2,941 matches
-
înguste și să aibă tot timpul intuiția întregului, ceea ce dă contur și oferă sens cercetării și formării lor. De asemenea, în lucrare ei vor întîlni și teorii mai noi, unele inedite, cum ar fi teoria haosului, cea a complexității și raționalității, a ordinii și dezordinii, teoria "sistemelor vii" și altele, și vor putea înțelege de ce avem nevoie și de ele, alături de teoriile clasice, pentru interpretarea sistemelor economice. Este prezentat și impactul globalizării și al noii economii asupra sistemelor economice, relațiile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de sincronie, opus diacroniei, și cel de sinergie, ca asociere de elemente pentru atingerea aceluiași scop sau îndeplinirea aceleiași funcțiuni. Sunt concepte abstracte, metaștiințifice, ce înlătură principiul cauzalității din explicarea relațiilor, căci cauza și efectul reprezintă, fundamental, același lucru, principiul raționalității și logica sa mecanicistă și propunînd un raționament intuiționist, organicist, care să permită o sesizare directă și deplină a realității, a unității sale organice, o abordare sistemică, holistică a tuturor aspectelor sale structurale, a obiectivelor sale structurale, supraindividuale și a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sistemului s-ar prezenta în maniera următoare: 1) Motorul activității economice este căutarea celui mai mare profit sau a celui mai mare cîștig monetar net. Sombart definește mentalitatea capitalistă prin trei caracteristici: spirit de achiziționare; spirit de concurență; spirit de raționalitate (adică aprecierea tuturor lucrurilor plecînd de la un calcul al costurilor și randamentelor); 2) Organizarea juridică și socială se caracterizează la rîndul său prin patru trăsături: proprietatea privată asupra mijloacelor de producție (care este, dacă nu exclusivă, cel puțin larg dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Autorul respinge ipoteza lui homo oeconomicus, înlo-cuind-o cu cea de homo sociologicus și arătînd că: "În realitate, oamenii se comportă așa cum se comportă, unii deseori inteligent, alții deseori prostește și din cînd în cînd inteligent. În majoritatea oamenilor se îmbină raționalitatea strictă cu iraționalitatea (...) Oamenii optimizează" (J. Kornai, Anti-equilibrium. Despre teoriile sistemelor economice și sarcinile cercetării, Ed. Științifică, București, 1974, p.39). Kornai oferă o viziune mai vie a conceptului de sistem economic și formulează soluții de transformare a economiei dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a fluxurilor informaționale. Complexitatea sporită presupune cu iminență specializarea funcțională a elementelor sistemului. Desigur, o organizare funcțională cere multe compromisuri și numai acestea fac posibilă supraviețuirea și asigurarea eficienței sistemelor. Potrivit lui Kornai, un sistem economic nu se bazează pe primatul raționalității, un rol important avînd și instituțiile, ca ansamblu de reguli, norme și valori, formale și informale, care guvernează relațiile intrasistemice, stabilind tipare comportamentale. "Obișnuința, rutina, tradiția, incapacitatea care impune continuarea comportamentului anterior, toate acestea permit supraviețuirea trainică a regulilor experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
timpul, ea a devenit tot mai complexă. Pe această bază, autorul amintit se înscrie pe filiera lui Marx și Schumpeter pentru a defini capitalismul ca o dinamică transformatoare și autotransformatoare, dinamică practic fără sfîrșit. 5. STATUL, SCHIMBUL, GLOBALIZAREA, HAOSUL, ORDINEA, RAȚIONALITATEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE 5.1. STATUL ȘI SISTEMELE ECONOMICE De la celebrul "Statul sunt eu" (Ludovic al XIV-lea), la Revoluția franceză, lucrurile au evoluat mult. În Declarația drepturilor omului se precizează că statul sau societatea este obligat să asigure subzistența
