2,766 matches
-
adeverință cu permisiunea Biroului Politic, ca să dezvăluie informații despre sănătatea lui Mao. Nu contează că sunt soția lui? Am primit dispoziții să nu răspund la nici o întrebare referitoare la sănătatea președintelui, Doamnă. Pe fir nu se mai aude nimic un răstimp. Insist. Dacă va trebui să mă culc cu el diseară, o să fie lipsit de riscuri? Nici un răspuns. O să te acuz de crimă cu premeditare dacă minți, doctore. Las amenințarea să atârne un pic și apoi îi repet întrebarea. Nu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă năpădesc amintirile. Vremurile din Yenan și de mai înainte. Mi-au dat lacrimile. Nu din cauza dragostei, ci din cauza a ceea ce am îndurat. Felul în care m-am salvat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
meu din prezidiu și încep să intru în panică. Mă uit după ajutor spre Kang Sheng, care stă la capătul băncii. Îmi aruncă o privire care spune Păstrează-ți calmul și apoi se furișează de pe locul lui. După un scurt răstimp, se întoarce. Îmi dă un bilețel: „Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă. Este recunoscut imediat. Mulțimea e în fierbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și al treilea... Regretă că s-a înscris în Partidul Comunist. Exact, tovarășe președinte. Mao se întoarce pe spate și înoată cu burta în sus. Arată de parcă ar ține o minge. Își închide ochii și continuă să plutească. După un răstimp, înoată spre marginea bazinului. Îl privesc cum iese din piscină. Apa cade de pe el în șiroaie argintii. S-a îngrășat enorm. Mușchii de pe piept și brațe sunt umflați și moi. Sub pântecul rotunjit, picioarele îi sunt extrem de subțiri. Ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
retrage. Vrei să spui că se lasă păgubaș. Nu contează. Sper că nu o să se ducă înapoi în sat. Ei bine, se duce, iar eu merg cu el. Mamei i se taie respirația. Încearcă să se stăpânească. După un lung răstimp, reușește să întrebe unde este situat locul respectiv. Un sat din provincia Ninxia. Ninxia? Regiunea-fantomă?... Faci asta ca să mă superi... De ce? Fiica tace chitic. Mama respiră adânc, ca și cum dacă s-ar opri ar leșina. Ce... ce a spus tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pă ea la adăpost. Gândește-te bine, fă, Mirelo, că nu te mai întâlnești cu așa ocazie. 20. Nici el și nici ea nu mai aveau să-și amintească în ce zile și-n ce ani se întâlniseră în acel răstimp de patru ani și ceva. Fusese primăvara sau toamna, atât, vremea răcoroasă de martie sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea chipurilor până la os și diluându-le privirile rătăcite peste o lume străină, ostilă, de la o zi la alta, tot mai străină și ostilă... Ea ieșea probabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în casă, tot așteptându-l pe Velicu, iar după ce a rupt-o cu Roșioara și cu celelalte, a început probabil să iasă tot mai rar. N-ar fi fost de mirare că se întâlniseră doar de trei-patru ori într-un răstimp de patru ani. Dăduseră nas în nas prin zonă, întâmplător, de trei sau patru ori și sporovăiseră preț de un sfert de oră în mijlocul drumului. O știa de la vot, desigur, dar nu mai arăta atât de pusă pe rele cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Își dezmorțesc pe furiș mădularele, unii Îndrăznesc să murmure câteva vorbe la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază În fața monarhului, coboară capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de tăcere, Nasr Îi aruncă În sfârșit, cu o asprime Înmuiată de oboseală: „Mergi și spune-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să se prosterneze la picioarele mele; capul care nu se va pleca va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iubită. — Și ați făcut această călătorie până la Samarkand spre a regăsi locurile pe care le descrie cartea? — Nădăjduiam ca oamenii din oraș să-mi arate măcar amplasamentul vechilor cartiere. — Regret că trebuie să vă decepționez, reluă interlocutorul meu, dar despre răstimpul care vă pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu delectare. — Mai mult decât alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că da. Mă Întreb dacă vecinătatea acestor ruine nu aprinde, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
