4,129 matches
-
e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi și de-a-avea singur tot ce este Principiul e de înflorirea ei. În van pământul mort ne-nspiră cîte-odată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat în mărirea-i solitară Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van voim a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu vrea a cunoaște Decât voința-și proprie și-aceea E rea. Tu ai crezut, o Demon, Că în dreptate e putere. - Nu, Dreptatea nu-i nimic făr de putere. Cătat-ai aliați între Titanii Ce brăzdau caosu-n a lor răscoală, Ai înzestrat pământul cu gândiri, L-ai înarmat cu argumente mari Contra lui Ormuz. Și el ca tine a devenit rebel, Se svîrcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită - contra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. {EminescuOpIV 112} Acel rege - o lume-n mîna-i -, schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire - Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui ură era secol de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o paște. Autorul acestei cărți unice, după mine, s-a ferit de comentarii politice. Eroii ei își poartă existența într-un climat ordonat, cu reguli bine stabilite de la centru și nimănui nu-i trece prin minte să pună de vreo răscoală, să schițeze măcar un gest de opoziție, cu excepția nebunului din sat, reînviat din dramele lui Shachespeare, care animă firul narațiunii și picură în finalul cărții momentul de tristețe, de durere, de recapitulare și recompunere a unor istorii lăsate neelucidate și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpînirii lui Iuda, și și-a pus un împărat. 9. Ioram a pornit cu căpeteniile și toate carăle sale. Sculîndu-se noaptea, a bătut pe Edomiți, care-l înconjurau și pe căpeteniile carălor lor. 10. Răscoala lui Edom împotriva stăpînirii lui Iuda a ținut pînă în ziua de azi. În același timp s-a răsculat și Libna împotriva stăpînirii lui, pentru că părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinților săi. 11. Ioram a făcut chiar înălțimi pe munții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
nici atât. Decât să mori de plictiseală, mai bine citeai "Război și pace". Și-n felul acesta populația nefericitei noastre țări s-a culturalizat fără măcar s-o știe. E drept, " Crimă și pedeapsă" era luată drept roman polițist, iar în "Răscoala" cartea se deschidea singură la anumite pagini ce țineau loc de "Playboy" sau "Hustler". Râdeam cu Bulgakov și plângeam cu Flaubert. Tinerii din generația mea au citit în anii '70 și '80 absolut aceleași cărți și au văzut absolut aceleași
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
putu clinti. - N-or să fie prea grele? întrebă Iahuben îngrijorat. Străinii începură să râdă în loc de răspuns. Prin același meșteșug, Iahuben ar fi vrut să se mai ducă și la altă magazie de arme. Abia i se deschisese pofta, căci răscoala plănuită de Auta și din care sutașul n-a înțeles mare lucru îl încînta deosebit de mult. Se și vedea conducând oștile de robi, ca un nou Puarem. Își făcea acum fel de fel de planuri. Gusta dinainte plăcerea de a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Puarem nu se putea lăuda că este. Își aduse aminte de cei doi robi nevinovați uciși din porunca cruzimii unui preot. Da, Auta știe ce spune! se gândi Iahuben. Robii trebuie răzbunați. În mintea lui se alcătui repede gândul că răscoala se năștea numai din pofta de răzbunare. Altceva nu-i mai trebuia, și cu acest gând și rămase. - Unde-i magazia cealaltă? îl întrebă Auta, întrerupîndu-i plăcutele gânduri. Iahuben îi răspunse că se găsesc la depărtare mică de întîia. Îngândurat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