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o organizare cel mai adesea centralizată, rigidă, limitată și controlată. În cadrul ei totul slujește unui scop. În viziunea lui Max Weber (în The Theory of Social and Economical Organization, Hodge, New York, 1947), o astfel de ordine reprezintă triumful absolut al raționalității instrumentale. În accepțiune modernă, ordinea nu mai e neapărat una ierarhică, ci mai curînd o rețea de interdependențe, un sistem. Astfel, conducerea unui sistem economic nu mai e una atît de centralizată, iar ordinea sa implică forme mult mai libere
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Însă cu cît crește incertitudinea, crește și capacitatea de autoorganizare a sistemului. Aceasta din urmă nu este atît o suită de proceduri, ci mai mult un ethos, o instituție care are povestea ei, conferind sistemului flexibilitate și adaptabilitate. 5.6. RAȚIONALITATEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE Creșterea complexității sistemelor economice reduce importanța raționalității ca instrument de coordonare, analiză și decizie în cadrul acestora. Complexitatea impune mai curînd decizii culturale, chiar dacă uneori costurile cresc. În schimb, dacă deciziile raționale necesitau mai mult timp, cele culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a sistemului. Aceasta din urmă nu este atît o suită de proceduri, ci mai mult un ethos, o instituție care are povestea ei, conferind sistemului flexibilitate și adaptabilitate. 5.6. RAȚIONALITATEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE Creșterea complexității sistemelor economice reduce importanța raționalității ca instrument de coordonare, analiză și decizie în cadrul acestora. Complexitatea impune mai curînd decizii culturale, chiar dacă uneori costurile cresc. În schimb, dacă deciziile raționale necesitau mai mult timp, cele culturale sunt cvasi-instantanee. O cultură puternică impune decizii rapide și o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai mult timp, cele culturale sunt cvasi-instantanee. O cultură puternică impune decizii rapide și o coordonare spontană a acestora. Un sistem economic este cu atît mai eficient cu cît se bazează pe o predominanță și o coerență culturală mai remarcabile. Raționalitatea nu se confundă deci, cum credeau neoclasicii, cu eficacitatea. Mai cu seamă în condiții de instabilitate, într-o economie fluctuantă, deciziile "culturale" se dovedesc mai eficiente decît cele raționale. Reflexele pot fi mai utile decît reflecția. Potrivit lui Max Weber, raționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Raționalitatea nu se confundă deci, cum credeau neoclasicii, cu eficacitatea. Mai cu seamă în condiții de instabilitate, într-o economie fluctuantă, deciziile "culturale" se dovedesc mai eficiente decît cele raționale. Reflexele pot fi mai utile decît reflecția. Potrivit lui Max Weber, raționalitate economică se aplică mai mult indivizilor și mai puțin colectivităților, inclusiv organizațiilor, în cadrul cărora obiectivele pot deveni divergente sau chiar antagonice. Or, raționalitate presupune o adecvare mijloacelor la scopuri, ceea ce nu este întotdeauna ușor de realizat. De aceea și neoclasicii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se dovedesc mai eficiente decît cele raționale. Reflexele pot fi mai utile decît reflecția. Potrivit lui Max Weber, raționalitate economică se aplică mai mult indivizilor și mai puțin colectivităților, inclusiv organizațiilor, în cadrul cărora obiectivele pot deveni divergente sau chiar antagonice. Or, raționalitate presupune o adecvare mijloacelor la scopuri, ceea ce nu este întotdeauna ușor de realizat. De aceea și neoclasicii (Wilfredo Pareto) au înlocuit raționalitatea cu optimalitatea, elaborînd numeroase "modele de optimizare". Raționalitatea este posibilă doar într-un mediu economic și social în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mult indivizilor și mai puțin colectivităților, inclusiv organizațiilor, în cadrul cărora obiectivele pot deveni divergente sau