2,032 matches
-
dintre cele ce nu-i mai sunt de folos la un moment dat; perimate care-va-să-zică. Și astfel, ascultând de nevoie vocea Naturii, amicul Pierre a renăscut doar sportul, adică pretextul anticelor Jocuri, nu și esența războinică a acestora. Și a reînviat sulița, discul, pumnul,... devenite peste timp - Întru neuitare - doar instrumente ale sportului. După cum altă ocupație primordială a voastră, vânătoarea, a devenit un (alt) sport cu acte În regulă, dar și cu ghilimele à propos de mijloacele puse față În față de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
data difuzării. 1. Pe Siret la vale Ca oricare dintre voi, eu, picătura de apă, mă nasc din negentropie. Spuneți-i acestui termen, care frizează filosofia, chiar asta, naștere. Ca și voi, mă Îndrept spre entropia morții. Doar că eu reînvii, precum mitica pasăre Foenix. Unde mă aflu? În vârf de munte, negentropic pentru că asta Înseamnă piscul, dar și pentru că-i aparține muntelui sfânt, Ceahlăul. Mă așteaptă scurgerea spre Bistrița care, Încă săltând din piatră În piatră, Îmi va păstra o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu Când țara viața ne va cere Noi o vom dărui Când ceasul va sosi Noi să plătim vom ști Căci tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri II. Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
luptă crâncenă pieri. Iar DOBROGEA, fiica mării și a Soarelui copilă, După veacuri chinuite de robie fără milă, Își sfâșie vălul negru, lanțurile și le-n rumpe Și se-ntoarce fericită la surorile ei scumpe Și tuspatru surioare Țară nouă reînvie, Jumătatea vechii Dacii, într-o mică Românie... A fost pasul cel dintâi, căci a fost venit apoi Sfântul, dreptul, așteptatul, al românilor război Zdruncinate fără milă, din adânc de temelii, Cad ca hidra din poveste putredele mpărății Și cei zece
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
portrete din două-trei linii. O replică îi era prea de-ajuns pentru schițarea convingătoare a portretului psihologic. Aveai senzația că-i cunoșteai de mult pe marii ieșeni ai începutului de veac; coborau din pagina severă a manualului pur și simplu reînviau. Nu mai erau personalități osificate, încătușate în zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unui pacient cu simptome clare de afecțiune cardiacă a primit tratament pentru... embolie pulmonară. Cezar Ivănescu a murit cu zile. F ără îndoială că vechile modalități, centralizate, de difuzare a cărților, ziarelor, filmelor etc. nu mai au cum să fie reînviate. Ele corespund unui anumit sistem social-economic și-s posibile doar în cadrul respectivului sistem. Cândva, au avut rezultate spectaculoase: editurile și tipografiile nu puteau face față tirajelor comandate de librari iar tiraj comandat însemna tiraj plătit în avans și în întregime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numai s-o știe o dată pentru totdeauna a lui și numai a lui, să-i dea odată papucii pârlitului ăla de bărbatu-său, putoarea aia și nulitatea aia lângă care și-a irosit cei mai frunmoși ani. Astfel reușeam să reînviem vremurile Începutului nostru, simțindu-ne din nou bine Împreună În timp ce rumegam toată povestea asta și proiectul ăsta de a mă extinde de unul singur În garsoniera din Mihai Bravu pe spezele lui Restoiu, care proiect a rămas În suspensie cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
călătorit... Erau... foști elevi, ai fostului Seminar „Veniamin Costache” din Iași... Printre ei mă număram și eu. Cu o seară înainte, fusesem chemat la întâlnirea de comemorare a 60 de ani de la desființarea școlii noastre... și, mai ales, pentru a reînvia, cât de cât, amintirea ei... Sub cerul acela de toamnă, destul de blând, într-o liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, evenimentul evocat, mă tulbură... în mare măsură, strângându-mi inima ca la o pasăre gâtuită... Era ceva copleșitor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ciudate... Gândul, că după șaizeci de ani mă voi revedea în școala noastră, cu colegi, unii poate pe care nu i-am mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom reînsufleți.. că-i vom reînvia pentru câteva clipe memoria .. îmi dădea fiori... o stare ciudată. „ Să mă grăbesc.. să mă grăbesc... să nu întârzii la întâlnire..!”, murmurai eu îngrijorat. „ Ei nu, nu... cu tramvaiul, până în Piața Unirii , doar la câțiva pași intri în Lozonschi.. ! apoi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
