3,432 matches
-
petrecerea Revelionului Împreună cu prietenii, un gest de un curaj care probabil că i-ar lăsa uluiți pentru zeci de ani de-acum Înainte. Nu știu dacă e posibil, am zis și m-am uitat la ea cu un soi de răceală scîrboasă, care a făcut-o să caște la mine o pereche de ochi mirați, era atît de drăguță și invitația ei era atît de sinceră, Încît refuzul În sine a fost o grosolănie. Zău? Zău, am zis. Credeam că ești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-l calmeze cumva (ultimele imagini din acest episod sînt cu acest tip păros, În AZP, plîngînd, transformat Într-un covrig uman În primul pat din dormitor). Ai să vezi cum, Într-o dimineață În care primele raze de soare topeau răceala nopții, deasupra unor cîmpuri fumegînd hipnotic (mirosind a iarbă, a ceva organic, crud și sălbatic, un miros aproape viu), te-ai Înhămat cu Călin la căruțul cu bidoane alimentare și ați pornit pe pista de siguranță, trăncănind ca niște specialiști
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văita George la începuturile căsătoriei lor, când lucrurile încă nu se înrăutățiseră atât de mult și înainte de moartea lui Rufus. (În ce privește moartea copilului și efectele acesteia, părerile difereau.) Tatăl Stellei, un diplomat, îl detestase pe George, ceea ce a provocat o răceală între Stella și părinții ei. După moartea soției sale, David Henriques s-a retras din diplomație și a plecat în Japonia, de unde-i trimitea cadouri și scrisori afectuoase, în care numele lui George nici nu era măcar pomenit. Henriques a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit să aplaude senzaționalul său debut“. Emma înălță privirile. Nu-i plăcea să-l vadă pe Tom prostindu-se. Micul lui capriciu i se păru ca o profanare a unui mister. Îi spuse cu răceală: — Ar trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu acum. Ba acum. — Bine, de acord. Telefonul se găsea pe hol. În timp ce forma numărul, Tom își simți inima prăbușindu-i-se și totodată bătând mai accelerat. Ura convorbirile telefonice și, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Al tău, J.R. R.“ (mâzgălit). Niciodată nu folosise față de ea denumirea de „bunic“ sau „tata mare“ sau ceva de genul ăsta. Hattie nu avea nume pentru el și nu i se adresa cu nici un apelativ. Alex îi scrisese cu multă răceală lui John Robert, comunicându-i că „luase cunoștință de aranjamentele lui“. Filozoful nu-i răspunsese. Pearl îi scrisese lui Ruby, anunțându-i data sosirii. (Ruby nu-i arătase scrisoarea lui Alex, ci o dusese în tabăra țiganilor, ca să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apăreau pete și încrucișări de urme de tălpi. În timp ce preotul privea, Tom McCaffrey, dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te conduc prin oraș, să te prezint... asta-i tot, nu trebuie să te gândești la altceva. Nu mă gândesc la nimic... spuse Hattie. Părea să se sufoce de mânie. Nu făceam aluzii... Bineînțeles că nu, replică Hattie cu extremă răceală. Nu ne-am mai întâlnit până acum, din câte îmi amintesc eu? Nu. Te-am zărit doar trei secunde la Băi, în ziua aceea urâcioasă, când a nins. Cred că mai curând două secunde. Nu pot spune că... Nu, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
străduia să-i atragă atenția lui John Robert, să provoace o întâmplare neprevăzută, care să stabilească un soi de „legătură“ între ei, George visa să „ocupe“ gândurile lui John Robert. Filozoful era conștient că ceea ce-l înnebunea pe George era răceala calmă cu care îl trata, faptul evident că John Robert nu numai că nu se sinchisea de el, dar nici măcar nu se gândea vreodată la el. Această tactică, dusă la îndeplinire fără nici un efort, nu era cu totul lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Travancore Avenue. Ca și John Robert, Tom se simțea întemnițat, torturat și paralizat. Nu putea pleca din Ennistone, așa ceva era cu neputință. Îi scrisese o scrisoare profesorului său, anunțându-l că e bolnav. Și era într-adevăr bolnav, avea o răceală cumplită, cu febră. (Își spunea: „Asta-i răceala lui Bobbie Benning. N-ar fi trebuit să îmbrac capul lui de urs. Era umed și transpirat pe dinăuntru“.) Pe de altă parte, simțea că-l paște și o boală de nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea întemnițat, torturat și paralizat. Nu putea pleca din Ennistone, așa ceva era cu neputință. Îi scrisese o scrisoare profesorului său, anunțându-l că e bolnav. Și era într-adevăr bolnav, avea o răceală cumplită, cu febră. (Își spunea: „Asta-i răceala lui Bobbie Benning. N-ar fi trebuit să îmbrac capul lui de urs. Era umed și transpirat pe dinăuntru“.) Pe de altă parte, simțea că-l paște și o boală de nervi. Tom își percepea pentru prima oară demonii. Demonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-adevăr Hattie o fecioară nevinovată, asaltată de niște cheflii? Oare Diane îl adusese pe George la Hattie? Nu cumva Hattie însăși îl invitase pe George? Să-l fi cunoscut de câtăva vreme pe George? Poate că ăsta era motivul răcelii ei agresive față de Tom. Simțindu-și mintea dospind sub acțiunea unor asemenea fermenți, Tom încercă zadarnic să adoarmă în noaptea de miercuri. Joi dimineața telefonă la Papuc. Cineva, Tom avu impresia că Pearl, răspunse: „Da?