neîncercat poate fi o primejdie. Dar altceva nu putem face. Apoi îl luă pe cârmaci de mînă: Hai, zburăm numai noi doi. - Asta nu-i drept! spuse alt străin. Nu-ți primim hotărârea. Zburăm toți! - Dar... Începu Hor. - Sau facem răscoală împotriva ta, ca și sclavii din Atlantida! zise același străin râzând. - Sau toți sau nimeni! spuse și femeia. Dacă veți fi în primejdie, ajutorul nostru poate să vă fie folositor. Iar dacă primejdia e prea mare și n-o putem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fost prins când rătăcea pe Malul Râului Rece, și un slujitor al Marelui Preot, umblând cu câțiva soldați alături, pentru că îl văzu foarte voinic, nu-l ucise ci îl aduse în casa robilor, pentru muncă. De la el află Mpunzi despre răscoala călăuzită din cer de marele zeu al oamenilor negri care putea să ia oricând înfățișare de copilandru, de rob, de om sau de pasăre de argint. Mpunzi mai află de la acel sclav și că Mai-Baka, după alungarea soldaților de către zeu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tefnaht, venit cu fiul și cu fiica sa și cu toată casa. Soldații care-i păzeau pe robi vorbeau tot felul de lucruri; unii spuneau că lui Tefnaht i-ar fi frică să mai stea în Marele Oraș, de când cu răscoala; alții ziceau că a venit aici pentru a fi la îndemînă când va muri Marele Preot. Iar Nefert, fiica lui Tefnaht, a intrat o dată în casa robilor și n-a zis nimic. Mpunzi auzise însă de la niște slujitori că Nefert
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cum i se păru ei, cântând. Și străinii și Auta erau foarte îngrijorați. Străinul care fusese cu Hor și cu cârmaciul să-l ducă pe Auta în luntre deasupra sclavilor răsculați tocmai spunea: - Am crezut că ați plecat spre locul răscoalei. Am încercat să vorbim cu voi, dar luntrea zbura fără să răspundă. Întâi am socotit că s-a stricat ceva și nu ne puteți răspunde, dar când am văzut că nu ne trimiteți nici măcar semne luminoase, n-am mai știut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puteți răspunde, dar când am văzut că nu ne trimiteți nici măcar semne luminoase, n-am mai știut ce să credem. Auta, care asculta încordat, strigă pe neașteptate: - Acum înțeleg tot! Tefnaht a zburat spre Muntele de Foc: vrea să împiedice răscoala. - Zbura foarte încet, zise același străin. Altfel ar fi ajuns, sau poate s-a oprit undeva pe drum. - Nu știa să oprească nici să zboare repede, spuse cârmaciul. N-a apucat să vadă tot... Auzind însă de Muntele de Foc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de Muntele de Foc, Hor încremeni. Uitîndu-se la el, și ceilalți se schimbară la față. Auta nu bănuia la ce se gândesc. Începu să simtă în el o neliniște aspră, crudă, întîia oară atât de mare de când se știa. Soarta răscoalei amenințate îi ridică un nod în gât și i se păru că aerul se împuținase. Într-un târziu, Hor îl întrebă pe cîrmaci: - Poți s-o nimicești în aer, înainte de a ajunge la muntele acela primejdios? - Nu! murmură cârmaciul cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cine știe până unde! Măcar să fi căzut în câmpie; acolo răscolea pământul și atâta tot!... Nu, nu pot să-mi iert că nu m-am gândit. Auta simți pe frunte o sudoare rece. Abia acum începea să înțeleagă. Așadar, sfârșitul răscoalei va fi moartea tuturor... adică nu a tuturor, căci stăpânii au corăbii și vor scăpa. Dar câți oameni vor pieri? Toată Atlantida, numai din pricina lui Tefnaht... Auta își opri gîndul: oare numai din pricina lui Tefnaht?... Lacrimi mari îi udară genele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acum nu-ți dai seama cât de folositor ne ești nouă și cât de folositor ai fost pentru pămînteni?... Pe ei i-ai învățat să se răscoale... - Dar... - Știu. Să nu crezi că n-a scăpat nimeni din Atlantida. Amintirea răscoalei a rămas și vor mai fi răscoale. Și luntrea își luă zborul spre țara Ta Kemet. După un zbor fără grabă de mai multe ceasuri (fiecare voia să vadă pământul și mările peste care treceau), luntrea lor se așeză la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
