2,812 matches
-
binele se va supune astfel duhului adevărului; cel care va alege răul, duhului răutății. Faptele tuturor stau scrise în inimă, ca într‑o carte vie; orice încercare de sustragere de la responsabilitatea pentru acestea devine astfel imposibilă. Mai multe duhuri de rătăcire. Cea de‑a doua categorie de texte, mult mai cuprinzătoare, menționează mai multe „duhuri ale răutății”, în general în număr de opt, anunțând lista celor opt duhuri rele (8≅(4Φ:≅∴) transmisă de Evagrie Ponticul și însoțită de comentariile sale în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în general în număr de opt, anunțând lista celor opt duhuri rele (8≅(4Φ:≅∴) transmisă de Evagrie Ponticul și însoțită de comentariile sale în Tratatul practic. În acord cu Testamentul lui Ruben (3, 3‑9), există șapte duhuri „specializate” ale rătăcirii, la care se adaugă un duh general. Primele șapte sunt: duhul desfrânării (care locuiește în simțuri); duhul lăcomiei (poftă nepotolită, care se află în stomac); duhul de ceartă (se află în ficat și splină); duhul înșelăciunii, al vrăjitoriei (potrivit traducătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și duhul nedreptății. Cel de‑al optulea duh, prezentat independent de lista celor șapte, este duhul somnului. Alte pasaje din Testamentele celor doisprezece patriarhi aduc informații inedite. De exemplu, în Testamentul lui Levi (3, 2) se spune că „duhurile de rătăcire” (numite de asemenea și „duhuri de pedeapsă”) locuiesc în al doilea cer - de la pământ în sus -, în ținuturile zăpezilor și ghețurilor. După Judecata de Apoi, aceste duhuri vor aplica pedepsele hotărâte păcătoșilor. În Testamentul lui Iuda (14, 8) se atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor, iar acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși de patru duhuri rele: „duhul rătăcirii, al desfrânării, al slavei deșarte și al iubirii de argint” (3, 28). Biserica se va îndepărta de la tradiția profetică autentică, cea a Vechiului Testament, înscriindu‑se pe o traiectorie de declin ireversibil. Pe acest fond de „istovire” a lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
17,14; 20,4 20,8 Tabelul 3 Motive anticristologice prezente în 2 Tesaloniceni 2,3‑12 Motive Apostazia Omul nelegiuirii Fiul pierzării Mândria Uzurparea Ocuparea templului Katechonul Taina fărădelegii Unealta lui Satan Semnele și minunile Înșelăciunea și amăgirea Puterea rătăcirii Judecata celor necredincioși Parusia lui Cristos și nimicirea Celui nelegiuit Versete 3 3; 8 3 4 4 4 6; 7 7 9 9 10 11 12 8 Tabelul 4 Tradițiile adversarului eshatologic (de la Evanghelia după Marcu, cap. 13, la Iustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi nici o Judecată, atunci la ce bun a doua venire a lui Cristos?; apostații se separă de bună voie de Dumnezeu, de aceea vor primi pedeapsa veșnică; pentru a le satisface credința perversă, Dumnezeu le va trimite o „putere de rătăcire”, operatio erroris (2Tes. 2,11); ei vor avea parte de o antimântuire, prin minciună. Anticristul magician și pseudotaumaturg; alte precizări biografice 28,2-30. Această operatio erroris va fi Anticristul; Apoc. 13,2‑14; cele două fiare; virtuțile magice ale Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Punctul de legătură îl constituie ideea paulină (din 2Tes. 2,11‑12) potrivit căreia chiar și cei rău‑credincioși simt nevoia de a crede în ceva. De aceea Dumnezeu le va trimite un fals mesia care să‑i însoțească în rătăcirea lor și care să le astâmpere setea „religioasă”. Venirea Anticristului se va face așadar cu îngăduința lui Dumnezeu însuși. Cei „rău‑credincioși” își vor simți, într‑un fel, viața „împlinită”, atunci când vor recunoaște fantasma lor întrupată într‑un personaj istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spune el, Dumnezeu a cruțat viața celor trei tineri pentru a mustra orgoliul lui Nabucodonosor care se considera stăpânul absolut al universului și deci liber în a lua orice decizie. Într‑adevăr, în urma acestei minuni dumnezeiești, regele a suferit o rătăcire temporară a minții, purtându‑se ca un nebun (¥logon). Lecția primită i‑a servit la conștientizarea adevăratului său loc în lume și a micimii sale în raport cu măreția divină (ibidem). În cel de‑al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
accepte. În opinia sa, minunile săvârșite de Isus și de ucenicii săi, în numele cel sfânt al său, sunt minuni autentice și cu totul deosebite. Pe de altă parte, există în sânul creștinismului impostori care, la adăpostul numelui lui Isus aduc rătăcire credincioșilor și dezbină comunitățile. Ei urmează poruncile demonului care se cheamă Satan. Ignoranța lui Celsus impune o cateheză elementară, pe care Origen o întreprinde cu multă răbdare, dar nu fără un gram de ironie fină. Credința creștinilor în existența diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
obligat să invoce à la lettre mărturiile scripturistice, pentru a demonstra ignoranța pretinsului „filozof” păgân. Anticristul apare aici ca un anumit tip de vrăjitor, care folosește „puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage și pentru a aduce rătăcire, atât păgânilor, cât și creștinilor. În Com. Mt., se face trecerea de la sensul literal și eshatologic, la sensul moral și alegoric, Anticristul este aici anti‑Logosul ascuns în „templul Scripturilor”. Într‑adevăr, nu este vorba de un singur Anticrist (cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celălalt va alege un întreg neam de ucenici, care îi sunt asemenea în lucrarea răului. La început va iubi poporul iudeilor. Cu ei, va săvârși semne și minuni nemaivăzute, dar ele nu vor fi adevărate, ci înșelătoare, menite să aducă rătăcire celor fără de lege ca și el. De va putea, îi va îndepărta și pe cei aleși de la iubirea lui Cristos. La început el se va arăta bun, milostiv, blajin, pios, iubitor de pace, dușman al nedreptății. Va respinge darurile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării. Vă duce la rătăcire și deci la moarte. Vă va lovi cu sabie cu două tăișuri. Luați seama la amăgirea vrăjmașului și fiți cu grijă la uneltirile vicleanului, căci vrea să semene cu orice preț tulburare în sufletul oamenilor. El va face ca demonii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
