3,125 matches
-
al caracterului românesc. De aceea, încercarea de a contura psihologia poporului român avea de trecut piedici semnificative reprezentate de diversitatea elementelor alogene insuficient asimilate. Altfel spus, este încă în procesul de constituire a profilului său, pentru că timpul nu a oferit răgazul secolelor de libertate necesar acestui proces. Iar considerarea realității românești prin lentila culturii apusene nu este benefică deoarece se ajunge la situația în care "Fiecare român cultivat e prin definiție oarecum dezadaptat (...)" (Ralea, 1997: 69). Keyserling considera că venirea evreilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a statului asupra centrelor efectiv românești dinăuntrul țării, cu sacrificarea orașelor neromânești de la graniță" (Vulcănescu, 1991: 26). Imaginea este aceea a unei adevărate lupte pe care am fi putut-o câștiga în anumite condiții. Dacă vremurile ne-ar fi oferit răgazul necesar, prin mișcarea naturală de migrație a populației din jur spre aceste centre, într-o generație orașele ar fi "cucerite" de către români. Factorul politic avea o greutate deosebită aici, deoarece putea favoriza instalarea la orașe a românilor, colonizarea masivă a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
interesat în mod real? etc.). Fiind prin excelență o profesie socială, activitatea profesorului este totdeauna un joc la scenă deschisă, fără sufleur și fără timp de reflexie situațională. Dacă, pentru partea de proiectare a obiectivelor, conținuturilor și metodologiei didactice există răgazul deliberării și opțiunii între alternative Ă în timpul pregătirii „intrării în scenă” Ă spectacolul propriu-zis al lecției devine un joc nereversibil, interactiv, relativ nedeterminat. Se câștigă sau se pierde în comun. Toate acestea solicită o justă și promptă apreciere a factorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
gamă întreagă de situații, sunt ușor de prevăzut. Știm, de pildă, cu o anumită probabilitate, cum va reacționa un elev în caz de eșec sau succes, dacă va putea rezista la o anumită tentație sau dacă, într-un moment de răgaz, va prefera să citească o carte sau să se joace. O bună cunoaștere psihologică trece dincolo de comportamentele direct observabile și, pentru a fundamenta previziuni corecte, își propune să răspundă la întrebarea „De ce?”. De aceea, pentru a cunoaște caracterul cuiva trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
identitar se manifestă ca iluminare. Notăm prima apariție a semnelor nou găsitei căi, aceea care unește trăirea în adevăr și eliberarea de tulburările fără răspuns. Pentru Bologa, aceasta este, cu o terminologie care nu mai surprinde, "credința cea nouă": "Avu răgaz să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă." Atitudinea sa reflexivă are, spre deosebire de constructele ideologice juvenile, o așezare în "cumpăna gîndirii". O lege va putea dicta, de aici înainte, selecția matură a atitudinilor; Apostol o enunță, pentru el: "convins că
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca un copil lacom". Dinamica imaginii se sprijină pe un intens metaforism personificator. Asaltat de anterioare senzații iritante și dureroase ("Vîntul...îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgîlțîia inima"), torturat de așteptarea in(de)finită, de pînda fără răgaz, Bologa resimte întîlnirea cu lumina într-o disproporție senzorială răvășitoare. Agresivă, lumina apare minții lui Bologa "stîrnită parcă de sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza tuturor temerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de mondenitate, univers în același timp curgător sub aripa timpului și stătător sub privirea halucinant trează, eterniza(n)tă, a analistului. A privi nestingherit lumea, cu toată lentoarea unui examen "rece, fără concesii", cum îl vedea Camil Petrescu, este un răgaz care nu a stat întotdeauna la dispoziția naratorului. Este o schimbare de optică în maniera romancierului de a construi, în a așeza proporțiile edificiului său. " Condiția" umană poate fi reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de chibrituri sau de petrol (s.n.) scriu literatură ori un nou foileton pentru aceeași gazetă. Mă mai gândesc la o Istorie a domniei lui Mihail Sturdza, dar asta când voi avea iarăși casă și masă de scris și bibliotecă și răgaz”. De casă și-a făcut rost Maestrul prin cumpărarea uneia pe strada Vasile Lascăr la numărul 5 (astazi str. Avântului), dar dacă a mai scris ceva, probabil că a rămas doar în manuscris deoarece, din 1949, a intrat în conflict
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
