21,569 matches
-
în carnea celui rămas, căruia nu-i mai rămâne de făcut decât să-i perpetueze amintirea, din respect, din dragoste, în chip de mulțumire că i-a stat alături. Când viața cuplului se prelungește în florile neasemuite numite copii, cei rămași își împart durerea, după intensitatea fiecăruia. Oricum, e mai ușor s-o împarți cu cineva, decât s-o mocnești în tine. Pe aceeași strună de vioară, sunetele se aud diferit. Sunt atâtea sunete, câte manifestări ale suferinței. Trupul delicat al
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
cădea cohorte intregi de demoni din “spatiul sublunar” într-un Cosmos demonizat! Cu alte cuvinte, „Îngerii nu se joacă cu HAARP! „Dar care îngeri, Doamne? Căci parcă Tu spuneai că “numărul drepților trebuie să fie egal, întotdeauna, cu numărul locurilor rămase goale, în urma căderii îngerilor serafimi din Cerul Empireu (al zecilea) în primul cer al Lunii, unde responsabili cu mișcarea Lunii sunt cele două cete de îngeri: Ceata Ingerilor întemnițați pe pământ de demonii sublunari și Ceata Ingerilor din primul cer
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
și Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos, ocazie cu care părintele Nicolae Nicolescu a primit rangul de iconom stavrofor, fiind transferat la cerere, la biserica „Sf. Lazăr” din Iași, iar eu am fost instalat în postul rămas vacant, ca preot paroh. De ce are biserica osatură de lemn, azi când betonul, oțelul, sticla au luat sub stăpânire întreaga arhitectură așa zisă modernă, după cum din comuna primitivă, până la lumea medievală umanitatea a rezistat sub domnia pietrei? Care sunt coordonatele
PREOTUL DORIN PLOSCARU. CLĂDITOR DE TEMELII ŞI METAFORE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352496_a_353825]
-
nu cedează asaltului popular. Au tăiat din salarii și pensii iar prețurile au explodat, bătrânii bolnavi mor din lipsă de medicamente și din cauza subnutriției, tinerii au părăsit țara ca slugi peste hotare ca să-și câștige o pâine amară, iar cei rămași aici își duc traiul de pe o zi pe alta. Doar o mică parte, baronii, se lăfăiesc în plăceri. - Dar uniunea asta a voastră din Europa, n-a intervenit? - Toți banii primiți sunt în folosul bogaților. Nu investesc în nimic, ci
XXVIII. „IMPERATORUL” (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352549_a_353878]
-
înghițit lumina, am sărăcit și norii Cu ale noastre buze am sfârtecat răspunsuri Cu degete de luna ți-am căutat tandrețea Pe ochii tăi alunecam în cer Sorbeam din nemurire, adesea, frumusețea Și tresăream în brațe-ți ca un copil-aster Rămas-am fără mine când vocea ta pălit-a În buba ciumănoasă, într-un puroi abject În boala rătăcită iubirea doar rănit-a Și-a-ncremenit în suflet, ca simplu obiect Cu răsuflarea-mi spartă, cu mintea-mi înnorată Îngenuncheat-am în fața ta
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
Mai 2014 Nu v-ați întrebat niciodată de ce poezia e de genul feminin? Nici nu putea să fie altfel! Muzica și pictura, la fel. Cartea aceasta e o dreaptă și curată mărturie; între aripile ei s-a cuibărit atâta frumusețe rămasă parcă de la începuturile lumii, sinceră și nefardată. Poezia și femeia, la mijloc destinul. Omul făcut, omul viu, fără ele niciodată nu a cunoscut împlinirea! Ele te apără de singurătate, de singurătatea din tine și din afară. Uitați-vă cu grijă
POEZIA ŞI FEMEIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350527_a_351856]
-
ecoul memoriei vii a bisericilor locale, cărora Sfântul Apostol Andrei le-a pus început prin predica sa, ori le-a aprofundat învățăturile creștine de felul acelora ale Sfântului Apostol Pavel, expuse în școala lui Tiranus din Efes (Fapte 19, 9-10). Rămasă conturată în memoria unor popoare creștinate de Andrei, lucrarea sa este valoroasă și vastă, atât în ceea ce privește importanța sa în sine, cât și extensia ariei geografice și etnice, la fel ca și cea a lui Pavel, cel numit „Apostol al neamurilor
ANDREI, APOSTOLUL LUPILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350489_a_351818]
-
Același tabel recomanda ca aniversarea respectivă să aibă loc la Marea Barieră de Corali, adică undeva pe lângă Australia. Cum tocmai ne-am întors dintr-o excursie din Spania, nu aveam atâția bani, așa că ne-am hotărât ca restul de euroi rămași să-l cheltuim pentru un scurt sejur la Praga. Am găsit pe internet ceva care se cheamă “city break”, ce îți asigură drumul cu avionul și trei-patru zile la un hotel cu mic dejun. Ca să fiu cinstit, nu am ajuns
