1,849 matches
-
pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea văzuse fața postelnicului". Descoperirea are efecte salutare pentru cel terorizat: "Ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
disecție era Bălaia, o prietenă din copilărie, albă (paloarea tipică anemicilor), zveltă și cu ochii verzi. Revelația îl proiectează pe Trubadur într-o criză de nervi, fiindcă "[l]umea s-a prefăcut într-o mocirlă în care numai porcii se răsfață". Oricum, întâlnirea se sparge sub efectul traumei afective, iar naratorul este rugat de ceilalți să-l însoțească acasă pe Trubadur. Acolo, "gardianul" protagonistului își descoperă, la miezul nopții, protejatul în postură de somnambul. Acesta din urmă, aflat dincolo de frontierele catifelate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
finalmente, în favoarea întâlnirii ilicite, eroina își pregătește cu minuțiozitate terenul: verifică porțile, se asigură că urmele de pe zăpadă, amestecate într-un violet simbolist, nu vor permite identificarea pașilor intrusului. Apoi, reconfortată la gândul că totul este în regulă, se lasă răsfățată de căldură, "singurul amant". Un semn rău, discretă indicație auctorială, se strecoară în peisajul de respirație gotică: "șalul care-i flutură în urmă pare o pasăre neagră ce s-a luat după dânsa". În întuneric, femeia își face curaj; se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
e urgent. Și imediat i-am plasat pixul meu inox în mâna lui dreaptă. - Durează două clipe, l-am implorat, zâmbindu-i strâmb, așa cum îi stă bine unui vulpoi bătrân ca mine.. - Of, of, la voi toate sunt urgente! se răsfăță el. - Sunt, sunt, toate sunt urgente, îmi luă apărarea ștabul de la București, dacă n-ar fi urgente, am sta cu treaban loc. Știți, tovarăși, avem multe de făcut, și noi... L-am întrerupt prompt, pentru că ceea ce dorisem realizasem, adică am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu vede, nu aude, nu cunoaște, se uită pe sine, uită pe fiii lui, pe rudenii, pe prieteni, rămâne lipsit de răsfățările vieții și de lumina acestei lumi. Iar la adormirea aceasta de pe urmă, o, cât se bucură, cât se răsfață și cât înviază, în loc de a-și pierde lumina. Își deschide mai vârtos ușa cerului, a luminii celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mănânci? Am la alegere: friptură de vițel la tavă sau salată, cu: ciuperci, piept de pui, maioneză si andive. Sunt ultimile andive, s-au păstrat bine În frigider, de când le-am cumpărat săptămâna trecută de la supermarket. - Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și să te prețuiesc pentru grija pe care mi-o porți! Ce mănânci tu, mănânc și eu! Dumitrică era fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă; ba, Îl mustra conștiința
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet, la orizont, lăsând locul lunii, crăiasa nopții, să se răsfețe printre stele. Tocmai se copseseră cireșele pietroase. Într-o după amiază, când soarele nu mai dogorea așa puternic, mama lui Gigilică se Îndreptă spre piață, să facă mici cumpărături. Mai avea vreo două săptămâni pînă la naștere. Drumul spre piață
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
poate, să aibă și un serviciu: credea că dacă el aduce bani În casă, dar și ăia calculați ca Hagi Tudose, la sânge, este de ajuns. - Nicio femeie nu o să stea cu tine În condițiile acestea! O femeie trebuie plimbată, răsfățată cu cadouri, nu numai să muncească. Iată, ce Înseamnă să fi fost burlac până acum! Și bag mâna În foc că nu prea ai avut femei la viața ta! Tu le impui să se căsătorească de la prima Întâlnire. Lasă-le
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mă văd înșelat cu toți săracii." Această neînțelegere nu fu decât spre folosul lui Jonas: părinții lui, citind sau auzind că se cunosc destule cazuri de ucigași sadici născuți din părinți divorțați, se întrecură care mai de care să-l răsfețe în fel și chip, spre a curma răul din rădăcină. Cu cât erau mai puțin vizibile efectele șocului suferit, după părerea lor, de conștiința copilului, cu atât se nelinișteau ei mai mult: ravagiile ascunse sunt fără îndoială și cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
izbească de vreunul din tablourile ce zăceau peste tot în atelier. Zgomotul îl trezea atunci pe copil, care își arăta mulțumirea așa cum putea, adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă de nevastă-sa. Jonas ridica atunci pânzele trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le așez cu dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de soare, dimineața, mă trezește, pe același scaun mă așez la birou și aceeași liniște îmi înconjoară ființa? Și, totuși, aud nerăbdarea din mine; strigătul unei etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care trăiesc. O
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și sărută apa apoi, se ridică pe cer, asemeni unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