explică el corespondentei sale, dacă Dumnezeu a îngăduit să existe un Anticrist la sfârșitul lumii, „este din pricina iudeilor”: „Celor care nu au primit iubirea și adevărul, mântuirea prin Cristos, Dumnezeu le trimite nu un lucrător, ci însăși lucrarea, adică izvorul rătăcirii, astfel ca ei să creadă în minciună” (ibidem). Ieronim nu acordă iudeilor nici o circumstanță atenuantă, căci „dacă Anticristul ar fi fost născut dintr‑o fecioară și ar fi venit cel dintâi în lume, ei [iudeii] ar fi putut avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epistolă, dar nu fac parte din acesta: Non de carne mea paecisi sunt, sed pectus mihi premebant cum inessent („Ele nu au fost tăiate din carnea mea; mă apăsau atunci când erau în mine”) (ibid.). Schismaticii care după un moment de rătăcire se întorc în sânul Bisericii nu pot fi numiți „anticriști”; faptul că s‑au întors în trupul originar dovedește că nu l‑au părăsit niciodată. Un mădular al trupului nu poate fi „extirpat” asemenea unei „umori maligne” (3, 4): Qui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 7,10). Iată, dar, ce spune: trebuie să fie dat la o parte cel care o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va stinge, iar înșelăciunea idolilor va pieri. Domnul a spus aceasta în Sfintele Evanghelii: „Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului, dând mărturie [în fața păgânilor]. Și atunci va veni sfârșitul” (cf. Mt. 24,14). Pavel, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ziua Domnului a și sosit” (2Tes. 2,1‑2). El a arătat prin aceasta că existau oameni care, pentru a‑i rătăci, susțineau că apostolul ar fi vestit o foarte apropiată parusie a Domnului. El nu se referă doar la rătăcirea prin cuvinte și scrieri, ci și la ceea ce se credea a fi o „previziune profetică”, întrucât a spus: „nici de vreun duh”, adăugând: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt diferite de „duhul” de care vorbește aici epistola ioanică. Ele sunt mai curând apropiate de energeia planes paulină. Cu toate acestea, duhurile din scrierile intertestamentare, duhul din epistola ioanică și energia paulină fac trimitere la aceeași idee pregnantă a rătăcirii ființei umane. Este ceea ce dorim să evidențiem aici. Règle de la communauté, text tradus, prezentat și adnotat de A. Dupont‑Sommer, în La Bible. Écrits intertestamentaires, vol. I, Paris, 1989, pp. 5‑53. . Testaments des douze patriarches, text tradus, prezentat și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iată în ce manieră prezintă autorul modul de viață al acestei comunități cu totul speciale: „Purtau cu toții veșminte de sac și erau cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau lipsiți de orice bun și se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiecare zi - așa cum pretindea catolicul italian Bartolomeo Basetti (el se referea, desigur, la comunitățile de catolici: „Văzând că în fiecare zi sunt răpite fete tinere sub cuvântul luării în căsătorie, con l’opportunità del sacerdote, pentru a pune capăt acestei rătăciri, ei cer să se permită și laicilor să-i poată uni în căsătorie”392), dar frecvența lor pare să fi fost considerabilă. Poruncile Bisericii interziceau răpirea. Sfântul Vasile cel Mare oprea, prin Canonul 22, căsătoria prin răpire, socotind-o nelegitimă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spațiului nelimitat. Din acest motiv, spiritul nomadismului nu poate intra, nu se poate fixa și acomoda, cu zidurile cetății, Întrucât ar Însemna, prin Închiderea spațială și temporală pe care o impune cetatea, acceptarea fixității, iar În plan simbolic, a morții. Rătăcirea ambulatorie, mersul continuu, specific nomadismului este cel care dă impresia cuceririi timpului, a unui timp raportat la un spațiu nelimitat. În felul acesta este anulată angoasa existențială, sentimentul morții, prin identificarea cu spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tocmai farmacistul sas din Brașov Johann Martin Honigberger, pe care ni-l prezintă cu multă competență, dar și cu talent, Eugen Ciurtin. Honigberger era posedat de un demon răvășitor care l-a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un timp În care deplasările erau lente, dificile, istovitoare și periculoase. Nu-i lipsea nici Îndrăzneala, iar aplombul l-a făcut pe acest rege incontestabil al hoinărelii să se preschimbe puțin câte puțin Într-un fel de doctor-miracol, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe ce să-și piardă viața, Îi administrează chinină emirului de Buhara, Îl pune la dietă pe primul-ministru, se Îmbracă Într-un mod deosebit de ciudat, făcându-se remarcat și de către cei mai miopi. Nu s-ar putea termina de povestit rătăcirile și extravaganțele sale. Acest om cu talente atât de variate, care a găsit chiar și timpul pentru a se căsători de mai multe ori, a manifestat Întreaga sa viață o energie debordantă, care face din el un adevărat fenomen. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]