2,995 matches
-
răposatului său tată, la palatele lor. Eunucii le învață să cânte, să vorbească și să facă giumbușlucuri. Majoritatea sunt păsări exotice și au nume caraghioase, precum Învățatul, Poetul, Doctorul sau Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li se dă voie să zboare nestingheriți. Ocupația preferată a lui An-te-hai e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se strânge de nas și clipește. Din orbita-i goală se scutură o crustă gălbuie. Nu mai zice nimic. An-te-hai se trage mai aproape de el: — Iată răsplata pentru sinceritatea ta, îi zice eunucul meu, punându-i un săculeț cu tael-i în mâneca largă. Bărbatul reîncepe imediat să vorbească: — Întunericul înseamnă că venirea sa pe lume va arunca un blestem asupra unui membru apropiat din familie. — Blestem? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng încercând să zâmbesc. Nu o să-l las niciodată să știe cât de groaznică este durerea mea. Nu vreau să-i spun că am refuzat să merg acasă atunci când mi s-a acordat permisiunea de a pleca zece zile, drept răsplată pentru faptul că sunt însărcinată. Deși mi-este foarte dor de familia mea, nu aș fi în stare să-mi ascund sentimentele. Sănătatea șubredă a mamei nu ar îndura frustarea mea, și ea i-ar face rău lui Rong, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însăși esența frumuseții și care îi face pe spectatori să rămână muți de admirație - o pereche de pantofi minunați. Dacă nu a suferit în copilărie, a suferit din greu și mult timp în calitate de soție neglijată, ca să câștige dreptul la această răsplată. Pantofii manciurieni cu tocuri înalte sunt de un bun gust desăvârșit, iar aceștia sunt acoperiți cu nestemate care sclipesc ca roua de pe petalele unui bujor de primăvară. Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ocazie? întrebăm, aproape în același timp, Nuharoo și cu mine. Am fost îndeajuns de norocos ca să fiu în stare să salvez viața lui Su Shun într-o luptă din zona muntoasă Hupei. Și acest pumnal l-am primit tot ca răsplată pentru isprava mea. Yung Lu se apleacă spre genunchiul stâng și scoate pumnalul din cizmă. Mi-l întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oportunitatea vine singură. Ca și cum ar fi condus de dorința de a ne face pe plac în continuare, din lăcomie, sau pur și simplu datorită firii sale superficiale, prințul Yee adaugă: — Nu vreau să mă flatez singur, Majestatea Voastră. Voi merita răsplata Domniilor Voastre deoarece călătoria va fi dură pentru mine. Nu numai că am fost numit la comanda Curții Interioare, dar am și mari responsabilități militare. Trebuie să mărturisesc că sunt deja epuizat. Mă folosesc de cuvintele lui și spun: — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceda. De fapt comisia constituia un paravan pentru metode mai dure. De asta urma să mă conving curînd. Moșul Bicleanu primise un plocon. Fecioru-său, inspector la cooperație, fusese trimis acasă. Îndîrjirea bătrînului pornea de la cele cîteva hectare adunate cu răbdare, răsplata unei vieți irosită în trudă și lipsuri. Fusese strașnic de zgîrcit. Cumpănise îndelung orice cumpărătură, schimbînd țandură pe țandură, și-n cele din urmă adunase în fruntea țarinii vreo patru sute de prăjini. Datorită pămîntului, acuma bătrînul putea păși dincolo cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mari, să vii cu ei până aici și să-i duci Înapoi!”. Am pus pariu pe cinci lei și dus am fost. Am pândit ca un tâlhar, am smuls din cârlige izmenele bunicii și m-am dus să-mi Încasez răsplata pentru bravură. În timp ce-mi număram cele cinci monezi de-un leu, Onel, ca-n joacă, mi-a smuls gogoșarii din mână și a Început, ajutat de frate-său, să se joace cu mine de-a măgaru-ntre oi. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vor numi, Împreună cu altele, multe și Întinse, adunate laolaltă, Europa. Și nici nu aveau cum să știe, căci, hăt, multe generații mai Încoace, destrăbălatul Zeus, prefăcut În taur, avea s-o fure pe fiica regelui fenician Agenor, Europa, și, drept răsplată pentru fetia luată cam cu anasâna, să dea numele ei unui Întreg continent. Timpul trecea, oamenii se nășteau și mureau Între două clipiri ale feluriților zei supremi cărora li se Închinau. Un Urmaș s-a Învrednicit, acum vreo șase mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne reverși o mângâiere. Ești Joia Patimilor, mamă, și sfânta zi de Înviere. Tu care luminezi pustiul și pentru noi oprești furtuna și‐ au răstignit odată fiul: Tu ești jertfită - ntotdeauna. Măreață, sfântă, fără teamă E jertfa ta făr‐de răsplată. Pământul dă , dar cere, mamă, Tu dai și nu ceri niciodată! O, pentru toți care te cheamă Te plâng, te cer sau te visează, Fii, binecuvântată, mamă, O, mamă, binecuvântează! Din “ Cântecul mamei și al copiilor” SONET Credeai că n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL UNEI MAME A fost odată o mamă Trăia zbuciumată dar calmă Râdea și dorea să trăiască Plângea, suferea ca să nască Muncea să‐ și achite sentința Răsplata‐i era umilința Din inimă lacrimi și jale În casă fără parale. Rămasă văduvă‐n lume Lupta să‐și păstreze‐ un renume Copiii frumos să și‐i crească și rostul să și‐l împlinească. Mama cu greu făcea față Nevoilor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vorbăreț, care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de clar că, la împărțirea răsplată, îl omisese intenționat pe Mitsuhide. Excluderea de la răsplata războiului îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de clar că, la