22,519 matches
-
o organizație care, prin activitatea ei, dovedește ignorarea interesului public; d. comunicarea bilaterală relațiile publice se bazează pe preluarea informațiilor din mediul în care operează organizația, pe transmiterea de noi informații și pe urmărirea feedback-ului acestora; e. interesul public rațiunea activității de relații publice este "satisfacerea nevoilor publicului, nu obținerea, cu orice preț, de beneficii pentru organizație"; f. dimensiunea managerială activitățile de relații publice sunt mai eficiente atunci când sunt integrate în structurile de conducere ale unei organizații"11. O sinteză
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
într-o anumită situație dată"39. De cele mai multe ori, conducerile firmelor nu fac o distincție foarte clară în ceea ce privește scopurile unui sistem, misiunea sau domeniile de activitate ale acestuia. În acest sens, o clarificare ne-o oferă Bernard Dagenais: "Misiunea este rațiunea de a fi a organizației; aceasta este o orientare generală care nu aparține, în mod exclusiv, doar unei organizații anume. A deveni liderul pieței produselor agricole, a face profit, a proteja bunăstarea copiilor sau a obține o popularitate mai mare
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
definirea obiectivelor, în viziunea lui Bernard Dagenais, acestea sunt de trei tipuri: > "cunoașterea: publicul nu cunoaște produsul. Trebuie, mai întâi, să-l informăm, să-i arătăm că există produsul, serviciul oferit sau cauza pe care o apărăm. Facem apel la rațiunea sau imaginația sa pentru a-i atrage atenția asupra produsului. În această etapă, trebuie să informăm, să facem cunoscute organizația și produsele sale; > atitudinea: publicul cunoaște produsul, dar e posibil să nu-l placă. Vom încerca, așadar, să stimulăm o
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
din Învățământ, din câte am aflat, și s-a refugiat, În cele din urmă, la casa bătrânilor ei, Într-un sătuc de munte, departe de lume, trăind acolo izolat cantr-o mănăstire. De-atunci, m-am hotărât să dau crezare doar rațiunii și să ignor cu stoicism orice simțământ, orice foșnire de fustă, oricât de delicată ar fi fost ea. Iubirea - o iluzie deșartă (cum, de altfel, ne-au avertizat atâția oameni de geniu)! Mă consider o persoană cerebrală, o fire analitică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când aceasta a început, deoarece depășirea acestui termen se consideră pasivitate nejustificată manifestată în soluționarea conflictului pe calea medierii. Desigur că părțile pot continua medierea și după expirarea teremnului de 3 luni, însă nu mai pot beneficia de suspendarea perimării. Rațiunea suspendării cursului prescripției constă și în ceea că oferă posibilitatea părților de a continua rezolvarea conflictului prin instanța de judecată, în situația când medierea a eșuat. După ce conflictul a fost soluționat prin mediere și părțile au încheiat o înțelegere concretizată
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
ca ambele părți să fie prezente în fața judecătorului când se verifică legalitatea acordului de mediere în vederea consfințirii lui. Logica și practica meiderii nu permit reprezentarea nici unei părți din conflict în etapa informării obligatorii despre mediere și a avantajelor acesteia, întrucât rațiunea pentru care se face informarea este aceea ca părțile să se convingă personal nu prin intermediari despre avantajele medierii. Pe această bază se decid, totdată, pentru acceptarea sau refuzarea procedurii de mediere în locul celei din instața de judecată. În practica
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
va evidenția doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părților”. Deci, există un cadru legal care permite părților să-și clarifice problemele controversate, cel puțin la nivelul unei expertize, pe cale amiabilă, fără stres și cheltuieli mari, doar dacă acestea dovedesc rațiune și înțelepciune. Despre hotărârile judecătorești care consfințesc învoiala părților s-a mai arătat în paginile anterioare, de aceea dorim doar să subliniem că baza legală a acestei importante instituții juridice este cuprinsă în secțiunea a-3-a din capitolul IV Cod de
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
exercitare a apelului ori recursului sau la data pronunțării hotărârii, după caz. Hotărârile pronunțate de Curțile de arbitraj pot fi puse în executare, chiar dacă au fost atacate, cu acțiune în anulare, așa cum prevede art.635 din Codul de procedură civilă. Rațiunea pentru care arătăm că este bine să fie cunoscute aceste hotărâri de către asociațiile de proprietari și de către proprietarii de la bloc, rezidă în faptul că aceștia, dacă au fost parte în una dintre pricinile în care s-au pronunțat asemenea hotărâri
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Josif Constantin Drăgan, traducătorul și prefațatorul Lecțiilor de filosofie juridică, În limba noastră. Lucrarea urmează, cu fidelitate interpretativă, liniamentele axiologiei neokantianului jurist, format el Însuși, exemplar, la „Lecția” majoră, fundamentală a lui Immanuel Kant, cel din Metafizica moravurilor și Critica rațiunii practice. Mai mult, autoarea a găsit de cuviință, pe drept cuvânt, să analizeze și așanumitele „lucrări mici” ale filosofului de la Königsberg, adică: Ce este iluminismul?; Conflictul facultăților și Spre Pacea eternă, lucrări scrise de Kant, către sfârșitul vieții, sub influența
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
3. Deontologică. Din această triplă perspectivă, domeniul ei poate fi definit: Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură. Del Vecchio se declara de acord cu definiția dată - Înaintea sa - de filosoful Ahrens care scria: „Filosofia drepului sau dreptul natural este știința care expune primele principii ale dreptului, concepte de rațiune Întemeiate pe natura omului, considerată În ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură. Del Vecchio se declara de acord cu definiția dată - Înaintea sa - de filosoful Ahrens care scria: „Filosofia drepului sau dreptul natural este știința care expune primele principii ale dreptului, concepte de rațiune Întemeiate pe natura omului, considerată În ea Însăși și În raporturile sale cu ordinea universală a lucrurilor”. Relevând legătura organică dintre cele trei ordine de cercetare, Del Vecchio insista pe formația practică a filosofiei dreptului, Întrucât aceasta „Învață și pregătește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