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
George Roca, însânguratul australian, aici un eseu: «Literatura exilului românesc se integrează într-o literatură fără granițe sau separatisme. Toți cei care au scris și publicat în afara granițelor țării au fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte.»; Ioan Adrian Trifan, vede oameni cosând iubiri (Cât de dulce e aerul de țară! ... mai ales când pleci la coasă ... ), Madelaine Davidsohn, din Dorohoi, stomatolog în
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
trupul lor a trecut în neființă, iar sufletele lor s-au eliberat, și li s-au oferit astfel posibilitatea continuării unei altfel de misiuni, ce le va fi fost încredințată de Dumnezeu la momentul dat, în ciuda faptului că noi cei rămași regretăm această trecere a lor într-o altă dimensiune. Acești doi oameni minunați, soț și soție, care se pare că nici moartea n-a putut să-i țină departe unul de altul, și care de curând au părăsit acestă lume
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
caldă, când totul în jur se încarcă cu și mai multă taină în ajunul Sfintei Înălțări, când orga și corul minunat care înalță către cer sunete Dumnezeiești, vibrând la unison cu sufletele lor, care se înalță către ceruri , noi cei rămași aici singuri, poate vom medita cu mai multă aplecare și pioșenie la tot ceea ce înseamnă cu adevărat moartea și ce au fost și însemnat ei în sufletele nostre și cât de uniți am putut fi în cuget și simțări. Acum
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
pentru totdeauna, pentru că ce suntem noi altceva dacă nu doar o mică scânteie din Spiritul nemuritor al lui DUMNEZEU Tatăl. Cât de bine este să fii fericit, în vreme ce universul încearcă noi schimbari , rotindu-se în neștirea infinitului, chiar dacă noi cei rămași vom încerca numai suferință , așteptare , dor, pentru că suntem doar o particulă infinită din mărețul univers ce aleargă necontenit. Încetișor au început să cadă câțiva picuri grei de apă și ne dăm seama că sunt ultimile lor lacrimi ce cădeau peste
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
Privesc oglinda lacului. În ea se răsfrânge cerul, mulțumit de sine. O pasăre cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și gândesc că cerul așteaptă liniștit rugile noastre de mulțumire. Recunoștința! Cicero spunea că recunoștința este una din importantele virtuți, chiar „părintele” lor. Și cred că ea poate fi definită în acest mod datorită simplității, sincerității
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
imemorialul trecut al poporului de la Dunăre, locul l-a ajutat pe Brâncuși să-și urmeze Calea. Amintindu-și de la el de acasă, că sub arborii mari nu crește nici iarbă, avea să-i spună mai tarziu lui Rodin în frază rămasă celebra : Nimic nu se înalță la umbră măreților arbori ”. Ajuns la Școala de meserii din Craiova a găsit profesori deosebiți care aparțineau unei Frații a meșteșugarilor care aveau legături cu cei din Viena , Praga și indirect cu cei din Paris
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
barba îi zboară în vânt, ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din opere. După ce o sparge o privește pe cea rămasă întreagă. Răsuflarea îi e șuierătoare. Încetul cu încetul se liniștește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (epuizat, pierdut) Acum nu mai e sferă. Nu mai este unul. Marele Unu nu mai e în primejdie. (ia cioburile în palmă) CONSTANTI BRÂNCUȘI : (plânge) Nu se mai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
este asemenea nevoii de-a respira!“); „Oglinzi paralele“, nr. 4/1998, p. 298-299; „Orizont“, Timișoara, („Poezia lui Nicolae Nicoară este o ardere curată și puternică... Poet care peregrinează desculț prin Transilvania, provincie românească având numele despletit că o mireasma/ sălbatică/ rămasă aici/ de la facerea lumii,/ dintâi, poet care vede în Iancu, Horia, Cloșca, ființe tutelare, poet, în sfârșit, care-și cinstește părinții-și- printr-un poem cu limpeziri de cleștar, ei lăsându-i moștenire cuvântul, dulcea lui povară „); • Florica Puia Rebreanu, din
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
inert, ca un sac de cartofi. Din spatele lui, se ivi un fel de bătrânică puțintică la trup, dar cu o ghioagă în mână și cu o privire crâncenă. În trecere pe lângă trupul prăbușit, îi arse meseriaș niște șuturi în gura rămasă căscată. Băbuța se apropie de ea, o privi cu atenție, avea ochi mari, albaștri, și-i spuse cu blândețe în glas: - Deci tu ești nimfa cea trufașă pe care bunul nostru stăpân a supus-o, cinstind-o cu vlaga lui