folositor ne ești nouă și cât de folositor ai fost pentru pămînteni?... Pe ei i-ai învățat să se răscoale... - Dar... - Știu. Să nu crezi că n-a scăpat nimeni din Atlantida. Amintirea răscoalei a rămas și vor mai fi răscoale. Și luntrea își luă zborul spre țara Ta Kemet. După un zbor fără grabă de mai multe ceasuri (fiecare voia să vadă pământul și mările peste care treceau), luntrea lor se așeză la marginea aceleiași câmpii unde se plimbaseră atâtea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grea, cu atâta să fim mai pregătiți. - Dar de ce trebuie să ne temem de ei, slăvite? întrebă un preot tânăr. Totdeauna așa de stăpânit, Marele Preot bătu cu piciorul în lespezi: - Nu întreba, dacă nu înțelegi singur. Erai tânăr, dar răscoala din Atlantida cred că n-ai uitat-o! Ta Kemet e țară mai mică și robii sunt mai ușor de păzit... dacă n-ar fi blestematul de rob care i-a ațâțat și n-ar fi străinii! Și Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de măreția de aici, nici nu aveau vreme s-o vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care intrau și ieșeau pe porțile bogatelor palate, Mai-Baka zise oftînd: - Aici nu știu cine ar mai îndrăzni să facă răscoală! Auta privi lung mulțimile nenumărate de străji, zidurile groase, robii istoviți, și nu răspunse. Șezură în pulberea pieței, cu picioarele adunate sub ei. Mai-Baka vindea vânat proaspăt și piei frumoase de fiare sălbatice. Nimeni nu se înghesuia la marfa lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mahukutah, cu Mpunzi, cu Valukaga și cu alții... Ai uitat? - Tu nu poți fi Auta, fratele zeilor! strigă înspăimîntat omul, dîndu-se câțiva pași îndărăt. - Dacă tu ești Utnapiștim, eu sunt Auta și omul de lângă mine este Mai-Baka. Mai ții minte răscoala robilor? Utnapiștim, omul din Sumer, se uită cu luare aminte: - Da, el poate fi Mai-Baka... eram de-o vârstă și de-o vârstă suntem. Dar tu ești mai tânăr. Oare ai mințit timpul?... Cine-l poate minți! - N-am mințit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că tot mâna Marelui Preot atlant e și aici. Ți-am spus că e în Ta Kemet și că se dă drept zeul Tot. A trimis iscoade din orașul lui Zidul Alb și a aflat unde suntem. Se teme de răscoală. Se teme pentru sine și pentru tagma lui... - Câți ani mai poate trăi că își apără viața cu atâta grijă? spuse Nefert râzând. Cred că are o sută de ani! - Își apără tagma și cred că și ura lui împotriva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țărmului în numele regelui Mener și au făcut o frăție împotriva noastră. Am aflat de la unul Utnapiștim, care a fost înainte rob la atlanți și acuma e un fel de negustor mărunt prin Sodoma, că frăția s-a încheiat de teama răscoalei robilor pe care vor s-o pună din nou la cale, cum zic preoții, zeii răi din turnul de argint... știți care zei! Și că marii zei puternici și buni ai tuturor popoarelor și neamurilor lumii îi urăsc pe aceștia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fie reclădite din temelii. Calamitățile s-au repetat de mai multe ori în decursul anilor culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus jumătate din clădirile orașului. în anul 1822 a fost ars și jefuit de turci după înăbușirea răscoalei eteriștilor Îluptători pentru independența Grecieiă, cu care moldovenii au simpatizat, iar în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic incendiu. Cu toate aceste vicisitudini, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea și începutul sec
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
construcția spitalului, care s-a desfășurat în perioada vara anului 1903 vara anului 1904, au participat locuitorii comunei Boierii din comună au donat viitorului spital un teren de 5 ha teren arabil, pentru ca acesta să fie independent financiar. Participanții la Răscoala din 1907, care au fost răniți în Gara Pașcani, au fost transportați și tratați la spitalul din Fântânele, singurul spital din zonă. Spitalul a fost renovat de MD Hearts Churches Romania Relief Anglia în iulie 1996. Comuna Fântânele apare târziu
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
cu edificarea Columnei Traiane la Roma, dar și În contextul războaielor partice, denotă Însemnătatea provinciei imperiale norddunărene. Nigirnus desăvârșește opera de romanizare și de colonizare romană În Dacia Traiană. La moartea lui Traian (117 d.Hr.) izbucnește În Dacia o răscoală a populației autohtone, combinată cu atacuri ale sarmaților. Noul Împărat Hadrian (117-138) respinge atacurile și Înăbușe răscoala, dar abandonează Sudul Moldovei ( cu excepția capului de pod de la Barboși) și cea mai mare parte a Câmpiei Muntene, greu de apărat; romanii mențin
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]