4,549 matches
-
tău de a-l primi și a-l păstra. Sf. Chiril al Ierusalimului - Sf. Apostol Pavel a plâns trei ani zi și noapte îndreptând lipsurile altora (Fapte 20, 31), iar noi nu plângem nici pentru ale noastre. Sf. Ioan Hrisostom - Răutatea este o dovadă de prostie. Florin Zamfirescu - Precum ochiul este atras de frumusețea celor văzute, la fel mintea curată este atrasă de cunoștința celor nevăzute. Sf. Maxim Mărturisitorul - Măsura înfrânării se ia după măsura puterii fiecăruia. Sf. Vasile cel Mare
CITATE MEMORABILE (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347099_a_348428]
-
apuci, Mergi pe drumul ce te-nvață Calea Prea Sfințitei Cruci! ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE E limpede; o, ne-nsemnată Cruce ! E limpede că mâine ai să fii o umbră dureroasă cu brațe aplecate în uitare, cu stâlpul greu înfipt cu răutate într-o stâncă, cu taina frunții bolnavă de sudoare... Dar iată, iată marea disperare a timpului fugar ce-nghite lacomă secunde mituite de-o mână transcendentă... Ascultă-mă, nu vreau să mori și tu... destul că mie visele-mi sunt
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347170_a_348499]
-
pradă închise-n temniță; și ce-ntuneric!... Tu să m-asculți pe mine și să nu vrei să mori chiar dacă -i limpede că mâine ai să fii o umbră dureroasă cu brațe aplecate în uitare, cu stâlpul greu înfipt cu răutate într-o stâncă... Și ea m-a ascultat: s-a-ngrămădit întreagă-n rădăcini și-acolo-n stâncă a-nceput să crească, să crească mută de singurătate, cu brațe drepte și cu fruntea albă . Dar cine-ACOLO-ajunge să înalțe rugă ? Căci dusu-i
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347170_a_348499]
-
din cele două căi intra în odihnă lui Dumnezeu, în bucuria Domnului.Sfântul Pafnutie - Înlăuntrul nostru trebuie să fie pururea Înviere. P.S. Inochentie - Nu este greu lucru a cădea în păcat, ci greu și cumplit este a rămâne în aceeași răutate. Sfanțul Efrem Șirul Referință Bibliografica: Citate memorabile (29) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CITATE MEMORABILE (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347204_a_348533]
-
cu cei pe care-i reprezintă, căci problemele țării au doar valoare de paravan. Incultura și mârlănia lor sunt sufocante. Te înspăimântă gândul că se poate distruge imaginea națională și încrederea în ceea ce suntem, dacă nu găsim o contrapondere a răutăților care s-au așezat greu și înspăimântător peste țară. Societatea și individul se degradează continuu, devin cetățeni de mâna a doua, mai ușor de manipulat. Mulți vizitatori, trecând prin țară, remarcă fețele întunecate ale românilor. Sunt neplăcut impresionați de lipsa
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
viața într-un cadru frumos, plăcut, onorabil și sigur. Dar toate acestea nu înseamnă că nu șunt și revoltata în anumite situații și cum știu că este lîngă mine, îi dau o justificare.Ce mă doare cel tare este ingratiudinea, răutatea, gelozia, lipsa de iubire și respect dintre oameni, rude sau prieteni. Atunci unde este distanță dintre “cer și pămînt “? Cum aș putea conversa, cu cineva care nu m-ar asculta și care nu ar exista și nu ar fi lîngă
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
îndepărteze de mine pe cei care nu știu să iubească. Și într-adevăr după o prietenie de 30 ani, pe care am trăit-o cu stoicism, Dumnezeu mi-a îndepărtat această prietena. Mi-am găsit liniștea și am scăpat de răutățile ei zilnice.M-am simțit eliberată că de o greutate. Trăiam zilnic în teamă din cauza agresivității ei, a criticii non-stop și toate acestea din frică, ca într-o bună zi, (trăind în străinătate, fără prea mulți prieteni ), să nu mă
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
bunătate adevărată, naturală, căldura sufletească, un anumit grad de moralitate, totul în limitele cunoștinței lor despre bine și rău. Cei drept unii scoteau mai tare în evidență aceste calități, sau virtuți. În alții mai putin, iar în unii se vedea răutate și egoism. Analizând viețile lor m-a întrebăm: Cum e posibil așa ceva? Iar pe de altă parte eram impresionat de valoarea umană a acestor culegători de mandarine. Veniți din Africa, din viața lor, din ceea ce știau din coran, din modul