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
răul a fost scurgerea de la Potop. Referitor la indieni, vreau să menționez că europenii, la sosirea lor pe acest continent, i-au împușcat pe aceștia ca pe potârnichi, până aproape de exterminare, apoi s-au gândit să-i cruțe pe ultimii rămași... pentru a-i avea ca atracție turistică!!! În prezent numărul lor în Statele Unite se estimează ca fid doar de 800.000 (incluzând și pe eschimoși). Au fost băgați în așa zisele „rezervații”, prentre care statul Arizona o are pe cea
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
Odată vine un băștinaș la tata și l-a întrebat dacă nu vrea să cumpere bocanci, dar, când tatăl meu a văzut că erau plini de sânge, l-a scos afară din curte! Încă nu veniseră mocanii să ocupe casele rămase goale, dar în ele se mai ascundeau încă soldații nemți pe care armata germană îi găzduiseră în casele noastre plătind o chirie destul de bună de altfel. V. : Cum ar fi posibil? acum fac o legătură cu ce era la mine
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
lui Hristos să vă fie de folos! An după an sărbătorile de iarnă cuprind întreg pământul cu frumsețea și vraja lor reamintind omenirii dragostea Creatorului pentru toți copiii Săi. Crăciunul și Sărbătorile de iarnă să vă aducă aminte de familiile rămase acasă, de cei dragi care vă așteaptă. Vă doresc multă sănătate și putere de muncă, să nu vă uitați originile și tradițiile oriunde trăiți, iar sărbătorile să vi le petreceți întotdeauna în familie, pentru că familia este nucleul care ne ține
IMPODOBEŞTE MAMA BRADUL... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350962_a_352291]
-
a fost firav și bolnav, așa încât pe la vârsta de trei luni i s-a pregătit sicriul. Dumnezeu a avut însă un plan cu el și i-a rânduit să-L slujească, să propovăduiască Evanghelia și să arate oamenilor "cărarea Împărăției". Rămași orfani de mamă și apoi de tată, cei cinci copilași ai familiei Negruțiu au crescut sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu și sub oblăduirea plină de dragoste a surorii mai mari. Locuința de la marginea satului nu era deloc înstărită
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
Publicat în: Ediția nr. 723 din 23 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Minunea din seara de Crăciun Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete, în fiecare, Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag, Cântecele urcă spre stele, mai sus, Constelații
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351578_a_352907]
-
o zvâcnire că încă există bărbați adevărați în această țară oropsită, îngenuncheată, jefuită, trădată, folosită, râvnită și parcă blestemată. Căci nu se mai poate, fie dispărem ca entitate națională, risipindu-ne cei mai mulți în lume și așteptând să pierim fizic, cei rămași aici, dar plecându-ne urmașii, după ce prin cazne grele bună vreme rea ne vom duce crucea în genunchi pe Golgota Neamului, fie ne ridicăm cu o ultimă sforțare, flămânzi și fără vlăguiți de boli și de nevoi cum suntem, dar
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
copil, ajuns la adolescență și la început de maturitate. Sentimentele și trăirile se derulează evolutiv, surprinzând viața de elev, boboc în prima clasă de liceu, un pui de țăran nedesprins încă de placenta maternă, susupinând adesea, măcinat de dorul celor rămași acasă, conștient însă că trebuie să rabde pentru a-și croi alt drum în viață. Ecouri coșbuciene, alteori pillatiene caracterizează această perioadă, tânărul licean evocând microuniversul copilăriei. Mama și tata, bunicul și bunica sunt doar câteva figuri care populează visul
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
să se plictisească de atâta poezie, Albă așteptare pe sub roți de vagoane Ruginite în gările de mult urcate în cer de baloane, Albe ninsori umflate de piepturi cu aer încins De speranțe și așteptări... Ninge cu fulgi peste timpul nostru rămas Ne acoperit de zăpadă, un fel de irosirea timpului Pe cărări Metemorfozate în clipele de pe cadranul unui ceas În care eu te aștept să vi goală și bronzată de zăpadă Și cu bucuria că bărbații au venit să te vadă
NINGE CU ORE ALBE PESTE NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346575_a_347904]