după prăpastia de ani care i-a despărțit, neatinsă de prefacerile și schimbările așa zisei.. „sistematizări și modernizări”. În prea scurtul timp petrecut în dimineața acelei zile de sâmbătă, în ajunul Sf. Dumitru ... între zidurile sale... au încercat să-i reînvie amintirea, să-i redea măcar pentru o clipă strălucirea și viața trăită altă dată. S-au uitat cu un fel de obidă pe frontispiciul clădirii la titulatura: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, care alterna într-o ceață, halucinant, cu fosta denumire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cochilii spongioase, ce se degradează instantaneu, degajând o miasmă de putreziciune dezolantă. Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi melci mari în iarbă. Tocmai se acuplau, cel puțin așa cred, și au rămas astfel contopiți într-un singur ghem mult timp. M-am întrebat dacă plăcerea sexuală, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
înăuntrul formelor naturale se constituie o fluiditate care le favorizează metamorfoza. Locuință subpământeană Am decis. Voi urma ritul instituit de Zalmoxis. Mă voi preface mort ca Pitagora și mă voi îngropa și eu într-o locuință subterană, pentru ca apoi să reînviez la fiecare patru ani. Și dacă nu voi reuși să fiu nemuritor, ce voi face? Nu pot muri. Eu nu voi muri niciodată definitiv. Dezolare Mă obsedează funebru frunzele căzute, cuiburile pustii, păsările care-și iau zborul pentru a pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
următoare, întorcându-mă din port, unde mersesem să-mi ridic corespondența, am întâlnit un tânăr frumos care semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că a și reînviat? L-am privit țintă: „Dar tu, ieri... n-ai fost străpuns de sulițe?” Mi-a zâmbit blând și a spus rar: „Ieri cu toții am fost străpunși de razele lui Zalmoxis...” „Și mesajul?” „Cuvântul lui Zalmoxis trebuie să-l așteptăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de unduirea valurilor, fără să-mi dezlipesc privirea până ce apare, reflectat în apă, globul de foc. Sunt singur în răcoarea plăcută a dimineții. Aștept nașterea magică a astrului și simt că ea îmi aduce o nouă viață: e ca și cum aș reînvia și eu în fiecare zi. Când soarele e deja destul de sus pe cer, mă întind într-o groapă săpată de mine, în care nisipul nu-și pierde căldura nici noaptea. E vizuina mea de fiară umană, ce se ascunde acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Berlin. Născută într-un scop de utilitate generală și destinată să facă mari servicii navigației danubiene, ea nu a realizat nici una dintre speranțele pe care se întemeiase. A murit înainte de a fi văzut lumina zilei și pentru a nu mai reînvia deloc, ca pentru a-i atesta Europei imposibilitatea care exista de a stabili pe Dunăre un sistem de conciliere între interesele comerțului general și al civilizațiilor și ambițiile politice ale Austro-Ungariei. Este bine să amintim aici faptul că una dintre
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
chiar și James Joyce, care obișnuia să se întîlnească cu el destul de frecvent înainte de a părăsi Irlanda. "Griffith este singura persoană din insula, din cîte cunosc eu situația politică irlandeză", i-ar fi spus Joyce fratelui său, "care poate să reînvie idealul separatist în concordanță cu curentele politice prezente". În anul 1897, Griffith, împreună cu alți irlandezi, a plecat în Africa de Sud. S-a întors în Irlanda în 1899. Griffith credea că violența nu putea fi soluția pentru obținerea independenței de către Irlanda. El
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
libertății). * Îmi este evidentă legătura dintre muzică și timp (ca timpul-vieții-noastre): unele melodii mă readuc pentru câteva clipe în unul sau altul din numeroasele momente în care mi-am lăsat afectivitatea prinsă de ele. Ele îmi reactualizează qualia acelui moment, reînviind acel mod particular în care m-am simțit atunci. Aceasta îmi arată că muzica poate fi depozitara unor fragmente din existența mea trecută, prin intermediul ei regăsind ceva din mine-le pierdut. Am aflat așadar unul din modurile în care mă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ei (a justiției) este a fi o putere în stat (deci o altă aspirantă la putere) și nu de a face dreptate. Îmi este de ajuns să-mi amintesc argumente de genul "substanța principiului", reluate la infinit, pentru