1,717 matches
-
dator și am atacat instinctual, ironic: ,,...de parcă eu aș avea...!’’ În ultima ei zi de serviciu, înainte de plecarea mea în ,,permisie’’, a venit în salon și mi-a înmânat pastiluțele colorate, fără a spune vreo vorbă avea privirea aprigă, înciudată, răutăcioasă. Cam de această manieră s-au întâmplat lucrurile...în ceea ce privește ,,prietenia’’ mea cu Vera. Cam de la aceste momente tensionate, încep să leg prietenii ce se adeveresc în timp a fi unele trainice! La un moment dat am fost avertizat, de către unii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ori pentru a-și îmbunătăți propriile condiții, așa cum se întâmplă de fapt printre oamenii de afaceri; toate aceste lucruri, care pot fi unite zelului sacerdotal, introduc o notă de venituri de savoare burgheză și o materie de comentarii pentru lumea răutăcioasă. „Noi suntem încă prea bogați (există mulți preoți săraci care nu știu cum să ajungă la sfârșitul fiecărei luni) în comparație, se înțelege, cu săracii pe care îi evanghelizăm“ scria într-o zi «Osservatore Romano». 78. Trebuie să renunțăm la orice pretext
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
evidentă. Voi credeți că o pieptănătură făcută în pas cu moda, ar aduce vreun prestigiu curăției? O îmbrăcăminte care întrece limitele decenței și ale decorului, care dezvăluie niște preocupări non mistice, credeți că nu ar da vreun pretext unor bănuieli răutăcioase? Vi se pare că, o conduită care nu ar face distincție între atitudinea persoanei sacre și a celei din lume, ar fi în avantajul candorii evanghelice? Chiar și fumatul (atât de decadent!) nu-i poate determina pe cei ostili să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sunt lucrurile de care nu vor să-și amintească. Chiar și dragostea ascunsă pe care Bohosievici, fost șef de cercetare la Întreprinderea Metalurgică, i-a purtat-o Veronicăi, iese acum la iveală. Pentru mine el era cel care făcea glume răutăcioase”, spune Veronica Rusen, fostă Dimitriu, puțin contrariată la auzul declarației. Amintirile sunt pe rând toate depănate. Un nume care le revine în minte mai ales lui Mișu și lui Strat este cel al lui David Darabă. A murit anul trecut
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mai ști pe sine însuși. Mulțumesc pentru CRONICA! Nu, poemele mele de acolo sînt oarecare! Cezar Ivănescu (pe care nu-l cunosc personal) a scris de mine-n "Luceafărul". Spunînd și cîteva prostiuțe! Poate ca un răspuns la o scrisoare răutăcioasă dar cinstită pe care i-o scrisesem în vară, după ce scrisese articolul acela aiurea despre Mircea Cărtărescu. Și Liviu Antonesei m-a prezentat în "Opinia studențească"! Aștept să se anunțe rezultatele la "Cartea Rom."; Liviu a fost la București și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
domnul Bălăiță, pentru introducerea "Tratatului de eretică" în planul pe 1983 asta în cazul că-ntr-adevăr, cum mi-au spus la ALBATROS, voi ieși pînă-n decembrie. Mă gîndeam că o să-ți placă a doua mea carte. Nouă ne plac toate cărțile răutăcioase. Am scris-o. Dar vreau să mai schimb unele texte. Va avea "40 de zile pentru înțelepciune", plus un poem amplu. S-ar putea ca, într-adevăr, să fi pus titlul cărții "Divina paradoxalia" și din cauza acelui poem al tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ministru. „Prezentându-și demisia Regenței, care l-a confirmat, el i-ar fi spus că nu primește altă soluție”. Reședința regelui Mihai și a Principesei-Mamă Elena o constituia Palatul de la Șosea (Șoseaua Kiseleff). Popularitatea sa era în scădere, căci zvonuri răutăcioase erau lansate în defavoarea lui. Gurile rele spuneau că Mihai „se născuse surdo-mut”. Pentru a combate acest zvon, Principesa- Mamă Elena a decis „să deschidă ușile aripii palatului de la București, unde trăia fiul ei, pentru a primi oameni politici, ziariști și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții Încercând să mestece toate minciunile pe care le-am turnat. Mie mi-a făcut mare plăcere să-i pun pe urme false, spuse Giancarlo, cu un surâs răutăcios, dar important a fost că În felul acesta am aflat o sumedenie de lucruri care au folosit republicii. De altfel, În acest timp, la sfatul Celor Zece, m-am Împrietenit cu Amadeus din Geneva, ceea ce n-a fost greu deloc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu eram defel îngrijorat! Deloc speriat! În alte circumstanțe, m-aș fi