italiana; limba italiană și-a menținut dominația pînă de curînd. Situația aceasta nu a împiedicat totuși dezvoltarea literaturii croate, al cărei centru era în secolul al cincisprezecelea Dalmația. Statele care rîvneau la dominarea teritoriului Dalmației luptau și pentru obținerea controlului asupra Bosniei. Situată între bisericile rivale ale Răsăritului și Apusului, în această regiune avea să se declanșeze o mișcare religioasă separatistă. Biserica creștinilor bosniaci, care nu aparținea nici clerului ortodox, nici
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
idealul care trebuiau să fie atinse erau deci dreptatea și echilibrul social; toate își aveau locul și rostul lor hotărîte de voința lui Dumnezeu. Un bun creștin sau musulman se achita de rolul menit lui. Un reaya nu trebuia să rîvnească să devină general. Aceste restricții erau propovăduite atît de învățăturile bisericii musulmane, cît și de cele ale bisericii creștine. Societatea era statică, nu exista nici o idee de evoluție, progres sau "îmbunătățire" socială sau individuală ca țeluri pozitive urmărite. În această
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rusă în Principate începuse, după cum am văzut, la începutul secolului. Interesul Rusiei era în primul rînd și îndeosebi de natură militară și strategică. Provinciile erau situate pe ruta spre Constantinopol, fiind și poarta de intrare a armatelor otomane în ținuturile rîvnite de ruși, cum erau Polonia, Ucraina și teritoriul tătarilor din Crimeea. Pe măsură ce granițele Rusiei se apropiau de cele ale Moldovei, au apărut și alte probleme. Relațiile din agricultură erau la fel de proaste atît în Principate cît și în Rusia. Grupuri de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otomani beneficiau într-adevăr de avantaje în domeniul deținerii de pămînturi, dacă nu teoretic, cel puțin în practică. Este foarte greu să facem generalizări aici din cauza lipsei studiilor comparative asupra situației agriculturii. Cu toate acestea, dacă folosim drept standard țelul rîvnit de toate gospodăriile țărănești, acela de a avea control liber asupra lotului care să poată fi cultivat după placul familiei respective, dorința aceasta era mai ușor de realizat pe domeniile otomane, cu excepția Moldovei, Valahiei, Bosniei și Herțegovinei, care dispuneau de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Milan nu prea repurtase pînă acum prea multe succese. Armata lui fusese învinsă în războiul cu Imperiul Otoman din 1876. Cîștigurile teritoriale suplimentare de după Tratatul de la Berlin constituiseră compensații minore față de sacrificiile și așteptările anterioare. Monarhia habsburgică ocupa exact ținuturile rîvnite de naționaliștii sîrbi. Mai mult, guvernul sîrb fusese nevoit să semneze un acord cu Viena care îl punea într-o postură subalternă față de aceasta. Bunăvoința și sprijinul rușilor au fost acordate pînă la mijlocul anilor nouăzeci bulgarilor. Unificarea celor două state
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de oameni mai târziu de ispravă, cu situații sau pur și simplu pricopsiți, cum au fost, de pildă, silvicultorii noștri care au jefuit țara de cea mai frumoasă podoabă a ei, de la inspectori și șefi de ocoale până la ultimul pădurar, râvnit Într-un discurs la Cameră de Alex. Vaida-Voevod ca cea mai rentabilă profesie. Dar destinul sau Întâmplarea - bună sau rea, cine poate ști? -, stând la pândă și ieșindu-mi În cele din urmă [În cale] sub Înfățișarea anodină a unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]