7,992 matches
-
întorceam acasă și, traversând o piață luminată care părea și mai pustie din cauza luminii, am ajuns în dreptul unor prostituate care stăteau pe o bancă, într-o stație de tramvai. Ca întotdeauna, la propunerile și la provocările lor, mi-am simțit rănit orgoliul de mascul, căruia, prin chiar aceste provocări, i se sugera că nu poate primi de la alte femei ceea ce prostituata oferă pe bani. Cu toate că prostituatele de pe bulevardul Tverskoi erau mai arătoase și mai îngrijite decât femeile după care umblam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcut un fund de ochi. Fii atent, măi băiete, ce faci cu lampa aceea! Exact în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe colorate îi jucau acum în fața ochilor, în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să mă iertați, n-am vrut! se scuză speriat agentul. Nu mă așteptam să vă întoarceți chiar acum. Lasă, nu te mai scuza! spuse Toma care se ridicase în picioare, frecându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să taie legătura. Nu mai ținea cont de faptul că se rănea și sângele începuse să curgă abundent. În sfârșit, simți că legătura cedează și în curând reuși să se elibereze. Își aduse mâinile în față, frecându-și încheie turile rănite. De acum era liber, și trebuia să se gândească la ce are de făcut mai departe. Se apropie prudent de ieșire, încercând să cântărească situația în care se afla. Nu se putu opri să examineze capacul mobil al capcanei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
general, copiii se prezint curați, sănătoși și vioi. Dl învățător Arbureanu este președintele Căminului Cultural din localitate. A colectat pentru ajutorul de iarnă 1.063 kg porumb, 114 kg fasole, 86 kg grâu și 880 lei. S-au trimisă pentru răniți 22 flanele, 14 perechi ciorapi și 6 perechi mănuși de lână, prin Căminul Cultural. Prin Legiunea de Jandarmi Bacău s-au trimis, tot în acest scop, 4 flanele, 4 perechi de ciorapi și 4 perechi mănuși, iar prin Cercul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum apa de la robinet și că acea tristețe mută ce sîngera pe zidurile orașului rănit era adevăratul chip al sufletului său. Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să Înțelegi un lucru ca să-l simți. CÎnd rațiunea devine capabilă să Înțeleagă cele Întîmplate, rănile din inimă sînt deja prea adînci. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ascunsă În buzunarul jachetei. Ochii Îi străluceau ca niște mărgele de sticlă. — Un prieten, zise. Sau asta nădăjduiesc să fiu. O țigară? — Nu fumez. — Bine faci. Din nefericire, n-am nimic altceva să-ți ofer, Daniel. Glasul Îi era nisipos, rănit. TÎrșîia cuvintele și suna stins și Îndepărtat, ca discurile de șaptezeci și opt de turații pe minut pe care le colecționa Barceló. — De unde știți cum mă cheamă? — Știu multe despre tine. Numele contează cel mai puțin. — Ce mai știți? Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o sucitură de gât, nimic care să justifice mâine o medalie pentru rănire, crucea de război, medalia inima de purpură sau orice altă invenție similară. Ambulanțele se duseră în față, personalul medical și de asistență alergă iute să dea ajutor răniților, confuzia era imensă, deplorabilă sub toate aspectele, caravanele se opriseră, se telefona cerându-se informații despre ceea ce se întâmpla pe celelalte trasee, cineva solicita, strigând tare, să se pună capăt situației și, pe deasupra, acele șiruri de case luminate ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici un caz un prim-ministru și, cu atât mai puțin unul atât de prevăzător așa cum s-a dovedit acesta. În timp ce medicul îi badijona bărbia cu un antiseptic și se întreba în sinea lui dacă ar exagera cu îngrijirile făcându-i rănitului o injecție antitetanică, șeful guvernului se lupta cu neliniștea care-i zdruncinase spiritul imediat ce se luminaseră primele clădiri. Fără îndoială situația era din acelea care îl dezorientează și pe cel mai flegmatic dintre politicieni, fără îndoială era neliniștitor, îngrijorător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
putut recunoaște, și cu atât mai ușor cu cât e sigur că la prima aruncare a privirii avusese norocul de a capta, fugară, o imagine a obrazului sănătos, care, așa cum se va înțelege fără greutate, în același timp confirmă partea rănită și e confirmată de aceasta. Trăgându-l după el pe operatorul de imagine, reporterul începu să-și croiască drum prin mulțime, spunând într-o parte și-n alta, Dați-mi voie, dați-mi voie, lăsați-mă să trec, faceți loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în sinceritate, cât de multă josnicie în noblețe și câtă bunătate în desfrâu. Dar călătoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la poalele zidului, cu fața schimonosită ca o mască, din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acum se blestema că nu aprofundase chestiunea, În loc să plece supărat pentru afrontul primit, ca un prostovan de la țară. - Nu mai e aici, priorule, răspunse hangiul. Se pare că s-a mutat la alt han, adăugă pe un ton de mândrie rănită. Dante Își ciupi buza cu degetele, după obiceiul său. - N-a lăsat spus nimic? - Nu. Poate că umilul meu adăpost nu e potrivit pentru străini sofisticați, iar eu nu sunt demn de Încrederea lor. A plecat