profund atinsă de migrație, puțin atrasă de salariile de maxim 200 de euro oferite pentru acest tip de activitate), o vânzătoare panicată de numărul mare de pelerini care încearcă să-și găsească acolo o haină groasă și o clipă de răgaz după ploaia râncedă de afară, strigă cu voce înaltă, panicată : „Nu e voie, nu e voie, ieșiți, ieșiți ! șefa a zis să nu rămână nimeni aici în interior !”. Banzai ! Spre sfârșitul dimineții am surprins una dintre cele mai „tari” imagini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
primii care au recenzat-o au fost prietenii săi de la Luceafărul, reduta secundă a bardului sexagenar Eugen Barbu. Artur Silvestri, același care ne intoxică cu radiografia redacției de la München și Paris a Europei Libere, și-a acordat o clipă de răgaz spre a preciza dimensiunile talentului lui Corneliu Vadim Tudor, particularitățile care-l deosebesc de Eminescu, Arghezi și Goga prin grădinile cărora mai calcă uneori, dar de pe poziții cu totul și cu totul originale. N-am citat, dar am strâns în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
israeliană, totul se plasează într-un cadru afectiv și retoric care nu lasă loc pentru un discurs mai nuanțat. Iudaismul modern îl condamnă astfel pe evreu să trăiască într-un fel de Sturm und Drang perpetuu care nu-i lasă răgaz să-și asume identitatea fără mediere (ceea ce este mai puțin cazul pentru cei religioși, cărora, fără să-i idealizăm, le putem recunoaște capacitatea de a se hrăni din conținuturi mai pozitive). Întregul iudaism, cel puțin pentru laici, trece prin acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
multiplicându-se până la urmă unele comportamente extreme: întoarcerea la ortodoxie, pe de o parte, asimilarea, pe de alta. De fapt, datoria de memorie nu ajută la proiectarea în viitor, ci este mai degrabă o închidere în trecut. Cei care, fără răgaz, veghează asupra memoriei și își fac din ea o datorie sunt oare dispuși să renunțe pentru a permite uitarea, care nu înseamnă ștergerea evenimentului, ci doar ieșirea lui din memorie, încredințată de acum istoriei, cum se lăsa ieri "textului" sarcina
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al Apocalipsului, RL, 1998, 28; Z. Ornea, Filigranul amintirii, RL, 2000, 14; Iordan Datcu, Pericle Martinescu, diarist și eseist, ALA, 2001, 581; Ioana Pârvulescu, În miezul nopții, RL, 2001, 8; Ioana Pârvulescu, Vânătoare de scriitori, RL, 2001, 9; Cornelia Ștefănescu, Răgaz printre cărți, JL, 2002, 1-4; Georgeta Drăghici, Utopia autenticității, RL, 2002, 14; Dicț. scriit. rom., III, 115-116; Săndulescu, Memorialiști, 51-57. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
părți ale lucrării se remarcă o infuzie masivă de literar, ca și cum autorul își permite acum să facă mai multă literatură, după ce s-a grăbit să spună totul despre lagăre și închisori. Într-adevăr, el nu știa dacă va mai avea răgaz de la un volum la altul, totul a fost scris sub semnul urgenței și al pericolului real. În capitolul "Lanțuri, lanțuri..." din partea a cincea găsim captivante pagini de literatură. Acest capitol se încheie cu referirea la evadarea lui Gheorghi Tenno, dar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ascult și inima mea intră intr-o benefică rezonanță. Mai avem cîteva ore pînă ce preoții ne vor anunța că "Hristos a înviat!". Profesorul vinovat Profesorul Gugeanu nu și-a anunțat vizita și aștepta răbdător ca să se ivească un scurt răgaz în care să putem sta de vorbă. Știa foarte bine că riscă să aștepte puțin, dar și-a asumat acest inconvenient. Intră jovial, în ciuda unei ore de așteptare. Ce plăcere să vă văd, domnule profesor. Îl întîmpin cu simpatie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar la prezență. Acesta este motivul pentru care mi-am permis o mică răutate. Ne întîlnim cu o foarte puternică delegație economică și politică pe la ora 15.30. Cum masa a fost extrem de bogată, cu toții am fi dorit un scurt răgaz pentru siestă. Dar începem convorbirile și ascult prezentarea delegației chineze. Privesc delegația ieșeană și devin rău cînd îi văd pe toți atît de lipsiți de griji, senini și încrezători în șef. De aceea încep: Distinsul domn Tudose, celebru om de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cazului și persoanei lui Dionysos" (H. Jeanmaire, op. Cit., pp. 248-249). Partea a II-a DE LA GAUTAMA BUDDHA PÂNĂ LA TRIUMFUL CREȘTINISMULUI împrejurări neprevăzute au întârziat tipărirea celui de al doilea volum din Istoria credințelor și ideilor religioase. Am profitat de acest răgaz pentru a completa bibliografia anumitor capitole, menționând lucrările apărute în 1977 și la începutul lui 1978. Bibliografiile sunt de lungimi inegale, căci am ținut să sporesc numărul