2,625 matches
-
omului. El este disprețuitorul ordinii sociale (cei doi regi), al științei (Spiritul Scrupului intelectual), al reflexivității spiritului (Vrăjitorul sau Ispășitorul Spiritului); el nesocotește religia (Papa fără coroană), ordinea morală, posesiunea și proprietatea asupra lucrurilor (Cerșetorul voluntar); el își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui Dumnezeu). Disperarea omului superior față de o realitate a cărei stare este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care este însoțit de prietenul său, Alfredo Germont. Acesta din urmă tânjea de un an să o întâlnească pe Violetta. Alfredo este rugat să pronunțe cuvântul de bun venit pentru invitați( Traducerea literară este O femeie pierdută sau O femeie rătăcita.) (Libiamo ne' lieti calici), iar Violetta îi ține isonul. Curând Violetta părăsește salonul acuzând o criză de tuse. Alfredo o urmează pe furiș și îi reproșează neglijență cu care își tratează boală după care îi declară că o iubește de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
vrei să spui?! Gh. P. unu: Poate că s-au ridicat..., cum să-ți spun, în ei..., pe dinăuntru... Și poate că or să plece acasă așa..., ridicați în picioare..., și-și vor dibui numele... din nămolul ăla... cu litere rătăcite... Gh. P. doi: Poate... poate... poate... Gh. P. unu: Pînă una alta, nu crezi că spectacolul ăsta riscă să devină un deranj pentru cei din sală? Cu noi e altceva, mă rog, ne place nouă să ne chinuim..., dar oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de fapt... eu sper că n-am glumit... Nea Matei, mai avem vreun căpăcel de whisky...? (Matei mai scoate o sticlă din diplomat; se oferă cîte un pahar preotului, dascălului și groparului) Să iertați, părinte... Sînt și eu o oaie rătăcită... Preotul: (l-a iertat puțin) Așa e, fiule, dar, cu voia Domnului, o să te întorci la turmă... Octav: Din păcate, așa o să fie... Preotul: Noi vă lăsăm... Dumnezeu să vă aibă în pază... (către gropar) Măi Ionică... măi Ionică...! Dascălul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sfînt mormînt... un cavou... Octav: Dar e și bar, părinte... și bazar... Credeți că s-ar potrivi o muzică bisericească cu chiloții ăștia...! Preotul: Cu tine, băiete, e greu să se-nțeleagă omul... Octav: Sînt și eu, părinte, o oaie rătăcită... Preotul: Și cît crezi că ai s-o duci așa...? Octav: Păi... pînă m-o găsi păstorul... N-am un păstor să mă caute... Preotul: Pînă la urmă o să-ți găsești și tu păstorul tău... și-o să te găsească...cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
neinteligibile și pline de mister. Îi mai admir apoi pe bătrânii respectuoși și cu bun-simț ce se Îndreaptă duminica spre mănăstirea cu acoperișuri hâite, gata să pice. În rest, oameni de tot felul: căruțași Înfuriați, zilieri amețiți, băcani respectuoși, târgoveți rătăciți, cosași prăfuiți, bicicliști În căutare de inedit, copii care fură mere, cucoane sfioase ce merg la părintele, băieți de băieți... Pe directorul școlii Îl cunosc mai bine, prin natura profesiei și a intereselor noastre didactice. Notabilitățile nu prea le știu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și atrăgătoare, „descoperi” că ai nevoie de una sau de alta, pui În coș vrute și nevrute. Gesturi civilizate, dar standardizate, oportunități ademenitoare, coadă la produse promoționale, lume Îngrijit Îmbrăcată, atmosferă de antren și prosperitate. Ce mai, raiul pe pământ! Un copil rătăcit smiorcăie după ai lui. Casiera scanează cu Înverșunare, te simți mai presus decât cumpărătorul de alături, scoți cardul cu emfază, te preumbli țanțoș și victorios până la mașina din parcare. Ajungi acasă, descarci și te descarci: rămâi la fel cum te-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pare a avea nimic În comun cu un dandy: „La 1822, un fashionable oferea privirii chipul cuiva nefericit și bolnav, destul de neîngrijit, cu unghiile lungi, cu barba lăsată să crească aiurea, cu pletele În vânt, cu o privire adâncă, sublimă, rătăcită, fatală, cu buzele strânse a dispreț pentru Întreaga seminție, cu sufletul obosit, byronian, Înecat În dezgust și În misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
despre Ion Ghica? Despre Pantazi Ghica? În cele din urmă, se dovedește, aproape fără drept de tăgadă, că romanul e scris de Radu Ionescu (1834-1872), critic literar nedreptățit prin uitare, trăind banal și sfârșind tragic, În plină tinerețe, cu mințile rătăcite. Așa cum a fost reeditat În 1974, Donjuanii din București numără nici 60 de pagini, lăsându-și În suspensie acțiunea, personajele. Prin urmare, un roman neterminat. Și totuși, destule amănunte ne asigură că ar fi fost vorba despre un roman de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
surprinde În toată splendoarea sa tragică. Înfometat, cu gândul doar la câțiva biscuiți, pentru care Își vinde ultima comoară și bucurie, cutia cu tutun de prizat, tot mai neglijent Îmbrăcat, cu un fular negru În jurul gâtului, mirosind respingător, cu mințile rătăcite, o vede coborând scările pe ducesa de Devonshire și Îi face o reverență ca În vremile bune. Numai că ducesa e moartă demult. Regele de odinioară al saloanelor a ajuns „doar un maldăr de umori, o materie În declin, un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
amabil. Căci, de fapt, Londra Îl atrăgea. Gloria i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită la Manchester, oraș manufacturier, Însemna ceva la fel de monstruos ca Rivarol, de pildă, la Hamburg! Și-a salvat astfel viitorul renumelui: a rămas la Londra. S-a instalat Într-o locuință pe Chesterfield Street la numărul 4, vizavi de George Selwyn