uitat temător în jur în căutarea vreunei portițe de scăpare, a unui refugiu care să-mi asigure securitatea fizică. Însă, nu! Privirile noilor mele cunoștințe nu aveau nimic răutăcios, nimic amenințător ci, din contră, erau pline de strălucire și afecțiune. - Poftiți, vă rugăm, mai în față! Să auziți și să înțelegeți mai bine! - veni un îndemn cald, de gazdă bună, din partea unuia dintre noii mei prieteni. (În sinea mea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tu acum ?! - Habar n-ai tu de când a făcut-o! - Încep să cred în minuni! - Ai face bine să crezi! - Cum sa întâmplat asta?! Când, măi, omule?! - În clipa în care interesul tău de cunoaștere s-a transformat dintr-o răutăcioasă curiozitate într-o dorință sinceră de înțelegere și trezire a acestei energii... - Dar chiar îmi doresc să cunosc tainele misterioasei energii! - ... energia ta a intrat în rezonanță cu a mea, s-a trezit și... a și urcat de-a lungul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se ridice prin corpul tău. Și ea, recunoscând și intrând în rezonanță cu energia mea, a... urcat! Simplu! - Cred că am înțeles aceasta. Și care ar fi, totuși, metodele acelea simple (la fel de simple!) de purificare? Și, să nu mă consideri răutăcios, vreau să știu și cât m-ar costa toate acestea? - Dragul meu, purificările sunt foarte simple și la îndemâna oricui, deoarece ne folosim de principalele elemente ale naturii: pământul, apa, aerul, focul, eterul și... vibrațiile. Cât despre costuri... ce-ai spune
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că - nota bene - depășiseră sfera noțiunilor abstracte și primise explicații absolut practice și cu finalitate imediată: ameliorarea stărilor de slăbiciune fizică (hai să le spunem de-a dreptul: boli!). Oricât de complicată se dovedea mintea lui, oricât de cârcotaș (chiar răutăcios, uneori), partenerul său de dialog (sahaja yoghinul de lângă el) se dovedea nu numai un cunoscător sigur pe el, ci și un om răbdător, înțelegător și - foarte important ! - un tip cât se poate de uman și de plăcut! EXPOZIȚIE SAHAJ LA
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
libertate mai mare de mișcare din partea gazdelor noastre. Adică... ieșeau în oraș cam de câte ori voiau! De fiecare dată se întorceau cu câte o curtă, o carte sahaj nouă, cu fructe, dulciuri... Și de fiecare dată dădeau dovadă de dărnicie. Observație răutăcioasă: cu toate că formam toți o mică familie, austriecii, circumspecți, își păstrau permanent banii asupra lor, în niște borsete mascate de curte. Recunosc: în sinea mea, am fost critic la adresa lor. Indienii - cei mai umili! - era evident că voiau să lege noi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
stricat. Îi era jenă să-i mai ceară vreun ban maică-sii, după câte făcuse pentru el. O mințea c-o duce nemaipomenit de bine, că la București viața nu-i chiar așa de scumpă față de pro- vincie, cum zvoneau răutăcioșii, iar la cantină se gătește mai ceva ca acasă. „De nu s-ar acri pe drum, ți-aș aduce un pireu de la tanti Jenuța, de la bufetul nostru, ți-ar lăsa gura apă și nici nu ți-ar veni a crede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deveneau atât de cunoscute precum cele mai minunate și calde linii melodice ale tango- urilor lui Cristian Vasile. Multă antipatie a început să stârnească în rândul colegilor săi de breaslă, care de invidie lansau zvonuri care mai de care mai răutăcioase despre el, taxându-i viața boemă și libertină. Multe minunății a mai auzit Cristi pe la mese dis- cutându-se, și de fiecare dată îl bufnea râsul, apreciind creativitatea rivalilor săi. Numărul amantelor fictive se înze- cise, la fel și numărul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mi se va întâmpla niciodată. Pe scenă trec toate și nu mai contează nimic. — Ar trebui să fii totuși mai atent, atât ziceam. — De ce ? Dacă iei în serios viața, nu mai poți muri ca un prost, fulgerat de trăsnet ? — Ah, răutăcios ca întotdeauna... — Și îngâmfat ca întotdeauna, se aude vocea groasă a lui Romulus Vrăbiescu, căruia Cristi îi întorsese spatele cu atâția ani în urmă. Numai când nu-i de acord cu tine, râde Fernic, în oglindă, alături de fantoma profesorului. — Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niciun prieten, apropiat sau vreo admiratoare care îi promisese și cerul, și luna nu l-a vizitat. Uitaseră de el cu toții, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Iar publicul, după câteva întrebări legate de dispariția sa și alte zvonuri răutăcioase, se obișnuise deja fără prezența lui pe afișe și în restaurante. Prin capitală se auzise că e la pat, însă cui să-i pese ? Un bețiv, unde credea că va ajunge ? Un desfrânat, un petrecăreț fără limite, să -i fie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca și unor nou-veniți care, după o simplă și eficientă strategie a paraziților