a-mi reînvia teama țăranului de orice judecată. Și ea survine pe fondul unei brume de cunoștințe de drept; sau tocmai de aceea. Orice sistem juridic are la bază disjuncția: A sau B; o persoană este vinovată sau nevinovată. Între aceste limite nu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pe răutăcioșii Ninya care se refugiază În sălașurile lor subpământene. După aceea, ziua devine caldă și senină, prielnică pentru vânătoarea de canguri 35. Tumultul vieții explodează În jur: plante, precum mazărea de deșert, de un roșu aprins, răsar pretutindeni. Apa reînvie algele și ouăle de crevete din stratul de nămol. Apar, În scurt timp și păsările: rațe, culici, cormorani, pescăruși, unele traversând chiar jumătate din continent. O colonie de pelicani preferă să cuibărească În cel mai fierbinte și uscat loc de pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai reprezentativ orășel unde s-au desfășurat tragicele incidente sângeroase Între grupurile de minieri și trupele Înarmate trimise de autorități. În mai puțin de o oră de mers cu mașina de Melbourne, un indicator ne Îndrumă spre Eureka. O dioramă reînvie acea zi cumplită de decembrie 1854, devenită un moment crucial al luptei greviste și steagul Eureka un simbol puternic pentru sindicate. Marele merit al contemporanilor Îl reprezintă reconstituirea unei părți a orașului Ballart, cu atmosfera de la mijlocul secolului al XIX
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de a fi văzut interiorul din afară. Străzi asfaltate, copaci, ronduri de flori, separă diferitele sectoare ale acestui „incredibil” loc al Morții. Desigur că este vorba de un cimitir al oamenilor deosebiți de bogați, care În megalomania lor vor să reînvie visul piramidal al faraonilor sau celebrele morminte ale Împăraților chinezi ai dinastiei Ming. Totul emană liniște, ordine, avuție. Un gest aberant al celor prezenți În numelor celor de ieri. O sfidare a unor vipp uri financiare și politice față de o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a grupurilor statuare din diferite localități. Și astăzi stau mărturie acele preocupări, când străbatem pădurea Ciric de lângă Iași, când vizităm Parcul expoziției din Iași sau frumoasa și întinsa grădină, unde se află palatul episcopal din orașul Bălți, în cartierul Pământeni. Reînviind frumoasele tradiții în îngrijirea spațiilor verzi, în anul 1987 se reînființează la Iași organizația “Cercetașii Naturii”, de către foștii cercetași general Alexandru Mârzac, prof. Dumitru Cărăușu și dr. Vlad Bejan. După mai mulți ani de la înființare, se editează reviste “Cercetașii naturii
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
Însușirile morale ale unui adevărat patriot; ce Înseamnă, pentru fiecare, iubirea de țară. - consultarea unui dicționar al limbii române pentru Înțelegerea și utilizarea corectă a unor termeni și expresii precum: dovezi, națiune, mlădiță, țintă, plai, Îndemn, fraged, Înțelept, urgie, au reînviat murind, oameni cu inimile de aur, războiul dreptății, nesecata bucurie de a trăi, Împlinirea datoriilor, Însemnatate sfântă etc. II Alcătuirea planului compunerii:introducerea: un citat despre patrie (proză sau versuri); imaginea generală a frumuseților și bogățiilor țării, desprinsă din textele
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
București, Nicula). Au apărut altele noi (Prislop, Sf. Nicolae-București), în timp ce pelerinaje regionale (Suceava, Curtea de Argeș) sunt mai degrabă staționare, dacă nu chiar în ușoară descreștere. De-a lungul istoriei creștinismului, pelerinaje au apărut, au evoluat, altele au dispărut subit sau au reînviat neașteptat. Dacă ne raportăm doar la România anilor 2000, succesul pelerinajelor rămâne în mare parte neașteptat și misterios, semn al unei tradiții pe care mulți o vedeau incapabilă să reziste la 45 de ani de comunism și 20 de ani
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că domnul căpitan Vasiliu ne-a spus să ne retragem aici. A Închis ușa și a plecat. Acolo am stat de la cinci dimineața cam până pe la trei și jumătate. Și deodată domnul Vasiliu a deschis ușa și a spus: „Ați reînviat”. Au rămas, din 3.000, aceste 250 de persoane. Acolo am mai stat până la Începutul lui octombrie. Atunci ne-au luat de acolo și am plecat la cariera de piatră de la Cetvertinovca. Acolo am stat Împreună cu vitele, câteva săptămâni, cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]