viața lui Yael, în vreme ce viața mea va rămâne la fel, se pare că mie nimeni nu îmi va mai schimba viața, totul stă de acum doar pe umerii mei, la bine și la rău, însă, cu toate acestea, în scurtul răstimp în care stătuse rezemat de peretele biroului meu, între noi se petrecuse ceva, nu mă pot înșela în această privință, durerea mea se împletise cu durerea lui, la jumătatea drumului, între ușă și birou, amândoi observaserăm. Amândoi purtam semnul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vreau să merg nicăieri singură, că nu rezist fără el, că am mare nevoie de el. L-am implorat să nu mă lase singură. M-a luat în brațe și m-a rugat să mai rezist puțin, măcar o lună, răstimp în care se va ocupa de toate, își va părăsi slujba, va vinde casa, va căuta o grădiniță fetiței, își va găsi o slujbă nouă. Mi-a spus că, dacă toate mergeau bine, avea șansa să preia un post în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mă desprind puțin din îmbrățișarea lui și mă întind lângă el, într-o pasageră stare de semiconștiență. Stăm așa, față în față, zâmbind prostește, cu totul prizonieri obsesiei de a ne săruta, dar privindu-ne și trăgându-ne sufletul la răstimpuri. Ne simțim foarte fericiți și ne întrebăm uluiți cum de am avut șansa să ne găsim unul pe altul, să-l găsim pe cel care își dorește să fie în brațele noastre la fel de mult cum dorim noi să fim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mi place când mă muști de gât, ador să mă muști de gât, stai așa, trebuie să-mi pun o pernă sub fund) am discutat deja cu Jake în câteva întâlniri mai mult decât am vorbit cu Patrick în tot răstimpul relației noastre. Întotdeauna mi s-a părut oportun să întreb de lucrurile astea la începutul relației, fiindcă altfel, după câteva luni, partenerului nu-i mai vine la socoteală să-ți spună că vreun lucru pe care l-ați făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E prea cald, dar Jake e foarte atent la dorințele mele, chiar și acele neexprimate, așa că face un foc mic: un singur buștean care arde încet în șemineu, cu pocnete tihnite și cu câte o salvă de scântei aurii la răstimpuri. Fundalul e asigurat de Mozart; eu aș fi pus ceva mai sexy, dar apreciez faptul că Jake este cult. Poate c-o să mă ajute el să scap de serialele polițiste și de Agatha Christie și să trec la ocupații mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă are o prietenă nouă, dar știu că nu trebuie să pun astfel de întrebări. Cam asta e tot, zic în schimb. Doamne, urăsc pauzele astea interminabile, când stăm cu receptorul la ureche ca să auzim fâșâitul liniei transatlantice și, la răstimpuri, freamătul slab al respirației celuilalt. Te las, zic eu. —Rebecca, zice el, încet și cu evidentă greutate, parcă-și scoate cuvintele cu forța, unul câte unul. Să fii fericită! Să zâmbești. Eu așa îmi aduc aminte de tine, fericită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate ploile și tot soarele, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
polițist și nu știam că poliția trebuie să suspecteze din principiu pe oricine care nu are un alibi la fel de orbitor ca Hiroșhima și că-și dona capul pentru un transplant chiar atunci, pe loc, dacă eu aveam un alibi pentru răstimpul scurs Între ora unu și a doua zi dimineața. Ce să-ți spun, Casaubon, poate aș fi făcut bine să-i spun adevărul, dar cei de prin părțile noastre sunt Încăpățânați și nu reușesc niciodată să-și ia vorba Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cântă domni bătrâni cu mustăți, cu pantaloni scurți de piele, iar Îndrăgostiții Își surâd printr-un fum des de aburi porcini, pe deasupra unor căni cu bere de un litru, stând cuplu lângă cuplu -, iar după-amiezile răsfoind fișierul cu reproduceri. La răstimpuri părăseam arhivele și mă plimbam prin muzeu, În care s-a reconstituit tot ceea ce vreo ființă omenească a putut inventa, apeși pe un buton și niște diorame petroliere, cu forezele lucrând din plin, se pun În mișcare, intri Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plecăm afară. Eu, cu limbile mele străine, aș putea fi ospătar la un hotel de lux. Sabina, cu italiana ei, ar putea lucra la recepție. În patru-cinci ani ne-am căpătui de-a binelea. Cu ce scoate și ea în răstimpul ăsta, tragem un viloc în Botoșani de rupem gura târgului. Sabina îi dezvăluie că mai întâi vrea să încerce în presă, în capitală. Îi spune cum au luat-o de probă la Radio București, cum redactorul șef i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ricanează Bursucul. Altă dată, rog insistent să fiu crezut pe veresie, fără garanții. Suplimentar, doresc să le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va veni acasă poate mai târziu, pentru că are să petreacă la restaurantul Enache cu un domn. ― Ah, Enache, ce delicios se mănâncă la Enache! suspină romantic doamna Alexandrescu. N-am mai fost însă de când trăia răposatul, fie iertat... Se pierdu un răstimp în glorificarea bietului Mache, care s-a prăpădit așa de tânăr. Ii arătă o fotografie, să-i dovedească ce frumos bărbat a fost. Îi spuse că numai gratie zestrei ei reglementare a putut mărita pe Mimi, căci altfel, prin câte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarce cu geanta mai plină decât a sperat. ― Vasăzică tot Dumescu! murmură Miron Iuga mulțumit. Numai prietenii cei vechi sunt săritori la nevoi... Dar pe armean ai făcut bine că nu I-ai strâns de gât. Foarte bine! Rămase un răstimp cu ochii la Grigore, pe urmă se întoarse iarăși spre Titu, pe care înfățișarea și primirea bătrânului îl cam zăpăcise. Îl întrebă despre părinți și frați, apoi cum, când și de ce a trecut Carpații... Auzind că face versuri și vrea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]