împărțirea răsplată, îl omisese intenționat pe Mitsuhide. Excluderea de la răsplata războiului îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmare, avem aici o declarație semnată, care vă făgăduiește provinciile Bitchu și Bingo. Muneharu se aplecă respectuos spre document, dar nu-l ridică. Îi răspunse lui Kanbei: Acestea sunt cuvinte cu adevărat exagerate, iar documentul de față îmi acordă o răsplată nemeritată. Nu am idee ce să spun sau care ar putea fi eticheta cuvenită. Stipendiul pe care l-am primit de la clanul Mori nu depășește șapte mii de banițe și, cum se vede, nu sunt mai mult decât un samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi îl opriseră cu forța. În clipa când Nobunaga se făcuse scrum, ura care înghețase inima lui Mitsuhide se dizolvase ca zăpada topită. Cei zece mii de soldați care-l serveau, însă, nu-i împărtășeau sentimentele. Dimpotrivă, sperau că adevărata lor răsplată abia urma. — De azi înainte, Seniorul Mitsuhide este conducătorul țării, anunțau generalii clanului Akechi, cu o convingere care lui Mitsuhide îi lipsea. Dar seniorul spre care priveau nu mai era decât o imitație fără viață a celui dinainte. Se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reputația de a se pricepe la masaj și toți cei din clanul Oda mă puneau să le frec oasele. Picioarele Seniorului Katsuie n-au fost singurele pe care le-am masat. Și apoi, când mi se dădeau ceva dulciuri ca răsplată, ce gustoase erau! Mă apucă nostalgia, nostalgia după gustul acelor dulciuri, râse el din nou. — Ai auzit, Unchiule? întrebă grandios Genba. Dă-i ceva bun lui Hideyoshi. Dacă-i ceri să-ți maseze acum picioarele, s-ar putea chiar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar Genba se oprise la o casă țărănească din munți, ceruse pelin și îl aplicase în jurul rănii. În timp ce Genba era ocupat să-și aplice pelinul, țăranii ținuseră un sfat de taină, ajungând la concluzia că probabil aveau să primească o răsplată frumoasă dacă-i predau pe Katsutoshi și pe Genba lui Hideyoshi. În aceeași noapte, înconjuraseră coliba unde dormeau cei doi, îi legaseră fedeleș și-i duseseră la tabăra lui Hideyoshi. Când auzi despre cele întâmplate, Hideyoshi nu păru deloc încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse el. Îmi pare rău că voi patru ați pierdut atâția ani servindu-l pe acest om. Ca să fiu scurt, putem rezolva problema fără zarvă, dacă-l convingeți pe Seniorul Nobuo fie să comită seppuku, fie să devină preot. Ca răsplată, am să vă dau pământuri în Ise și Iga. Nu numai frigul îi îngheța pe cei patru până-n măduva oaselor. Pereții sălii păreau plini de săbii și lănci mute. Ochii lui Hideyoshi sticleau fix, ca două mici puncte de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție. — Asta este, cu siguranță, spuse Shonyu, dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă bună. Și îi dădu lui Sanzo câteva monede ca răsplată. Nu încăpea nici o îndoială că spada era cea purtată de Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama. Blazonul familiei era înscris cu lac pe teacă. Vă mulțumesc pentru mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu îi ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care nu-l putuse uita niciodată. Chiar și după moartea lui Hanbei, ori de câte ori întâlnea greutăți, Hideyoshi își spunea în sinea sa: „Numai de-ar fi aici Hanbei.“ Și totuși, îl lăsase pe acel om să moară fără nici un fel de răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se potoli și, chemându-i pe generalii care, întâmplător, erau prezenți, dădu el însuși o comandă de ieșire. — Deci, așa se poată blestematul ăla de Kazumasa! tuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndată după aceea. 40. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41. Și oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteți ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata. 42. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
avea nimic personal cu nici unul dintre ei, cu atât mai puțin cu Birmaq pe care începuse să-l îndrăgească, și într-un fel, îi părea rău pentru ceea ce urma să se întâmple. Cât despre Kaan, va avea grijă să primească răsplata pentru incapacitatea de care dăduse dovadă. Toate însă la timpul lor. Abia acum înțelese ce anume încercase să îi spună preaonorabilul Poha înainte de plecare. Principalul lucru pe care trebuia să-l facă acum era să părăsească întreg nava și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
--Ce ți-ai zis tu? “L-am prins!” Află, prietene, că nu a dat norocul acesta peste tine, fiindcă este vorba de Grigore Ureche, mare vornic al Țării de Jos între anii 1642-1647, fiind numit de Vasile Lupu voievod, drept răsplată pentru participarea la complotul din 1633 când, alături de Vasile Lupu, viitorul domn, și alți boieri pune la cale alungarea din țară a lui Alexandru Iliaș voievod. Vorbind vrute și nevrute, nici n-am băgat de seamă că am intrat deja pe Podul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lume celora ce vor să o cuprinză cu toate desfătările și cu averile și cu stăpânirile ei. Eară blăstămul rămâne în urmă, în veci de veci petrecuți cum vedem și acestui domn astăzi, cum scrie, și altora după faptă și răsplată”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 32 footnote>, că la ,,masa lui, curtea lui, cheltuiala lui, ca un crai ținea lucrul prea sus (...) că el să ținea și vorovea în casa lui de să ispitea să fie crai în Țara Ungurească
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]