2,521 matches
-
îmi vedea mișcarea, n-o înțelegea și mă apuca de haină privindu-mă speriată. Eu îi șopteam să se liniștească, să aibă răbdare, dar cuvintele mele nu ajungeau până la ea. Urla mereu și se oprea doar cât să-și tragă răsuflarea. Simțeam că mă înăbuș și că o să vomit. Prin crăpăturile din peretele grajdului vedeam oameni fugind speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le piere absolut orice voință. Și totuși, nu-și dădeau seama cât de simplă și de frumoasă era Sociologia Spațială. Era cel puțin descumpănitor. - Nu-i ăsta filonul de aur al viitorului, spuse Mama Mare. Dădu fumul afară cu o răsuflare lungă. Scrumă în stratul de mărgăritare și se uită la firele de cenușă căzute pe o frunză. Aș fi vrut s-o întreb „și care-i filonul de aur al viitorului?” dar încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tine și să mulinezi pentru a aduce peștele la mal. Din când în când, ne udam buzele cu „harașpincă”, o băutură făcută din alcool etilic de 97 de grade cu cacao și zahăr. Era așa de tare că-ți tăia răsuflarea. A trecut prima noapte, iar recolta noastră era mai mult decât modestă. Dar ne puneam speranța în celelalte două zile și o noapte pe care le aveam la dispoziție. Timpul era splendid, pe cer niciun fir de nor. Dispre nord
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dus fără să ofteze, săracii, după o viață frumoasă, numai a lor. Ca mâine, când toate otrăvurile albastre, cu toate nuanțele lor până la violetul astral, ne vor liniști într-o țărână de frunze și flori, om ști atunci că o răsuflare de suflet a nu știu cărui trecător există, dacă o mai exista, pentru a trăi. A trăi, infinitiv dus în infinit, pe o planetă unde crucea ta, Gică, se va lăsa poate pe o râlă, tu te vei întoarce pe o parte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară în viața mea cu adevărat. Nemaiștiind și nemaiînțelegând nimic, fără inimă, fără ochi, fără plămâni, fără auz, fără răsuflare, fără mâini și fără suflet, în cea mai cruntă deznădejde, neiubind pe nimeni, am început să iubesc. Pentru prima oară, în după-amiaza aceea în care ai mei, văzând că febra nu-mi mai scădea, se gândeau să cheme Salvarea, am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te rog să nu mă săruți aici, de față cu copiii. Nene, pleacă de-aici, ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și în jurul gurii, care mă mâncau groaznic. Ulterior am ales o metodă mai grosolană, dar sigură : să răcesc cobză, ca să fac din nou febră. Era o zi geroasă de început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul îmi tăia răsuflarea. Mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, în ideea de a-mi înmuia picioarele în Dunăre, însă malul era înghețat. Doi îndrăgostiți care se încumetaseră să înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau înlănțuiți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un zeu al pianului, în fața căruia sala devine o inimă uriașă, oprită într-o unică răsuflare. Doar într-o lojă la etaj, o zână blondă de vârstă preșcolară dă din aripioare, dirijând. Prezența copiilor nu este neobișnuită la filarmonică. Chiar cel sub numele căruia se desfășoară festivalul, Carl Filtsch, n-a fost decât un copil, „copilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
strălucitor și bubuitor. Tobele lui Charlie Watts au făcut senzație și cred că s-au auzit până la cealaltă margine a Bucureștiului. Duetul și duelul chitarelor în care s-au lansat Keith Richards și Ron Wood ne-au ținut aproape cu răsuflarea tăiată. Pot spune liniștit, fără teama de a exagera, că Richards, cu moaca lui plictisită, mahmură, atât de simpatică, a avut momente de geniu. Unde mai pui că a cântat și două hituri, dintre care primul, You Got The Silver
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
date cu petrosin, am tras pe nări miros de fum și de cărbuni din teracotă, m-am îndesat mai bine-n palton, în șoșoni, în ciorapii groși și-n trening, am morfolit ciucurii de la fular și abia mi-am ținut răsuflarea când becurile chioare de pe margini s-au stins. Am râs atât de mult la filmul cehesc Bucătarul împăratului, cu hohote, cu icnete și chiar scheunături, încât pe la cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
primul rând singurătatea. Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde avea o vitrină acoperită cu poeme generaționiste, discutam, firește, despre poezie, dar mai ales căscam gura la discursul lui parodic, inimitabil, care mă făcea uneori să-mi pierd răsuflarea de râs. Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin nu unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica", "bănuțul", "Cancio-Canciov", "Foma Fomici" și o mulțime de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
autorii dintotdeauna, să primească din public mereu și mereu, de zeci, de sute de ori, până la saturație, până la greață, aceleași trei întrebări: despre disidență, despre cenzură, despre poliția politică? Ai făcut imagini și metafore cu care ai sperat să tai răsuflarea celor din sală, ai dezvoltat simboluri universale, ai descris gesturi unice, semnificative, emoționante, mergând serios și pasionat pe urmele lui Kafka și Musil, și Pynchon, și Sabato, pentru ca aceleași trei întrebări să te aștepte în final. înțelegi în cele din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