Însoțit de alți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mult ca oricând: drumurile deveneau dârele unui nesfârșit furnicar cenușiu, plin de fețe bărboase și epuizate. Zgomotul tunurilor nu se mai oprea, zi sau noapte, și ne marca existența ca un orologiu macabru ce învârtea cu limbile lui imense trupurile rănite și viețile moarte. Cel mai rău este că ajunsesem să nu-l mai auzim aproape deloc. Vedeam trecând zi de zi, întotdeauna în aceeași direcție, bărbați tineri, mergând pe jos către o moarte pe care credeau că o vor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Citeam despre el în ziare. Dar, până la urmă, îl fentam, reușeam să îl păcălim, cum facem cu visele urâte și cu amintirile amare. Nu prea făcea parte din lumea noastră. Era doar un film. Când au început să sosească primii răniți - vorbesc despre cei răniți cu adevărat, cei care nu mai aveau carne pe ei, ci un terci roșiatic, și care erau întinși în camioane pe tărgi prăfuite -, adevărul ne-a lovit din plin. Deodată, s-a lăsat o mare tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rușinați, și, în plus, e oribil, dar trebuie s-o spun, mulțumiți, plini de o bucurie violentă și nesănătoasă, că ei și nu noi sunt cei lungiți, trăgând să moară pe tărgi. Toate astea se întâmplau pe 14 septembrie. Primii răniți au fost răsfățați peste măsură. Vizitele nu se mai terminau, primeau tarte, brioșe, lichioruri, cămăși elegante de batist, pantaloni de catifea, carne de porc și sticle de vin. Și apoi, vremea și-a spus cuvântul. Vremea, și numărul, fiindcă soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
strâns petalele de catifea, vrând să le sufoce. Preotul vorbise despre aceste din urmă flori cu o voce schimbată. Nu mai era vocea unui preot. Dar nici cea a unui horticultor. Vocea unui om plin de amărăciune, a unui om rănit. L-am oprit cu un gest când se pregătea să rostească cu voce tare, în camera întunecată, numele acelei flori. Nu voiam să aud acel nume. Îl știam prea bine. Îmi zvâcnea în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
obosit, lihnit, la capătul puterilor. Era deghizat în măcelar, în ucigaș de vite, cu halatul și boneta pline de sânge. Opera de zile întregi fără încetare, creând o sumedenie de Gugusse, făcându-i pe unii fericiți, ucigându-i pe alții, răniți cu toții. O femeie tânără era pentru el un fel de greșeală în mijlocul acestui abator de carne bărbătească. Îmi vorbi despre copilul atât de mare, atât de mare încât nu putuse să iasă singur. Îmi spuse că fusese salvat. Apoi îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sfârșite. Este ușor să spui asta azi, când scriu și când știu că s-a terminat de-a binelea în ’18, dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți și de morți care treceau pe la noi prin oraș. Orășelul era încă plin de șchiopi și de capete cu răni îngrozitoare, cusute în grabă. Clinica nu se golea, precum prestigioasele hoteluri din stațiunile balneare pe care oamenii de lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Țin scrisoarea ta în dreptul inimii, da, în dreptul inimii, o țin lângă piele și am impresia că tu ești aici, cu căldura și parfumul tău, închid ochii... Mi-e atât de teamă pentru tine. Aici e o clinică unde sosesc mulți răniți. Vin în fiecare zi camioane întregi. Mi-e groază că te-aș putea zări printre ei. Bieții de ei sunt într-o stare inumană, unii nu mai au chip, alții gem de parcă și-ar fi pierdut mințile. Ai grijă, dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
englezilor în bătălia de la Crăcy (26 august 1346) a marcat începutul unei noi ere în strategia militară (n. tr.) Bătălie purtată între aprilie-mai 1917, în care francezii au fost înfrânți de germani, având pierderi de 110.000 de morți și răniți (n. tr.) susținătorii lui Alfred Dreyfus, în timpul „Afacerii Dreyfus“, celebru scandal politic de la sfârșitul secolului al XIX-lea (n.tr.) Partea nordică a Vietnamului, disputată de Franța și China în timpul războiului din 1885 (n. tr.) Clovn, bufon (n. tr.) FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în spitalul ăla... Peste o săptămână, trebuia să merg la Rectorat la Arhitectură, mi-am acoperit rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mă o dată. Vocea ei a răzbit până la el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe tocuri ca să intre În camera sa, a avut impresia că surprinde pe fața fetei o ușoară umbră de nemulțumire. A stat treaz În Întuneric, Întrebându-se cât de mult Îi păsa, În ce măsură nefericirea lui bruscă nu era decât orgoliu rănit și dacă era, În ultimă instanță, temperamental nepotrivit pentru dragoste. S-a trezit bucuros, inundat de un flux al conștiinței. Briza matinală umfla perdelele de creton de la geamuri și s-a mirat leneș că nu se află În camera sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
auzind cele spuse, s-a potolit și, luându-și Încruntată hainele, a dispărut În baie. Strecurându-și trupul În B.V.D.-urile lui Alec, Amory și-a spus că situația În care se afla era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e cineva pe-aici? a Întrebat O’Brien, Încercând să ia o Înfățișare ageră, de copoi. - Tipul care a plătit pentru camere, a zis nepăsător Amory. Dar e beat criță. Trage la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]