3,042 matches
-
că ați remarcat - și știu că nu am făcut-o numai din neatenție - că tot ce am spus până acum despre Seymour (și despre genul lui de temperament, în general) a avut o rezonanță de panegiric. Asta îmi oferă un răgaz. Ținând seama că eu nu urmăresc să îngrop, ci să dezgrop și, probabil, să omagiez, bănuiesc că aici e oarecum în joc onoarea naratorului rece, nepărtinitor. Oare Seymour nu a avut cusururi supărătoare, vicii, meschinării care să poată fi înregistrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acest sacrilegiu) că Seymour, în cele mai multe dintre poemele lui mai emoționante, își extrage cunoașterea din vicisitudinile unor existențe anterioare, memorabile, petrecute în suburbiile din Benares, în Japonia feudală, în Atlantida metropolitană. Fac o pauză, desigur, pentru a-i acorda cititorului răgazul de a-și zvârli mâinile în sus sau, mai curând, de a se spăla pe mâini de mine și de noi toți. Totuși, îmi imaginez că toți copiii în viață din familia noastră ar fi de acord, în mod volubil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unei apropieri mai profunde către o ființă zămlisită În cinste și iubire, căreia el Îi va dărui totul! Fulgerător, se reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind cu privirea În care sector lucrează fata, pentru a se așeza la masa ei. Nu mică Îi fu Însă mirarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
părăsindu-și prietenii, rudele și părinții. De fapt, nici nu avea cum să fie informat: ziarele ori mijloacele de informare publică erau triate cu cea mai severă cenzură, iar munca profesională la șantier, pierzând nopțile prin cârciumi nu-i oferea răgaz să afle prin alte mijloace de informare dirijate pe calea undelor din afara țării, adevărata tragedie tineretului intelectual ce era trimes forțat să munească gratis În agricultură...! Abea mult mai târziu avea să regrete marea greșeală făcută refuzând Întoarcerea În libertate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ce este omul, ca să-ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi În toate diminețile și să-l Încerci În toate clipele? CÎnd vei Înceta odată să mă privești? CÎnd Îmi vei da răgaz să-mi Înghit scuipatul?“ Și spune: „Nu voi trăi În veci.“ „Căci voi adormi În țărână.“ Această prea mare exigență față de conștientul și capacitățe umane a suprasolicitat rezistența umană. Nu vorbesc doar de exigența morală, ci și de cea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oră sau mai bine, Sheba se luptase să le țină pe fete departe una de alta. S-a făcut liniște abia după ce a trimis-o pe una dintre ele la șeful clasei a noua, iar atunci a avut și ea răgazul să vadă ce alți copii mai erau acolo. Erau trei fete și șase băieți, dintre care toți, potrivit notițelor pe care le aveau la ei din partea profesorilor, erau la HC ca pedeapsă. I-au întors Shebei privirea, plini de proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
satirică. — Da, a zis el repede. Exact. Te dă peste cap, aveți dreptate. Apoi s-a pregătit să plece. Sheba i-a spus că poate să treacă și să-i aducă desene oricând. — Poate data viitoare când vii o să avem răgazul să facem ceva cu lut. Connolly a dat din cap, dar n-a mai zis nimic și Sheba s-a temut să nu fi întrecut măsura. Cum Connolly n-a apărut nici marți, nici miercuri, nici joi, Sheba a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
George era o continuă conferință internațională a medicilor specilaiști în SIDA.) Indiferent ce obiecții aș avea, a continuat el, vreau să știi că ele nu diminuază aprecierea mea față de munca ta. Aici a făcut o pauză, pentru a-mi da răgaz să-i mulțumesc pentru buna sa credință de tip regele Solomon. Cum eu am tăcut în continuare, s-a prefăcut că tușește ușor și a continuat: — Ca să fiu cinstit cu tine, Barbara, când am citit, am fost puțin confuz. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acest material. — Așadar mă cenzurezi. A râs, melancolic. — Hai, Barbara, să nu ne prostim. Îți ofer șansa să-ți îmbunătățești munca. S-a ridicat din scaun și s-a îndreptat spre ușă. — Vine vacanța. Asta îți va da un bun răgaz să te gândești. Dacă poți să-mi aduci o nouă versiune la începutul semestrului următor, ar fi grozav, a zis. Dacă nu-ți place ce spun, de ce nu pui pe altcineva să-l scrie? Am întrebat eu. Pabblem a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