“ și după ce el răspunse: „Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate de școlar, care nu fac decât să exprime că-ți dai seama cât ești de mediocru“ (și așa mai departe). Răceala și indiferența afișate până atunci nu-l ajutaseră să se descotorosească de George. Scrisoarea scăpată de sub control era semnalul, lipsit de orice ambiguitate, că politica lui de până atunci luase sfârșit. Expedierea unei scrisori constituie o mână întinsă peste viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luă din nou și își mai turnă puțin whisky. Diane îi întinse și paharul ei iar Tom i-l umplu. După care, strănută. — Ești răcit? îl întrebă Diane. Da, scuză-mă. — Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi da răceala ta. George refuză să mă vadă când sunt răcită, chiar mă urăște. Mă rog, presupun că mă urăște și când nu sunt răcită, răceala nu face decât să-i scoată ura la suprafață. Cânți la pian? Nu. Ce curios, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răcit? îl întrebă Diane. Da, scuză-mă. — Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi da răceala ta. George refuză să mă vadă când sunt răcită, chiar mă urăște. Mă rog, presupun că mă urăște și când nu sunt răcită, răceala nu face decât să-i scoată ura la suprafață. Cânți la pian? Nu. Ce curios, nici unul dintre bărbații pe care i-am cunoscut vreodată nu cântau la pian. — Trebuie să plec. — Unde-i Stella, n-ar fi timpul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
între degetele lui tremurânde îl șocase profund. Ingeniozitatea lui George în a interpreta orice cuvânt al lui John Robert drept un semn de comunicare sau de încurajare nu cunoștea limite, totuși în fața acestei scrisori rămase total neputincioasă. Era obișnuit cu răceala filozofului, cu sarcasmul și agasarea lui. Dar acest puhoi, aproape incoerent, de furie și de ură îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție. Prin vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era încuiată. O deschise fără zgomot și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în tot Institutul. Sunt sigură că a povestit cuiva că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat răceala de la Tom. — Cred că Gabriel e cea mai tâmpită și mai lăcrimoasă ființă omenească pe care am cunoscut-o vreodată. Și e îndrăgostită de tine. — Da. Nici asta n-are nici o importanță. — De ce-ai venit aici? — Din cauza lui Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm de aici. Mă gândesc să nu mă apuce vreo răceală, dar altă variantă nu există, așa că din nou la drum. Pentru a contracara cât de cât frigul, accelerez pasul, mișc mai repede brațele, mă detașez de cei trei francezi și așa mărșăluiesc prin ploaia care parcă se transformă în furtună
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și să se poată focaliza pe orice colț al sălii. Distanța dintre masa la care se vor așeza membri din conducerea sistemului și primele rînduri din sală nu trebuie să fie foarte mare pentru a nu crea o senzație de răceală, de distanțare față de jurnaliști, dar nici foarte mică, pentru a nu se crea o senzație de contopire cu aceștia. Doi metri se consideră a fi o distanță optimă între masa prezidiului și primul rînd de scaune. Nu este recomandabil așezarea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
a-l introduce” într-un spațiu sacru, unde acesta să îl poată întâlni pe Cristos. Dialogul dintre confesor și penitent nu este mereu un lucru simplu, fiind oricând susceptibil de a fi denaturat, fie de către confesor (prin ritualism, formalism, impersonalitate, răceală, limbaj generic, etc.), fie de către penitent (prin timiditate, rușine, teamă, superficialitate, lipsa motivațiilor adevărate, sensul de vină psihică inhibantă). Pentru ca să nu se întâmple aceasta, confesorul are nevoie de cunoștințe clare de pastorală și de alte informații din sfera științelor socio-umane
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentul, prin greșelile pe care el însuși este susceptibil să le facă: - graba nejustificată, care poate împiedica penitentul să facă o mărturisire integrală, sau prin care îl poate lăsa pe acesta în neclaritate sau în ignoranță cu privire la păcate; - ritualismul exagerat, răceala, generalizarea, așteptările nepotrivite, atitudinea de plictiseală, care pot crea în penitent sentimentul că este tratat ca un „număr”, ca un obiect, nemaifiind convins de autenticitatea mesajului primit prin dialog; - oboseala reală a confesorului, care poate face ca momentul reconcilierii să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
muncă. Într-un inventar al cercetărilor empirice în domeniu, Kahill (1998) a identificat cinci categorii ale simptomatologiei în burnout: fizic, emoțional, comportamental, interpersonal, legat de muncă. Simptomele fizice includ oboseală, tulburări de somn, probleme somatice, tulburări gastrointestinale și vulnerabilitate la răceli și gripă. Simptomele emoționale sunt iritabilitate, anxietate, depresie și vină. Simptomele comportamentale: agresivitate, insensibilitate, pesimism și abuz de substanțe. Dificultăți interpersonale: incapacitatea de a se concentra asupra comunicării, retragerea dintre ceilalți, dezumanizarea, interacțiuni robotizate. Simptome la locul de muncă: absenteism
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bule” căci nu e un obicei sănătos). Când sunteți răcit, gripat sau aveți o viroză, rămâneți (puțin) activ. Nu e indicat să stai doar în pat. Mișcarea ajută la eliminarea toxinelor, a mucusului și a fluidelor. Încercați să nu dați răceala/ boala dumneavoastră și celorlalți. În caz de boală , limitați contactele. Atenție! Antibioticele nu au efect asupra infecțiilor virale. Ele acționează doar în cazul infecțiilor bacteriene. Atenție când, de ce și pentru ce luați și ce fel de antibiotice luați. Trebuie avută
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]