KorAP: Find »[drukola/base=războinic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...119 >

2,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de vânt, Katsuie nu putea să nu se simtă vexat de motivele ascunse ale lui Hideyoshi de a-i fi trimis un războinic atât de senil și surd ca sol oficial. Oricât de mult îl brusca pe bătrân, nu se-alegea cu nimic. Cu furia sporită de iritare, îl mai întebă pe Kumohachi un singur lucru, pentru a pune capăt conversației: — Trimisule, câți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua dimineții. Știu că sunteți grăbiți să plecați spre casă, după această lungă vizită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Dacă oamenii aud că am ajuns până aici și că apoi ne-am retras, vom ajunge de râsul tuturor generațiilor viitoare. Ce-ar fi să ne retragem după angajarea într-o singură luptă? — Oricum, nu sunt decât soldații Maimuței. Toți războinicii mai tineri strigau în sprijinul lui Genba. Singurul care rămase tăcut era Menju Shosuke. — Tu ce părere ai, Shosuke? Katsuie nu-i cerea decât rareori lui Shosuke opinia. Recent, Shosuke nu mai era în grațiile lui Katsuie și, de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se dădu ordinul de a avansa, și armata își continuă drumul înainte. Chiar în acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru, în sfârșit, putură vedea că nu era un războinic în armură și un tânăr neobișnuit, îmbrăcat într-o haină de mătase subțire imprimată și un kimono de culoarea glicinei. Până și căpăstrul calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
curajul lui Katsuie, mintea sa conspirativă și cinstea drept trăsăturile sale distinctive, pe care le putea întrebuința cu folos. Astfel, îi atribuise lui Katsuie greaua responsabilitate de a fi comandant suprem al campaniei din miazănoapte, îi dăduse pe mână numeroși războinici și o provincie întinsă și se bazase întru totul pe el. Acum, când Katsuie se gândea la seniorul care-l cunoscuse mai bine decât oricine și medita la faptul că nu mai era pe această lume, simțea că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
soldații lui Katsuie să se poată pune în mișcare. Hideyoshi emise o proclamație din Azuchi. Aceasta fu pusă în largă circulație prin toate domeniile lui, precum și pe la generalii din provinciile care l-ar fi putut sprijini, chemându-i pe toți războinicii drepți să se adune la Azuchi. Ce jale, pentru autorul strategiei oarbe care determinase proclamația. În Kitanosho, căsătorit cu frumoasa Doamnă Oichi și înconjurat de troiene, Shibata Katsuie aștepta zadarnic ca natura să-și urmeze cursul. Numai de-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară oamenilor pozițiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o diferență de altitudine de aproape opt sute de metri și o distanță de peste două leghe cu piciorul. Călătorul care dorește să-i escaladeze panta abruptă îi trebuie cel puțin o jumătate de zi. — Pleacă! — Unde se duce, așa, dintr-o dată? Războinicii care-l păzeau pe Hideyoshi îi observară pe pajii care se îndepărtau și o luară la goană după ei. Îl putură vedea pe Hideyoshi mergând vesel în frunte, cu un băț de bambus în mână, de parcă s-ar fi dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și forța provinciilor lui Kazumasu, urma să aibă o armată de aproape șaizeci și două de mii de oameni, număr care putea aproape să rivalizeze cu al inamicilor. O CEAȘCĂ DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea încă un grup de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la Muntele Nakao? — Nu, e acolo. Privind în direcția indicată de vasal, Yasumasa își văzu fratele, pe Genba, așezat împreună cu cinci-șase războinici și paji pe iarba din spatele cetății. Nu se vedea bine ce făceau. Când se apropie, Yasumasa observă că Genba îl pusese pe unul dintre paj să țină o oglindă, în timp ce altul ținea un lighenaș. Se bărbierea acolo, sub cerul albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tabăra principală de pe Muntele Nakao. Drumul recent construit între Muntele Yukiichi și tabăra principală de la Nakao avea cam patru metri lățime și șerpuia pe o distanță de două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era înconjurată de câteva palisade. De fiecare dată când Genba se apropia de câte o poartă, nu făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
aproape cu toții. Shogen era doar cu un pas în urma lor. Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne cu mâna. Apoi, când nu se mai îndoiră că dușmanii erau prinși în capcană, răcniră pe neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă, din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în sat, pentru a-i interoga pe localnici. Sătenii îi spuseră că bătălia începuse în zori și că era complet neașteptată. Tocmai când văzuseră flăcările de pe Muntele Oiwa, auziseră strigăte de război care răsunau ca niște valuri tsunami. Apoi, niște războinici ai armatei lui Sakima, probabil o grupă de recunoaștere, galopaseră prin sat, dinspre Yogo. Se zvonea că forțele lui Nakagaba Sebei apărau fortăreața, dar erau doborâte până la ultimul om. Întrebați dacă știau ceva despre oamenii lui Kuwayama din regiunea Shizugatake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tabăra lui Hideyoshi din Mino, pentru a-l informa despre urgența situației. Forțele lui Sakuma de pe Muntele Oiwa își instalară acolo o tabără provizorie și, sigure de triumf, se odihniră mai mult de două ceasuri, începând cam de la Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie - bucuria din tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate între tabăra principală și Muntele Oiwa îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia mai putea sta pe scaunul de campanie. Tabăra se afla într-un templu din Kitsunezaka, iar acum, Katsuie rătăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nici o formă. Ochii lui Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o luară la fugă imediat. Hideyoshi le mai dădu imediat o comandă vasalilor din jur, apoi sări pe calul său negru. Chiar atunci apăru în goană, pe neașteptate, Ujiie. — Stăpâne! Așteptați un moment! Și, agățându-se de șaua lui Hideyoshi, războinicul începu să plângă în tăcere. Faptul de a-l lăsa pe Ujiie singur în Gifu, cu riscul de a putea să comunice cu Nobutaka și să se revolte, reprezentase un motiv de neliniște pentru Hideyoshi. Pentru a preîntâmpina trădarea, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi puse să-i fie ridicat scăunelul de campanie. — Au spus că Genba dă bir cu fugiții. Luați-o pe calea retragerii lui și urmăriți-l fără milă, ordonă el, spunându-le războinicilor din jur să transmită comanda întregii armate. Și aveți grijă să nu trageți până nu începe să se lumineze cerul. Nu se aflau pe un drum neted, ci doar pe o cărare montană cu foarte multe locuri periculoase. Atacul începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
caz să aleagă greșit între ei. Când își părăsise castelul din Fuchu, plecând pe câmpul de luptă, soția sa fusese îngrijorată pentru intențiile lui și îl ceecetase îndeaproape. Dacă nu lupți contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi că sunt capabil să-mi trădez cuvântul de războinic, odată ce mi l-am dat? — Ei, atunci, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi că sunt capabil să-mi trădez cuvântul de războinic, odată ce mi l-am dat? — Ei, atunci, pe care dintre ei ai să-l susții? — O las în voia cerului. Altceva, nu știu ce pot face. Înțelepciunea omenească e prea limitată pentru așa ceva. Plini de sânge, oamenii lui Sakuma fugeau urlând spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că suflă foc. Un gust amar îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se în așternut. În momentul când lămpile începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră în fugă, pe coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii care păziseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse războinicul, dintr-o suflare. — Ce? Hideyoshi? Agitați, oamenii veniseră cât puteau de repede pentru a anunța situația lui Shibata Katsuie, dar Katsuie auzise deja cele spuse și ieși el însuși pe coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]