JURNALUL UNUI CALATOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357127_a_358456]
-
ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau la cei din fața casei sau la cei din spatele ei, fără să mă vadă mamaie și cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute sau să mă strige, de cele mai multe ori supărată și îngrijorată. Casele erau simplu mobilate și aveau două intrări. Prima era în așa-zisa cameră de toată ziua. Pe un perete era soba cu plită
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea lângă mine și să-mi povestească unul dintre basmele ei așa de frumoase, pe care în mod sigur și le amintea de când era copil. Adesea mă așezam sub corcodușul de lângă gardul de la drum și priveam
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
încurcat fiindcă el era de fapt cel mai vehement apărător al omului cu talantul îngropat, și devenise un fel de avocat al lui în toată discuția purtată. Încurcat, spusese totuși că desigur, ei toți ocupându-se cu tot felul de răutăți era adevărat ceea ce spunea tovarășul lui și anume că ei toți nu se ocupau cu lucruri legale, cinstite. Dar îl întrebă pe acela ce rost avea remarca sa în toată istorisirea. Celălalt nu înârziase în răspuns: ,, Dacă noi nu suntem
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
darul cel mai de preț pe care ți-l poate face Dumnezeu. Să poți înțelege și să poți face cu darul acesta orice. Însă poți ucide cu acestea ale tale, poți lovi cu acestea și poți prăda și face alte răutăți cu ele. Poți în același timp să te rogi cu acestea, poți să mângâi pe cineva și poți să ajuți pe alții de asemenea. Poți să-ți aduci jertfa ta cu acestea. Deci talantul este la noi tot timpul. Cine
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
ci refuză de fapt să-l facă. De aceea stăpânul îl pedepsește atât de aspru pe slujitorul acesta fiindcă ar fi putut face binele și nu l-a făcut, ci a refuzat să-l facă, și asta din lene și răutate. Iar cel care totuși cheltuie talantul și nu-și aduce dobânda sa, măcar a încercat să facă ceva, iar stăpânul îi află osteneala și îl poate ierta, ba mai mult îl poate pune la loc de cinste ca pe unul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
alergam în curtea taberei, unde ceilalți ne așteptau. Îmi era somn, iar aerul dimineții, în loc să mă trezească, mă îndemna să mă cocoloșesc în patul meu de “campanie”. Alergam să ne încălzim în ritmul fluierului și mă gândeam la mami cu răutate: ”să-mi dea mie, singura ei fată, o lovitură așa de grea!” Și cu gelozie mă gândeam la Nuța care, în mod sigur, dormea în ziua aceea până la ora zece. Dacă gimnastica de înviorare a luat sfârșit când începusem să
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
la celelalte paturi cum erau făcute și ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram umflată ca un balon; ofensată de răutatea ei și de indiferența celorlalte, dar hotărâtă ca trebuie să mă evidențiez și să le arăt că, indifferent de vârstă, poți să fii la fel de capabilă ca una mai mare. Controlul a trecut prin drepturile paturilor și fericită ascultam cum lăsau
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
fudulă”. -Cum de te-ai băgat, fa, în picioarele ei? insista Marin fără nicio jenă. -Ca să mă întrebi tu, repetentul satului! i-am răspuns și eu rățoit. Nu știam dacă era repetent sau nu, dar nu-mi trecuse altă răutate prin cap. -Vezi, fa, că ești proastă! mi-a răspuns Marin fericit. Nu știi nimic! a continuat de data aceasta râzând ca un nebun! Am luat premiul întâi. Tu ce premiu ai luat, fa, că te ține mă-ta așa
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