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Împotriva unui individ de care n-am auzit, un anume Pelham, ce pare să fie un Mistagog 3, un Propovăduitor și Predicator de frunte al Sectei; așa Încât, ceea ce, de altfel, nu era deloc de așteptat de la o asemenea răzleață foaie rătăcită, adevăratul secret - fizionomia și fiziologia Corporației Filfizonilor -, nu este expus deloc clar. Totuși, apar ici și colo și din când În când lămuriri de care m-am străduit să profit. Ba chiar, Într-un pasaj ales din Profețiile sau Teogoniile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Gesturile sale erau Încete, rare, sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț După
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest fel, "Diana Sancta" din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (Sancta Diana), figura centrală a folclorului românesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra). Astfel, spune Pârvan, dianaticii (adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba română pe "zănateci", nebuni, rătăciți (vezi Contribuții epigrafice... p. 120). Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată deoarece transformarea s-a produs într-un mediu popular, rural (campestru și silvestru). Dar nu ne putem aștepta la un proces similar în ceea ce-l privește pe Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1997) pune în lumină o anume sensibilitate lirică, dar nu un poet de autentică valoare. În ciuda numeroaselor stângăcii de exprimare și a unei căutate poze melancolice, se strecoară uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate. „Stingher, pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită, grea și
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
forțe potrivnice, sunt și eroii „schițelor marine din lumea porturilor”. Născuți pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de zbucium, de unde și asceza resemnării. Firi introvertite, ei poartă în sufletul obosit traumele multor înfrângeri (Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare tristă”, a cărei drojdie le otrăvește fiecare ceas. Își țin cât își țin „inima zăvorâtă
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
peisaje pe care nu mai izbutești să le identifici, chipuri lipsite de relieful afecțiunii sau al amintirilor. Un set din care îți spui de fiecare dată că ar trebui, într-o bună zi, să alegi, hotărând soarta tuturor acelor suflete rătăcite... Am văzut-o în mijlocul unor oameni necunoscuți și al unor peisaje căzute în uitare. O femeie tânără, a cărei haină nu se potrivea nicidecum cu eleganța personajelor ce se profilau în alte fotografii. Purta o pufoaică gri-murdar, o șapcă rusească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Șarpele a tresărit, umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am trezit în afara cozii, lângă sora mea, în fața unui rând strâns de chipuri pline de ură. Am încercat să-mi reiau locul, dar coatele lor alcătuiau un șir de scuturi. Rătăcit, cu buzele tremurânde, am întâlnit privirea surorii mele. Inconștient, am ghicit că ea și cu mine eram foarte vulnerabili. Cu doi ani mai mare, sora mea urma să împlinească cincisprezece ani și deci nu avea încă nici un atu de tânără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zâmbet ușor. Încercam să înțeleg ce anume, în chipul acela, în rochia aceea foarte simplă, iradia frumusețea a cărei existență o recunoșteam, aproape încurcat. Nu, Charlotte nu era „o femeie care se ține bine”. Trăsăturile ei nu aveau nici frumusețea rătăcită a fețelor „bine întreținute” de femei ce trăiesc într-o permanentă luptă cu ridurile. Ea nu încerca să-și ascundă vârsta. Dar îmbătrânirea nu provoca la ea strâmtarea care trage fața și usucă trupul. Am învăluit cu privirea luciul argintiu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii aceia nu erau decât o lungă călătorie căreia reușeam, din când în când, să-i găsesc un țel. Îl inventam în momentul plecării sau deja pe drum sau chiar la sosire, când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
crește Dar cine ești, pierdute corn blând și mângâios, De ce nu suni tu vecinic? Și vecinic tot frumos? (Luna bate tare. Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina lunii și-și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima stârpită, în capul pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort cu ochi de foc a căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creierii) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! (Dispare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căci e însurat. [EMMA] O femeie!... (neliniștită) O femeie brună! [ALECU] Da... [EMMA] Bru.... (cade) [ALECU] Ce ți-e?... Emma! ce e? [EMMA] Ce e? Nimica, Alecule, nimica... (tristă) S-a finit tot... El e-nsurat și eu n-o știam... (rătăcită) Dar nu... Voi alerga după acea femeie care mi-a luat amantul... voi omorî-o... Nu... voi ruga-o... voi încungiura-o cu mînile mele genunchii ei... ș-o voi ruga încet: lasă-l, lasă-l mie... numai murind să mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce visez? Nu mă-ntreba. DORUL Să ți-o arăt eu? (el desface negurile; se vede mireasa, hora, păstorii în depărtare și s-aude Maria) MARIA Lumină de soare, am un iubit. Văzutu-l-ai oare? El singur în munte e dus, rătăcit, Și poate de chinul iubirei muncit, De frig poate moare! {EminescuOpVIII 415} Eu am iubit, o, tu codru măreț, Păduri visătoare! Pierdut-am, ah, glasu-i și ochiul isteț, El a pierit, s-a dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL Ce-ndrugă ăla, oameni buni? ALTUL Lăsați-l pe bietul bătrân să zică. Bine zice. FELICE Onoare și respect bătrânului, el a fost care m-a-nvățat artea, lui gloria, lui coroanele voastre, el e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]