chiar antagonice. Or, raționalitate presupune o adecvare mijloacelor la scopuri, ceea ce nu este întotdeauna ușor de realizat. De aceea și neoclasicii (Wilfredo Pareto) au înlocuit raționalitatea cu optimalitatea, elaborînd numeroase "modele de optimizare". Raționalitatea este posibilă doar într-un mediu economic și social în care informația este perfectă și toți agenții au acces la ea în mod nediscriminatoriu. Or, aceasta e o utopie, Homo oeconomicus a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în cadrul cărora obiectivele pot deveni divergente sau chiar antagonice. Or, raționalitate presupune o adecvare mijloacelor la scopuri, ceea ce nu este întotdeauna ușor de realizat. De aceea și neoclasicii (Wilfredo Pareto) au înlocuit raționalitatea cu optimalitatea, elaborînd numeroase "modele de optimizare". Raționalitatea este posibilă doar într-un mediu economic și social în care informația este perfectă și toți agenții au acces la ea în mod nediscriminatoriu. Or, aceasta e o utopie, Homo oeconomicus a fost considerat un individ rațional care preia și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
deciziilor, pentru că se confruntă cu numeroase probleme într-o unitate de timp, vor tinde mai mult spre o structură comportamentală bazată pe reflexe, pe instincte, pe un mod de funcționare de tip cultural. Deci să nu mai facem confuzie între raționalitate și eficacitate, chiar dacă și aceasta din urmă e tot o formă de raționalitate. COMPLEXITATEA SISTEMELOR ECONOMICE Cu cît un sistem este mai complex, cu atît este mai greu de definit, cu atît mai mult crește nivelul de incertitudine. Complexitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tinde mai mult spre o structură comportamentală bazată pe reflexe, pe instincte, pe un mod de funcționare de tip cultural. Deci să nu mai facem confuzie între raționalitate și eficacitate, chiar dacă și aceasta din urmă e tot o formă de raționalitate. COMPLEXITATEA SISTEMELOR ECONOMICE Cu cît un sistem este mai complex, cu atît este mai greu de definit, cu atît mai mult crește nivelul de incertitudine. Complexitatea unui sistem e dată de multitudinea relațiilor intrasistemice care îl caracterizează. Sunt relații de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
permanentă schimbare, sau evoluție. El este slab ierarhizat și slab specializat, este mult mai dependent de comunicare, dar are o capacitate strategică și euristică superioare. Incertitudinea este o regulă ce face parte din esența sistemelor complexe, din logica complexificării. Aici raționalitatea nu mai funcționează ca în sistemele simple, comportamentele se schimbă și au nevoie de noi modele decizionale, caracterizate prin raționalități multiple și instabilitate. Fluctuațiile intervin de obicei din intensificarea sau, dimpotrivă, slăbirea ritmurilor metabolice ale sistemelor economice sau din apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
capacitate strategică și euristică superioare. Incertitudinea este o regulă ce face parte din esența sistemelor complexe, din logica complexificării. Aici raționalitatea nu mai funcționează ca în sistemele simple, comportamentele se schimbă și au nevoie de noi modele decizionale, caracterizate prin raționalități multiple și instabilitate. Fluctuațiile intervin de obicei din intensificarea sau, dimpotrivă, slăbirea ritmurilor metabolice ale sistemelor economice sau din apariția de conflicte interne și / sau externe. Complexificarea sistemelor economice reprezintă esența dezvoltării economico-sociale. Noua economie, a serviciilor și cunoașterii, este
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
