1,709 matches
-
strigau nume de mame, de tați, neveste și copii. Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu Adolescență Etapele se succedau într-un ritm accentuat; primii bani, prima țigară, primul contact sexualultimele noastre griji erau sida și cancerul. Ca toți puștii râvneam la acest paradis unde puteam acționa și alege fără să cer voie. Iubeam cu inima neînsetată până să-i găsesc îmbrățișându-se pe culoarele liceului în timp ce eu intram în toaletă să-mi spăl rănile în izvorul ochilor batjocoriți Învățătorul Sunetul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vă jur, n-am deșertat Pe coala de scris Bărdăhanul unui animal Exotic. Poem de dragoste Mi-e dor de puțină femeie S-o răpesc din singurătatea ei Să abuzeze de poemul meu. La iubirea ei Să-mi fac ucenicia Râvnesc parfumul vieții Unei femei Trecute de 30 de ani Speriată Când prima literă din Numele ei Pică Dă-mi Doamne femeia Care să mă întărească În ispită Să mă scape de scârba De a fi viu. Elena MITITELU <biography> Semnătură
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mărturisiri. Unicul legatar al lui Arthus de Kersaint se simți cuprins de greață la ideea că fiica lui Yvonne Îi putea fi soră vitregă și, prin aceasta, În drept legitim de a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adevărul tot de la Dumnezeu vine, nu din legile dumneavoastră. (Judecătorul ușor nedumerit, încearcă s-o dreagă.) Judecătorul: Dar tăblițele cu legi ale lui Moise nu tot de la Dumnezeu sunt? De unde vin ele? Să nu furi, să nu ucizi, să nu râvnești la bunurile vecinului, nici măcar la nevasta lui... Nu exact asta facem noi aici? Nu suntem noi aici să aplicăm sancțiuni pentru nerespectarea tăblițelor? (Din auditoriu...) Aș! Legile dumneavoastră sunt complet greșite. Ce scrie pe tăblițe nu prea are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
slov de bard, De dragostea-ți de viu să ard, La pieptul tău. Iar când vom fi chemați la EL, în versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea ta, râvnind perfecțiune, în setea ta de patos și sfântă împlinire, Mă treci ades, iubire! Eu sunt timidul june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a Cenaclului Poesis Moldaviae; 2007 membră fondatoare și viceprședinte a Asociației Culturale Poesis Moldaviae. Alei de cenușă unei ființe umane, Ciprian Pe alei de cenușă, aidoma uitării, răsari Stare Albă neînțeleasă de gânduri, alergând pustiit căldura uscată printre clipe rotinde râvnite de timp. Și nu știi de unde se scutură ceața peste dulcea privire; dintr-o sete lumească, orbecăi mormântul și crucea nescrisă ... ți-alături sosirea-n ninsoarea grăbită. Din prigoniri smintite, în ochiul gri al zilei... te adulmecă o parte din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
faptul că îi doare! Stăpânul nostru și dușmanul Pe suflet ne pune parafă! în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
intelectuali pierduți pe drum nu-i mare brînză. Potaie, care a fost obligat să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se aude din nou vocea iritată a lui Roja, noi pentu ce mama dracului mai încercăm atunci să facem ceva? — Iar a luat-o pe panta aia socialistă, se distrează Bătrînul prefăcîndu-se că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care de altfel era și el legat. Și poate că Auta a avut dreptate: având arme, ar fi fost ucis înainte de a le întrebuința. Să vadă ce va fi de acum încolo. Deocamdată era în viață. Nimeni nu părea să râvnească la viața lui. Iahuben era bărbat și ostaș vechi. Mai fusese luat o dată rob și scăpase. Va scăpa și acum. De ce să se vaiete? Va aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care o auzise la un dineu, cu doi ani În urmă, despre o văduvă și fiul ei, care se certau pentru posesia asupra unei case pline cu obiecte frumoase, pe care mama le aprecia și la care fiul doar râvnea. Își propuse să relateze istoria din perspectiva unui personaj care nici nu existase În sursa inițială: dama de companie a mamei, o tânără În același timp plină de sensibilitate și de slăbiciuni omenești.Titlul provizoriu al povestirii era Frumoasa casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a unui gentleman englez, construită din cărămidă roșie, cu șapte ferestre cu ghilotină, o ușă frumoasă, În casetoane, cu un mâner minunat de alamă și trei trepte de piatră care coborau până pe trotuar. Era o casă extrem de atrăgătoare, la care râvni pe loc. Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări Însă mai mult decât un colț al unui salonaș intim, cu pereții tapetați. Coroana unui dud mare, vizibilă pe deasupra zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusese o îmbrățișare. Julia îl lipise de pieptul ei amplu și-și împletise brațele goale în jurul lui. Cum Emilio abia dacă avea un metru și jumătate înălțime, privirea lui era la același nivel cu decolteul Juliei - un premiu atât de râvnit încât probabil că omul ar fi fost în stare să închidă tot restaurantul numai ca să-l obțină. Alison și Susan erau deja așezate la locurile lor. În mijlocul mesei stătea o sticlă de apă minerală îngropată într-o frapieră cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i l-am cerut cu nerușinare. L-am vrut al meu. Și am făcut-o Într-un mod barbar, Încercând să i-l smulg hoțește (așa procedam câteodată, când el Întârzia, mai mult din glumă, să-mi dea vreun lucru râvnit de mine). Milu, Însă, și-a retras mâna cu o nefirească iuțeală, m-a săgetat cu privirea (o priviri străină mie până atunci), spunându-mi cu o voce dură, pe care nu i-o știam: cere-mi orice, domnule, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă, Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și ce folos că vecinic râvnind singurătate, El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege, Că-nțelegînd deșertu-i, problema-i n-o-nțelege... Ce caută talentul în șirele-i s-arate? Cum luna se ivește sau vîntu-n codru bate? Dar de-o va spune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de peire-au scăpat, pre a casă Ei erau, mântuiți de răsboaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care În miez de vară scăzuse destul de mult, după ce În primăvara trecută -așa cum se Întâmplă din patru În patru ani, se revărsase peste malurile Înalte, acoperind cu apă, mâluri bogate și mult pește, lunca și așa foarte mănoasă și râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele lor credincioase și rătăcite. În Yazd învățase neîndurarea față de propria inimă și râvnea la norocul uitării și al unei călătorii fără întoarcere. Era însă chiar numai un noroc. Zartosht-ii care plecaseră spre Canada, spre Mumbai, spre Karachi sau spre lumea largă reveniseră mai târziu în sicriu sau pe jos, lângă templele lor de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
somn erau toate cu Orașul Rotund, al copilăriei lui Cyrus și al regelui mezilor, Daikku, ocrotiți de leul de piatră. Descuia Poarta Leului ferecată și pășea în credința că e soldat. Unicul nepot al dastur-ului de la templul din Yazd nu râvnea onoruri, nici glorie. Se vedea slujind Ecbatana, cu triburi de magi și cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita să adauge: „Muntele Alvand e-al zartosht-ilor, o să mergem să vezi cum stă scris chiar de Xerxes și de marele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru grajdul din ranch. Când pătrunse la ea, unde călca prima oară, îi propuse o fântână cu jocuri de apă și un bazin cu pești colorați. În numai cinci luni, snobii îmbogățiți care învățau să stea drepți pe o șa râvneau arteziene și bazin ca la club. „Ecvitana“ era la modă și era un loc nou de petrecere și de întâlnire. Pacienții își găseau un alt medic, mai bun, iar matroanele singure - amanți viguroși. Doar pentru Omar, clubul de călărie dogorea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împarți cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu pietrele sau cu cerul. ― Lucrul de care am cea mai mare nevoie acum e liniștea. ― Impresia mea e că dorești mai mult. ― Și nu există o liniște care să poată fi rîvnită? Chiar dacă o voi împărți cu arborii, cu pietrele și cu cerul... Nici arborii, nici pietrele și nici cerul nu m-au ofensat niciodată. Aici nu m-a amenințat nimeni și nu m-a silit să cred altceva decât ceea ce simt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Poate că ți-ai pierdut cu totul credința în oameni, Galilei. ― În unii oameni, da. Am băut până la fund paharul. Chiar dacă-mi vei spune din nou că am fost prudent cu viața mea... ― Știai, Galilei, că Ignațiu de Loyola a râvnit întîi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Și, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vă mai uitați la mine așa... Și a început să împartă pâinile. Muierile rămăseseră încremenite, cu mâna la gură. Nu se apropiau. Ene, știrbul, cum a auzit, a și băgat mâna unde știa el că stăteau pituștile albe la care râvnea de luni de zile. A luat una. Mielu nu i-a zis nimic. A luat două. Mielu i-a mai pus una în brațe. S-au apropiat și ceilalți. - Ne dai, nene, și nouă? - Vă dau, mă, n-auziți că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o grădină frumoasă, numai cu pomi înfloriți. Hoțul parcă dormea, dar era mort, că el îl zgîltîia și-l simțea rece și țeapăn... Pe urmă, i-a turnat Sandu la poliție. Nu mai putea să aștepte. De cât timp o râvnea el pe Didina... Hoții dormeau numai în izmene lângă o sobă. Timpul pricălise. Venea martie. Afară se băteau vuiturile. Gazda tot îl ndemna să plece. Se săturase. Ca din oală i-au luat. Vreo zece presari au coborât în cartierul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce nu are nimic de-a face cu genealogia sau cu manevrele din culise; la marile curți sau În mediile selecte ei devin nu doar niște cazuri, ci de-a dreptul modele. Toți Îi invidiază; toți Îi imită. Nimeni nu râvnește să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să fie ca ei, să aparțină clanului lor. În paralel cu ordinea și clivajele din les Anciens Régimes, fondate pe privilegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]