interesează În special documentele... — Documentele? — Da, cele pe care domnul Nemuro urma să i le dea În dimineața aceea unui tînăr funcționar În stația S. — Aha, Tashiro presupun. Mă duc să-l chem. Fără să-mi lase vreo secundă de răgaz să mai zic ceva, directorul se ridică brusc de pe scaun și Împinse cu mîna, lovind În același timp și cu piciorul, ușa furniruită, prinsă prost În balamale. Prin deschizătură, care dădea spre un birou plin de praf, izolat de rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
simplu nu-i plăcea să-l Întreacă alții. — Ce-l pasiona mai mult În ultima vreme? — Atunci... păi... parcă zicea că vrea să ia examenul de operator radio comunicații, treapta a doua... Ori de cîte ori avea un moment de răgaz, mai bătea ceva cu degetele... — Radiocomunicații? — Dacă lua treapta a doua, zicea el, se putea Îmbarca pe un cargou mare și atunci leafa Îi creștea de trei ori, după socotelile lui. Dar el Întotdeauna vindea pielea ursului din pădure... — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
exercite colegialitatea internațională. Eu, având o istorie cu opt ani mai încărcată decât a lui, mi-am dat demisia din postul meu de decană, am continuat mai lung sau mai scurt relația cu Westul și mi-am dat mai mult răgaz pentru scris, inclusiv pentru „egografii”. Așa se face că Mircea se retrage din următoarele povești, iar eu rămân. Altminteri, l-am purtat și îl port cu mine ca interlocutor, ca „frate” de specie. Știu că undeva, la capătul cărților, e-mailului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mituire a sorții. În Copenhaga am vizitat un cămin de bătrâni. Etaje multe, strapontine în pantă, garsoniere cochete. Dar n-a fost asta. La parter era de fapt o mare universitate. Acolo, bătrâneii învățau ceea ce tinerețea nu le-a dat răgaz sau șansă: sculptură, antropologie, aerobic, filosofie, muzică, computer science. Clădirea era plină de expoziții de-ale lor, de săli de concerte, i-am văzut la tutoriale, ușor jenați că luau doar B (7-8). Copiii lor veneau mereu să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cred că de fapt e o relație care genetic mă leagă de un neam pe care îl simt cu indignare rațională ca pe ceva care mă înduioșează. 26 octombrie Am sentimentul că timpul începe să fugă și nu o să am răgaz să lucrez cu atâta amar de șantiere simultan. Încerc însă ca până în 7 noiembrie să termin partea teoretică neaplicată și apoi să mă dedic unui capitol pentru aici și New York, iar între picături să mai lucrez la carte. Uneori, ispitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dormeam cu mama, dar eu cred totuși, că era în vis, căci niciodată ea nu mi-a spus că arăt superb, în malacoful acela alb. Sau poate mama era obosită de munca de peste zi și nu mai avea puterea sau răgazul să mă vadă cum dansam fericită. Atât de fericită! Sub lumina ochilor tăi simțisem că renasc, față de viața mizeră pe care o duceam, dar ceea ce era cu adevărat tulburător, de neînțeles, era siguranța pe care o aveai și tu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care peste doi-trei ani, odată cu falimentul patronului, va fi coborâtă în uitare. - Și cine ziceați că e viitorul dumneavoastră ginere? mă prefăcui a fi fost neatent, deși auzisem clar ce-mi spusese. Vorbind, am constatat că, în realitate, căutam un răgaz la ceva, nu știu la ce, așteptam o tăgadă - să-mi spună că nu e nimic din toate, că a glumit.... - V-am spus că nu-l cunoașteți, reluă el, a venit în comună în septembrie, deci după ce-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