catifea neagră, anumite uși sunt blocate, ești dus pe unde trebuie să fii dus și nu te mai poți întoarce. „Vă rog să așteptați aici“, ne spune fata și pleacă. Ușile se închid. În bezna perfectă, ne auzim doar propriile răsuflări. Apoi, un oftat, parcă ar plânge cineva. Secundele curg grele. Se aprinde o veioză. Omul de la birou ne privește uimit. Îmi face semn să mă apropii și nu pot, am picioarele paralizate. Îi îndeamnă pe ceilalți. Ne facem curaj. „Numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
să termine. Acum Îl vedea dintr-o parte, profilul nasului său frumos arcuit, fruntea largă, ochii cenușii sclipind ca o lamă de oțel, umerii săi musculoși și bronzați, care urcau și coborau ușor, de parcă ar fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui cum se scurg picături de sânge de pe trupul său musculos, pe marmura gri. Minunat. Picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ducă Înapoi, la Santa Monica. Intrară În casă, traversară primul etaj și merseră În spate, unde se afla o grădină minunată cu piscină. Vederea pe care ți-o oferea aceasta asupra văii Los Angelesului și a insulei Catalina Îți tăia răsuflarea. Intrară din nou, iar el Începu să-i arate camerele. Cu cât vedea mai multe, cu atât mai tristă devenea Kitty. Se simțea atât de nefericită, Încât avea senzația că ar fi fost gata să izbucnească În plâns În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dai ceva În schimb! E copilul unui fond de investiții! Și-a făcut galeria asta numai datorită cunoștințelor părinților lui din lumea artelor. S-a terminat! Gata! Mâine-dimineață plec. Să se descurce singur cu tâmpenia lui de târg. Își trase răsuflarea și se gândi puțin. Da, dimineață Îl sun și-i spun că plec. Îl Întreb dacă are ceva Împotrivă să plec, zise după o scurtă pauză... — De ce să-l mai suni? se enervă Kitty. — Trebuie, zise Desert Rose, cu lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Se uită În jur cu dispreț. — Ce-i? Nu-ți place casa? o Întrebă Kitty. — Nu mă interesează casa, răspunse Desert Rose disprețuitoare. Știi că nu mă interesează chestiile astea. Ieșiră În grădina din spate, cu priveliștile care-ți tăiau răsuflarea, și se așezară pe șezlongurile de lângă piscină. Kitty se bucura de soarele cald și voia să se și bronzeze puțin. Pielea ei era ca de fildeș pe lângă bronzul sănătos al lui Matthew. Dar era evident că lui Desert Rose nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dulce, de gheișă strălucea de fericire. Nu-i venea să creadă că petrecea atât de bine, că avea o Zi V „perfectă“, cu un necunoscut picat În ultimul moment. Păcat că nu era partenerul corect. Ajunse În baie aproape fără răsuflare, epuizată, se privi În oglindă, lângă o negresă Înaltă, subțire, superbă, Îmbrăcată Într-o rochie strâmtă, strălucitoare. Oare unde era Matthew acum? se Întrebă Kitty. În vreun restaurant Împreună cu „ea“? Era fericit? Părea mai departe ca oricând. Oare Îl pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Se produse agitație, vociferări. În această jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații și măsurători la platforma betonată Afumați. Peste patruzeci de Înalți funcționari isteric dirijați, urmăreau pe un soare dogoritor ce - ți tăia răsuflarea, cum doi-trei muncitori cu o daltă și un ciocan spărgeau betonul făcând În diverse puncte copci, pentru a fi măsurat grosimea betonului, ce datorită stratului de balastru care era bătut manual cu maiul mai puțin uniform, stratul de beton turnat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele tehnice de-a curăța curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va milostivi, topind’o. În noaptea respectivă, gerul era teribil tăind răsuflarea, iar după miezul nopții fiind urmat de un fel de lapoviță Însoțită de un vânt ce sufla din toate direcțiile făcând imposibilă orice mișcare În curtea Închisorii. În aceste vitrege condiții, arestații, pentru a nu se face șirul prea lung
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această dată, mult mai dificil decît la cealaltă escaladă a mea anterioară, și nu doar din cauza piciorului meu beteag. Ce n-aș fi dat să nu fie vorba decît de asta. Trebuia să mă opresc des pentru a-mi trage răsuflarea și nu puteam să-mi las toată greutatea pe lăbuțele din față, cum făceam Înainte. În timpul acestei prime coborîri, m-am oprit la cabinetul dentistului, de la etajul al doilea. Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap, nerăbdătoare ca un copil. În clipa aceea ochii ei erau neasemuit de frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul mărilor. ”- Și, Perseu nu-i tot o stea ?!” Întreabă ea. ”- Da, ca și Cassiopeea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt un bătrân nebun, netot și fără minte!... O, Fata, tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!... Să- mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, răsuflarea... Toate, toate din mine te vor și te cheamă!... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în urechi să-mi spună: Oriunde este ea!...” Nu mai sunt în toate ale mele și nu mă-ndur să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rugăciunea în genunchi la marginea mormântului. - Iți mulțumesc, Fata, că mi te-ai arătat!... Mi¬e dor de tine... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... Te rog să-mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]