crize ca cele actuale. "De la economie financiară la finanțe sociale scria el este un pas mic pentru avocați, dar un pas uriaș pentru omenire". Nu comentez propunerea, dar cred că Marx ar fi mîndru de ea. Nu spunea el că raționalitatea microeconomică duce la cele mai proaste rezultate macroeconomice? Este adevărat că acest sistem financiar global, fluctuant și dependent ne-a adus criza, prin intermediul celebrelor "baloane financiare", care susțineau cererea de consum și piețele financiare internaționale și care acum s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în demersul literar și filosofic. (Numitorul comun al naturii celor două tipuri de discurs îl reprezintă cugetarea). Indiferent de ce "probleme fundamentale ale oricărei gândiri" (G. Călinescu) este vorba, "exemplaritatea, unicitatea expresiei ei poetice, rămâne oricând darul unui alt tip de raționalitate, decât cel teoretico-filosofic" (Boboc: 2002, 31). Sugestii asupra mecanismului acestui tip aparte de raționalitate ne sunt oferite tocmai de paginile prozei eminesciene: Acolo, noaptea, după ce astupam soba, citeam și traduceam spre propria mea plăcere ceea ce am spus mai sus. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îl reprezintă cugetarea). Indiferent de ce "probleme fundamentale ale oricărei gândiri" (G. Călinescu) este vorba, "exemplaritatea, unicitatea expresiei ei poetice, rămâne oricând darul unui alt tip de raționalitate, decât cel teoretico-filosofic" (Boboc: 2002, 31). Sugestii asupra mecanismului acestui tip aparte de raționalitate ne sunt oferite tocmai de paginile prozei eminesciene: Acolo, noaptea, după ce astupam soba, citeam și traduceam spre propria mea plăcere ceea ce am spus mai sus. Apoi, deodată [...], intram în labirintele acelor curioase povești ce le citisem, un tablou urma pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
crima lui Claudius (nici măcar Hamlet). Tot ce se vede e un nou lider decis să gestioneze elegant problemele țării. De unde atunci ostilitatea vădită și neconcesivă a nepotului? De ce acest refuz obstinat de a vedea lucrurile prin prisma realității și a raționalității? Deși Claudius îi vorbește atent și politicos lui Hamlet în primele scene, prințul îi răspunde cu o anumită agresivitate. Bineînțeles, la suprafață, există o motivație întrucîtva legitimă pentru nemulțumirea tînărului student (la Filozofie). Mariajul celor doi foști cumnați i se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
identității. Naratorul sucombă psihologic și moral, depersonalizîndu-se subit. De aceea, textul devine pasibil de o lectură parabolică, în postură de diatribă la adresa instituției domestice însăși. Crima premeditată nefiind decît expresia ultimă, grotescă, materială, a acestei rebeliuni. Oricare ar fi, însă, raționalitatea ascunsă a violenței, rămîne cert faptul că am fost din nou martorii unei diversiuni narative, eroul-reflector misti-ficînd deliberat expunerea epică și lăsînd foarte puține indicii ale neloialității sale. Textul devine un instrument al disimulării, fiind construit pe o divergență fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reflector" colectiv (băieții în cauză, mesmerizați de cele cinci surori Lisbon și împărțiți, cronologic, între un timp actual, al faptelor derulate în text, și un altul retrospectiv, al amintirilor venite la vîrsta adultă, cînd ochiul încearcă să explice, prin grila raționalității, ceea ce, odinioară, părea fantastic și, frecvent, oniric). Despre acest "narator" original, cu identitate generică, de grup, Eugenides spunea, într-un interviu pentru o revistă canadiană: "Mi-am stabilit reguli foarte stricte în privința vocii narative. Băieții urmau să poată reproduce numai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doresc altceva decît ca și el să supraviețuiască: SĂ RĂMÎNĂ ÎN VIAȚĂ indiferent prin ce mijloace, dar SĂ RĂMÎNĂ ÎN VIAȚĂ". Salvarea lui Mișa funcționează de aceea ca echivalent psihologic al acestei supraviețuiri, ca simbol al păstrării in extremis a raționalității acolo unde orice urmă de rațional a dispărut. Prin ea, putem zice, Zolotariov crede că-și va păstra identitatea nealterată și că, într-un sens mai larg, își va salva sufletul. Finalul romanului este totuși neașteptat. Viktor află, din întîmplare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]