supraexistențe în care ai trăit cândva sau ai vrea să trăiești. Voalul atingea suprafața câmpiei, era o iarbă verde-aprins, mătăsoasă, lucitoare, cum a fost iarba grădinii edenice. „E noaptea cea mai scurtă a anului, vorbi, și dacă n-ai avut răgaz pentru mine în timpul zilei, ți-am venit în somn. Nu-i nimic că mă visezi. Cum ai putut să pleci, atunci, ca un străin oarecare? Ce fel de alcătuire ești? Și n-ai mai dat nici o veste. Fața îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult în dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie și banale ca între vechi cunoștințe. Îi simțeam în timpul acesta strângerea mâinii, apoi încercarea firavă, de secunde, a mângâierii coborând de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, în răgazul de eliberare a unei clipe, îmi retrăsei cu tristețe mâna, prefăcându-mă a nu-i înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i încercări, pentru că era târziu, prea târziu, fiica, aflată acum în partea cealaltă a mesei, era mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
necum să facă obiect de judecată. Prin acest procedeu s-a instalat frica - societate întemeiată pe teamă. - Și unde o să ajungem? - Am și ajuns, domnule Pavel. Vedeți, din când în când se spune că vine un dezgheț, - de fapt un răgaz ca prostimea să mai tragă aer în piept, adică noi, o înșelare, interval în care arestările se mai răresc sau nu mai au loc, cum e acum de pildă, constatându-se că nu mai sunt necesare închisori pentru că societatea, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neadecvat față de pușcăriași? ș.a.). • Nota generală a discuțiilor a fost ca una între specialiști notorii, chiar dacă era dirijată numai de către una dintre părțile la dialog; nu arareori, mă simțeam într-un fel de interogatoriu încrucișat, pentru că nici unul nu-mi dădea răgaz, nici măcar să-mi notez întrebările; interveneau oricând, față de ei existând deferența datorată unei autorități autonome; ținând seama de poziția mea în acest for (doar trebuia să dau socoteală, chiar dacă o făceam în numele unui stat), dar și de sensibilitățile și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
boi; și-n plimbările de vineri seara, cu celelalte fete, se avântase chiar până la grădina publică și până la ulițile românești, unde era liniște, răcoare și livezile risipeau adieri parfumate. La vârsta ei găsea puțină plăcere numai în aceste clipe de răgaz; iar în ceasurile când sta acasă lucrând la o cusătură ori la un călțun, icoanele văzute i se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe deasupra tot mai des se abăteau învăluirile. - Și deodată, cum sta așa pe-o coastă, i se păru că s-a iscat în juru-i un freamăt neobișnuit. „Vântu-i peste samă de tare...“ se gândi el. Acuma nu mai erau răgazuri și clipe domoale; acuma parcă ceva supraomenesc voia să ia înainte și să smulgă clădirea din locul ei. Și-n văzduh și-n depărtări gemea ceva prelung, - ca o chemare spăimântată a liniștii. „Se scutură văzduhul pe crângul lui...“ șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă el din capătul poienii. Am pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul ăla? Nana Floarea voia să-i dea lămuriri. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniște, ca un smalț albastru. Pe Bărăgan nu plouase de trei săptămâni. Cota apelor Dunării - indicator al tuturor pescarilor, tovarășii mei - era destul de scăzută. Deci, ca să răscumpăr vârtejurile reci și vâltorile de la apa Frumoasei, mi-am îngăduit puțină odihnă și răgazul necesar ca să-mi schimb uneltele; am luat undițele de crap și, cu niște buni tovarăși, m-am transportat la o baltă a fluviului. Cetățenii României cunosc Dunărea din planșele geografice sau o văd din fuga unui vaporaș. Puțini au cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în dulap și am închis ușa bine. O să mă uit la ea la un moment dat. —Er... nu vrei să te uiți la ea? Nu chiar acum. O tăcere alunecoasă. Abia am ajuns, am spus, în defensivă. Dați-mi un răgaz. Era ciudat să le văd aliate împotriva mea. Nu pentru că nu s-ar fi agreat - nu chiar -, dar deviza lui Rachel era „Viața asupra căreia nu meditezi nu merită trăită“, pe când, pentru Jacqui, era „Nu petrecem mult timp aici, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]