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar alții, vorbesc de intelectualii pașoptiști, Heliade, Bălcescu și alții, au trebuit să ia calea exilului; ei nu mai „simt” emoția fantastică și bucuria insuportabilă, cum o spuneam, a vârfurilor unei populații care se vedea, după secole și sub ochii răutăcioși și cinici ai celor care ne Îngenuncheaseră și spoliaseră, că „visul unor generații de utopici” devine realitate, ba chiar de-o realitate atât de plenară, de absolută, cum numai puțini Îndrăzniseră a Întrevedea! Iar dovada este episodul, aș zice dramatic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oră În jurul locului pe care-l ocupă balada Mioriței În mentalul românesc, dispută ce revine adesea În aceste scrieri, dar și În altele, e o dovadă a unui anume „vitalism” ce-l caracteriza pe tinerelul și debutantul Breban - alții, mai răutăcioși, vorbeau bineînțeles de provincialism sau de obtuzitate, pur și simplu, În fața „măreței metafore a nunții cosmice”! E adevărat, „vitalismul” meu se acorda greu cu reflexele culturale rafinate ale unor prieteni bucureșteni precum Mircea Ivănescu sau Matei Călinescu, dar el, cred
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
treizeci de ani. Mai bine-zis „conștiența, luciditatea ei”, a „existenței” ei, care pe insul lucid și matur Îl Întovărășește pe tot parcursul existenței. Ca și eul său, acel spiriduș sau tovarăș ascuns care nu numai că Îi comentează, nu rareori răutăcios, faptele sau ideile și luând ca Proteus felurite chipuri, luciditatea morții, a realității ei, aș zice a necesității ei!, Îl urmărește aproape În toate posturile și ceasurile. Și dacă, uneori, acest „spiriduș” ascuns și „vorbăreț”, impenitent și ubicuu, care este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi nici nu am fost „trimiși aici” pentru a cuprinde acest Întreg și, pentru acest motiv, mulți oameni cuminți și raționali ne demonstrează că acest Întreg nu există sau că e incognoscibil. Dar individul uman a fost Înzestrat de zei - răutăcioși și amabili În același timp - și cu capacitate analogică, nu numai deductivă, iar, cum o spuneam, marii poeți sau marii profeți - uneori e același lucru! - au fost Înzestrați și cu darul presimțirii, al acelei intuiri adânci, al acelei recunoașteri a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-am retras iute și semnificativ, deși unii colegi și prieteni, atunci, m-au judecat aspru că „am aruncat prosopul”, că am „dezertat” și m-am afundat, „egoist”, În propria-mi creație. Dar, cum spuneam, din tinerețe - și un psiholog răutăcios ar putea semnala aici deja o pulsiune paranoidă! - am refuzat acest tip de adaptare „pasivă” sau pur și simplu de adaptare la tot ce ne venea „de sus”, mai bine zis de la Răsărit. De aici des pomenita de mine interminabilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profesor, un prieten matur care să-mi pună În mână anumite cărți, să-mi insufle anumite idei sau care să mă avertizeze la „frecventarea” altora, dăunătoare. În vara lui ’69 am făcut parte dintr-o delegație cinematografică care Întovărășea filmul Răutăciosul adolescent la festivalul de la Moscova, film la care eu am scris scenariul. Acolo, În URSS, Împreună cu colegii Într-o vizită În Nord, În orașul Leningrad, pe vremea aceea - azi, Petersburg -, am Întîrziat În amplul muzeu al Ermitajului. Printre alte mari
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne protejează cu adevărat, ne ia de mână și ne conduce În acel „loc” unde ne putem privi chipul pentru prima oară! Adevăratul, realul scop al vieții! Da, ce-aș fi fost fără „ea”, fără acele „obstacole absurde”, acele „piedici răutăcioase” care-mi secerau pașii și uneori Încrederea În mine și În existența unei justiții, a unui noroc pe acest pământ? Sigur, pot „să’ntorc foaia” și să vorbesc În locul celor secerați de moarte În plin avânt, În plină creație, Încărcați
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]