informațiilor privind probleme mai puțin familiare nespecialiștilor (e. G. religiile protoistorice ale Chinei, ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vor spune unii, dar e considerabil. Un veritabil detonator al modernității. Suveranitatea anunțată a Omului-dumnezeu, Stăpînul nostru, asupra lumii a atras-o pe cea a lui Hermes asupra noastră? Dincolo de toate, fecunditatea canonică și pedagogică a modelului Iisus Hristos merită răgazul reflecției. Creștinismul nu este o sectă iudaică care a reușit. E un monoteism paradoxal și chiar contra-naturii. Ajunge să călătorești cu ochii deschiși pe pămînturile lui Abraham pentru a-ți da seama de asta. Ceea ce e permis la Calcedon e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
internaționalismului. Campania telefonică convoacă lumea toată, însă abonat cu abonat, alungînd universalul minților. * Există un raport între facilitățile existenței și gîndirea facilă? Această problemă se pune cu privire la stînga europeană. Nu se suferă în cercurile conducătorilor de o anumită absență a răgazurilor? De o lipsă de lectură, de o slăbiciune a memoriei? Vechiul popor de stînga n-ar fi trebuit să ceară puterii publice să expedieze în casa de corecție (să fim șic: pe rînd, pentru perioade limitate) cadrele sale de conducere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
futurist, luna care vine. Intervalul care separă următoarea emisiune de următoarele alegeri. Vorbiți-i despre o problemă care nu este de actualitate imediată, iar politica va ridica din umeri. Viitorul, ca și trecutul, își pierd legitimitatea recursului. Videosfera, nervozitate fără răgaz, face ca prezentul să trăiască în prezent. Litera ucide. Este adevărat. Dar mai puțin decît spiritul. Violența textelor este, fără îndoială, cea mai rea, cu excepția tuturor celorlalte. În Sparta, și nu în Atena, cuvîntul avea forță de lege. Lecția a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
conduceri centrale a tipografiei, jurămîntul și brevetul impuse librarilor, plus clasica trimitere la sursă: Imperiul închide 97 de tipografii din 157. Diminuarea numărului de gazete pariziene la patru, plus o fițuică per departament. Așa vom dormi liniștiți. Odată scurs primul răgaz al lipsei de griji, puterile instituite, Biserica și Regalitatea, s-au situat pe o poziție de legitimă apărare în fața agresiunii proliferante a tipăriturilor, amenințate cu rarefierea, filtrarea, asanarea. Puțin timp după afacerea "pancartelor" afișarea pe ușa de la camera regelui a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dacă Republica este apolinică, iar mijloacele noastre de informare în masă dionisiace, le înțelegem. Responsabilii politici ai unei Republici nu estimează c-ar fi constrînși, în orice clipă, să se identifice cu publicul lor, căci sînt temperamente "secundare", mai dedicate răgazului necesar scrierii și reflecției decît luării cuvîntului în vederea transmiterii imediate. Liderii unei democrații seamănă puțin și din necesitate cu Zelig a lui Woody Allen, acel isteric demn de compătimire care se transformă-n tot ce vrem, la cerere, după bunul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care, uite, acum, s-a îngrijit de mine, mi-a creat toate condițiile pentru a putea lucra la cartea asta, pentru a da randament maxim. S-a îngrijit să nu mă mai tulbure nimic, nici un bruiaj exterior, doar să am răgazul să stau și să scriu. N-am avut niciodată revelații, vedenii, dar nici nu știu dacă toate astea sunt esențiale, sunt un material recomandabil pentru a fabrica o proză. Chiar contraindicate sunt unele. Scrisul e o problemă de memorie. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și vei deveni asemenea acelui profesor care își ridică reverele în scârbă față de tot ce e viu în jur. În proză nu ai nevoie de fantezie, ci de ținere de minte. Scriu proză și mă mir că scriu proză. Am răgazul să-mi amintesc. O șansă extraordinară. Proza e o chestie de exactitate, lucru care nu m-a caracterizat niciodată. Și totuși, de unde plăcerea asta pe care o încerc scriind proză? Pentru că numai exact nu se poate spune că sunt. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Gheo!“. Așadar am stabilit că noi nu mai puteam să comunicăm cu acest Gheorghe Tatomir. Nu-l mai înțelegeam. Și asta devenea un blazon. Tot mai puțini astfel de Gheorghe Tatomiri mai trăiesc azi. Inși negrăbiți, care să-și găsească răgaz să se uite „în curu’ lumii“. Am folosit expresia asta în câteva împrejurări și unii n-au înțeles-o. Dovadă că astfel de obiceiuri meditative le sunt străine. Expresia presupune că omenirea are un dos cât toate zilele. Și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]