că ar fi mândru de mine, să aș fi cea mai bună dintre nepoate, cea mai deșteaptă și cea mai frumoasă. Dn păcate, tataie nu voia cu niciun chip să-mi măgulească vanitatea și în felul acesta nu auzeam decât răutăți cum „îi chinuisem pe toți din cauza calului și al faitonului.” -Tataie, m-am trezit vorbind dintr-o dată, îmi spui numai povești care nu-mi plac. Vreau să ascult ceva care să mă bucure; după spusele tale înțeleg că am fost
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
ugerul vacii o să pună iarăși bălegar frământat cu pământ galben și cu apă. O să-i fie scârbă și lui, așa cum ți-a fost ție și nu o să mai sugă. Nu l-am mai întrebat nimic în ziua aceea. Auzisem atâtea răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
vârsta mea. Tataie nu s-a lăsat păgubaș în fața indiferenței mele și a continuat cu și mai mult curaj: -Dacă ai ști de câte ori am măturat-o când eram copil?! Am întors capul spre drum și am văzut școala. Atunci, cu răutate i-am răspuns: -Spuneai că duceai nuiaua ca pe o sabie?! De unde, măi tataie, că doar treceai drumul? Nici nu aveai timp să o ții bine, că deja erai în curtea școlii! Tataie a înghițit în sec și nu m-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
recunoștinței? Nemulțumirile pot fi discutate. Dacă te arunci de unul singur fără să știi în ce ape adânci vei înota, ce vârtejuri te pot aștepta, îți distrugi viața. Prin lipsa de recunoștință se dă dovadă de orgoliu, poate chiar de răutate, egoism sau inconștiență. De aceea, nerecunoștința este un păcat greu care poate duce la distrugerea vieții. „Nu te lăsa influențat de gândirea și mentalitatea acestui veac și a oamenilor lipsiți de evlavie. Nu fi unul nemulțumitor!”, ne sfătuiesc veghetorii credinței
RECUNOSTINTA – „MIEZUL DRAGOSTEI” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357214_a_358543]
-
urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre planete, S-o transform în adiere. Aș culege dintre stele Șoapte pline de candoare, Să pot dărui cu ele Dragoste
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
de multele întâmplări așternute pe hărtie, ai sentimentul că o minune apare într-un întuneric estompat; poate ca-n " valorile morții " unde cred eu, nu mai încape vorbă să-ți faci semnul crucii cu limba în taină, să îndepărtezi orice răutate. "Podul suspendat ", autor Suzana Deac, s-a născut la Editura Transilvania, în anul 2011. Această carte, ca multele de altfel, face parte din " Colecția - Cititor de Proză ", care este coordonată de distinsul om cu suflet nobil, EMANUEL POPE , om de
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
de invidie sau neliniște. Lacrimile ei de fericire pot fi pentru tine tot atâtea lacrimi de nefericire. Eu îi spun celui nefericit să fie liniștit, deoarece fericirea nu există. Disprețuind fericirea altora, dai dovadă mai degrabă de prostie decât de răutate, iar prostia dăunează grav fericirii. Fericirea nu depinde de avere sau de rangul social, este inutil să iei locul celui puternic sau să-i smulgi privilegiile. Atunci să te mulțumești cu soarta pe care o ai? Cineva îmi spunea că
PSIHOLOGIA FERICIRII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357295_a_358624]
-
o sugativă bună, și depășește mitul ficțiunii pe care, inițial, contez. Nu am o carte anume pentru care aș fura sau ucide. Toate îmi sunt dragi sau le urăsc deopotrivă. Sunt bucățele din mine și au și ele micile lor răutăți, tabieturi, riduri, gelozii și crize de inimă ... ” Lista distincțiilor și nominalizărilor este interminabilă la numele Melaniei Cuc. Autoarea aduce în lumină și unele întâmplări nostime legate de scriitorii și poeții pe care i-a cunsocut și care i-au fost
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
că Veronica, și puțini bărbații care să nu fi visat să întâlnească iubirea întruchipata într-o femeie asemenea ei. Iubirea dintre acest “înger blond”, Veronica, si Eminescu a fost mare, adâncă, a învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsata de acea mare iubire a unui “chip de înger drăgălaș”. Eminescu, poetul-om, a fost fascinat de frumusețea feminină a Veronicăi. Au fost și câteva “focuri de paie” stârnite
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]