natural. Numele de philosophia juris a fost folosit În mod incidental și de scriitorii antici, dar numai de aproape un secol (din sec. XVIII-XIX, n.n V.V.) această denumire a Început să fie preferată celei vechi și aceasta pentru o rațiune care merită să fie amintită”. Aici, Giorgio Del Vecchio amintește situația de la Începutul secolului al-XIX-lea când s-a pornit o puternică reacțiune Împotriva dreptului natural și În genere contra direcției speculative sau metafizice a gândirii. Astfel, se susținea că Filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin punerea În practică a principiului suprem al Eticii, În cursul tuturor realităților istorice și vicisitudinilor concrete ale vieții sociale și naționale „căci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
norme de drept pozitiv. Pot Însă exista date juridice și fără nici o referire la o normă de drept pozitiv pentru că putem emite judecăți de drept chiar făcând cu desăvârșire abstracție de dispozițiile pozitive; putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem judeca prin aprecieri libere de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai sfânt În menirea pe care o are. Nici chiar aplicarea legii nu Însemnează o totală abținere de la dreptate”. Concluzia firească a filosofului, la argumentarea de mai sus, este că se poate ajunge la cunoașterea unei justiții obiective valabile pentru rațiune la fel ca și aceea a realităților naturii. Pe ea se Întemeiază Într-un anumit sens și În mod esențial Însăși aplicarea regulilor dreptului pozitiv. Astfel, chiar dacă la izvoarele istorice ale dreptului pozitiv se găsește prea deseori siluirea brutală În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ideea de . Capitolul I Lecția lui Kant 1. Teoria universală a Dreptului Între filosofii moderni, contemporani Revoluției franceze de la 1789, Immanuel Kant a construit cea mai riguroasă filosofie a Dreptului din toate timpurile. În lucrările Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii practice gânditorul de la Königsberg Întemeia, cu adevărat, Metafizica vieții practice a socialității, Metafizica moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nostru, preocupată numai de fericirea individuală”. Acest eu empiric trebuie „Împarantezat” fenomenologic, pentru a rămâne numai subiectivitatea transcendentală capabilă de a furniza principiile și normele etern valabile și universale ale moralei. Procesul suspendării ego ului empiric este concretizat În eliminarea rațiunii comune și a filosofiei populare În primele două secțiuni ale Întemeierii metafizicii moravurilor, intitulate expresiv: „Trecerea de la cunoașterea morală a rațiunii comune la cunoașterea filosofică” și „Trecerea de la filosofia morală populară la metafizica moravurilor”. De altfel, În concepția kantiană, conștiința
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
furniza principiile și normele etern valabile și universale ale moralei. Procesul suspendării ego ului empiric este concretizat În eliminarea rațiunii comune și a filosofiei populare În primele două secțiuni ale Întemeierii metafizicii moravurilor, intitulate expresiv: „Trecerea de la cunoașterea morală a rațiunii comune la cunoașterea filosofică” și „Trecerea de la filosofia morală populară la metafizica moravurilor”. De altfel, În concepția kantiană, conștiința noastră se află la intersecția a două lumi eterogene: prin impulsurile sale egoiste ale naturii sale, omul participă la lumea sensibilă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Imperativul exprimă o necesitate obiectivă. De aceea, această necesitate nu exclude libertatea, mai mult, o presupune ca bază a ei. Immanuel Kant distinge două tipuri de imperative: imperativul categoric și imperativul ipotetic. Cel dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai multe exprimări ale imperativului categoric, ce reprezintă universalitatea acestuia. Legea pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc pentru realizarea unui scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței cu rațiunea este libertatea. Aceasta este condiția transcendentală a legii morale, a imperativului categoric. Plecând de la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc pentru realizarea unui scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței cu rațiunea este libertatea. Aceasta este condiția transcendentală a legii morale, a imperativului categoric. Plecând de la libertatea voinței, putem deosebi o acțiune care este conform datoriei sau dintr-un interes oarecare. Immanuel Kant Înfățișează un tablou al datoriilor umane, dar insistă asupra
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fiind supusă doar legilor pe care și le dă doar ea Însăși sieși. Ceea ce aduce nou filosofia practică, față de cea teoretică este faptul că libertatea nu este doar acel Necondiționat În seria legăturilor cauzale, o idee cu rol regulativ pentru rațiune, ci ea devine un postulat al rațiunii practice. Libertatea există relmente și ea se manifestă prin legea morală; ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii practice sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
le dă doar ea Însăși sieși. Ceea ce aduce nou filosofia practică, față de cea teoretică este faptul că libertatea nu este doar acel Necondiționat În seria legăturilor cauzale, o idee cu rol regulativ pentru rațiune, ci ea devine un postulat al rațiunii practice. Libertatea există relmente și ea se manifestă prin legea morală; ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii practice sunt nemurirea sufletului și existența lui Dumnezeu. „Ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acel Necondiționat În seria legăturilor cauzale, o idee cu rol regulativ pentru rațiune, ci ea devine un postulat al rațiunii practice. Libertatea există relmente și ea se manifestă prin legea morală; ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii practice sunt nemurirea sufletului și existența lui Dumnezeu. „Ele sunt condiția de posibilitate nu ale legii morale Însăși, ci ale Binelui Suveran, adică ale valorii supreme a vieții morale, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]