aducă niște cafele cu lapte cum n-ai mâncat nici pe la Pesta!... Scuză-mă numai o secundă, Apostole... o secundă! Apostol șezu, în vreme ce Constantin Boteanu se repezi în casă, să vestească pe preoteasă că a primit un oaspe. Cerdacul se răsfăța în căldura blândă a dimineții. Pe masă, căteva muște se alungau împrejurul unei pete de cafea neagră. ― Deunăzi m-am supărat pe tine, părinte, zise Apostol către preotul care se întorcea mulțumit. Eram atât de amărât, poate mai amărât ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu crezi că te fac oaie! -, de trei zile-ncoace mi te perpelești și nu spui ce ai... Îți urarăm, Îți turnarăm În pahar, Îți aprinserăm țigara de la toate brichetele noastre, de era să-ți dăm și foc, te am răsfățat ca pe un client fidel ce ești de nenumărate zile și luni. Scoate-ne din impas, omule, dă ne motive să bem până cunoaștem atmosfera intimă de sub mese... Zi-i ceva, dar zi-i! Ești Între prieteni, tovarăși și domni
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Tac toate... și descîntul al meze-nopții rece Senin prin iarnă sboară, sublim prin aer trece Și luciul marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se resfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond, Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și albi ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi te-am purtat, Ți-am privit în față, Ochi-mi ochi-ți a cătat, Gura-mi buza-ți creață - - Și m-am pus pe sărutat. Cine mă învață? {EminescuOpIV 504} Ca o mamă blând și lin Ce-un copil răsfață, Mîngîiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc - Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi să-mi văd de guler. În teatru românesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum să reușim să fim chiar noiă Ești un vis din care doar cei răi se mai trezesc, Căci cine te iubește, știe că ești un paradis, Când am nevoie de tine, ești alături de mine, Cu orice am nevoie, mă răsfeți, scumpa mea, Oare cum aș putea uita?? Ochii tăi cei calzi și duioși privesc dulce, Ești ca un soare, emani atât de multă căldură, Și iubireă.. Ești un talent, o inteligență ce nu o putem răzbate, Știu că ai să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
fie gata cântul I Limba română are cantitate. Horaz tratat ca Homer O Mercur, cu al cărui învăț deprinsul Amphion urni după cântec și stânca Și tu, liră-mi, care cu foc din șapte Coarde suna-vei. Templele, ospețele mari răsfeți tu Cânt la care neînduplecata Lide Plece-și urechea Ich brauche ein Lexicon zu Homer [2] 2292 Să cumpăr pe Tacit - juxta linea și să-l iau cu mine. Lecții de latină [3] 2257 Cumpăr Biblia în toate limbile pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o ascunse plecând la baie. Ea îl urmă îndeaproape nevrând să îl lase singur; îl spălă cu grijă și se pregătiseră de culcare. Nelămurit lui îi veni iarăși poftă de ea, însă ei, îi era somn și numai îl amână răsfățându-l cu promisiuni, - Mi-ajunge dragule.... Sunt extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se trezi dimineață în mirosul cafelei care-i plăcea atât de mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe toate posturile din lume. Omenirea s-a întîlnit cu civilizația extraterestră care ne vizitează de sute de ani cu farfurioarele sale zburătăcitoare. Breaking news pentru toată planeta. Să se termine cu tot ce era știre de prima pagină. Mă răsfăț cu gândul ăsta, acum când sânt mai derutat ca oricând. Ce ciudat, tocmai acum când făceam o analiză pertinentă a vieții mele de cacat și a singurătății de excepție, mi-a venit în minte ideea asta cu dimineața în care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
este de naturală sărutarea leprosului? Mesajul lui Francisc este o teoremă extrasă din gândirea vreunui filosof sau mărturia unuia care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen 3, 5), vechea ispită a răsfățat instinctele noastre cele mai primitive: ridicarea omului deasupra omului; orgoliul luciferic al omului care s-a crezut un dumnezeu, care a avut pretenția de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a-l elimina pe Dumnezeu - umplând pământul cu idoli
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
viitorii noștri robi. El știe deprinderile lor și locurile unde au sate. Pe cine ai fi vrut să luăm călăuză, dacă Marele Preot ne-a dat pe robul lui, care este cel mai potrivit? - Totuși Marele Preot l-a cam răsfățat. S-ar putea aici să uite că e numai rob! zise Puarem nemulțumit. Tefnaht zîmbi: - Dacă uită, nimeni nu ne împiedică să ne aducem aminte că, dacă viața lui este supusă poruncii noastre, și moartea lui o putem purta oricând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scântei. Apoi se lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de cap din salon. Cei mai mulți sunt niște puțoi proști: anorexici, dependenți de droguri și alții de genul ăsta, neadaptați care nu fac față vieții. Ar trebui să le facă vânt tuturor Împuțiților ăstora n zăpadă, nu să irosească mardeii contribuabililor răsfățându-i cu curcan și garnitură servit de gagici futabile În ciorapi cu portjartier și dungă. Io rușine de rahat. Tuturor niar plăcea așa ceva! Mă gândesc să Încerc să iau și io o porție, dar sunt prea mulți angajați de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Elenă Marin Alexe Caut suspinând ușa zorilor cu tandrețe în genele răsfățate de căldură privirii Prin gânduri dau târcoale uitate meandre visului pasager, incoerent, ratat. Mă străduiesc să deschid seiful inimii prin Cuvânt și să ating taine ascunse înțelepților, dar descoperite profanului. Ciudat nu? Zilnic, aceeași coborâre vie, neostoita, în labirintul imens
Labirintul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83320_a_84645]