3,311 matches
-
Voi, diaconii creștini, îi faceți pe voie numai ca să-i liniștiți pe romani. Cu mâinile în șolduri, celălalt scutură din cap cu un aer de milă. — Cum poți să vorbești așa? Eu cred cu adevărat că trebuie să-i fim recunoscători Domnului nostru pentru Providența lui. Numai îmbrățișarea adevăratei credințe i-a ajutat pe cei ce mai rămăseseră din poporul nostru să obțină pacea și protecție din partea romanilor după războiul acela care ne-a adus numai nenorociri și să găsească adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmpul fusese deja luată în considerare atunci când se gândise că lucrurile ar fi putut ajunge aici. își aminti, însă, de penați. Brusc, se întoarse spre libert: — Larariul! Statuetele alor mei!? Clemantius o liniști: — Sunt aici Le-am luat chiar eu. Recunoscătoare pentru gestul acela de devotament, Hippolita încuviință și îi puse o mână pe braț. Dinspre villa încă mai veneau strigăte sălbatice și o serie de bufnituri. Prin ferestrele și ușile rămase întredeschise, Hippolita și Clemantius văzură strălucind în interiorul clădirii flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să-l furi, ca un borfaș într o clipă de neatenție a vreunui gardian inoculat în psihic sau introdus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea nesiguranța din ai ei. Muzica din parc cânta sfâșietor un cântec banal. Acum nu mai am absolut nimic de ascuns. E sigură că o ador și asistă (cu ce sentiment?) la chinul meu de a rezista. Poate mi-i recunoscătoare... Poate o ofensez... Voința mea e posibilă numai pentru că prezența ei mă ține cu ea și îmi paralizează imaginația despre ea, care se aprinde în absența ei, și mai ales aici acasă, unde nici o priveliște nu-mi solicită atenția. La
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dispreț, dar eu m-am uitat pe dată la marele scriitor și am încercat să-i comunic, prin expresia feței mele, că noi toți cei din mașină știam să recunoaștem un poem adevărat când vedeam unul, și că îi eram recunoscători. După aceea am coborât cu toții, pe ambele uși ale limuzinei - părăsind corabia în mijlocul lui Madison Avenue - într-o mare de asfalt fierbinte, gumos. Locotenentul a rămas un moment în urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
asemenea afirmații, am observat că-mi scot țepii, dar trebuie să subliniez că nimeni dintre cei care l-au cunoscut bine pe fratele meu nu m-a întrebat sau nu mi-a spus vreodată așa ceva - lucru pentru care le sunt recunoscător și care, într-un fel, mă impresionează, pentru că multe dintre personajele mele principale vorbesc fluent și idiomatic manhattaneza, au flerul de a se repezi în locuri în care proștilor le e teamă să calce măcar și sunt, în general, urmărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare că se atașase de vedenie. „În fond, ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ce-am făcut. De acum coșmarul tău a luat sfârșit“, spuse cu limba Împleticită de beție tovarășul de afaceri al lui Ippolit... „Nu zic că n-ai pierdut nimic, dar ai și câștigat ceva, adăugă el. Banii aceia trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sărută pe obraz, căutându-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni...! Ai toată Încrederea, te iubesc mult...!” Înduioșat, Tony Pavone o strânse În brațe recunoscător. Îi șopti abea auzit. „Atena dragă...! La rândul meu te iubesc, apreciind dragostea ta...! Însă stomacul, nu ține seamă de sentimente, cerându-și dreptul pentru existență...! Oricât de mare ar fi dragostea noastră, ca fericirea să nu sufere, e nevoie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
umărul său, cel mai Înalt om din autobuz, În afară de hoț. Văzu că pe banca lungă din spate Încolțise pe cineva. Înclinat vajnic, spatele lat Îi ascundea victima de ceilalți pasageri. Numai Sammler, din cauza Înălțimii lui, vedea. Nici un motiv să fii recunoscător Înălțimii sau vederii. Omul Încolțit era bătrân, slab; ochi betegi, lăcrimând de teroare; gene albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu dădu peste Margotte. Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său, așa cum era, cu picioare ce usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe deplin. Pe scurt, dacă pământul merită abandonat, dacă este acum să fim mânați În șiruri spre alte lumi, Începând cu luna, nu e din cauza celor ca tine, ar fi zis Sammler. Puse În cuvinte asta mai pe scurt: — Sunt recunoscător. — Ești un gentleman, unchiule Artur. — Ținem legătura. — Da, să mai vii. Îmi face bine. Sammler, de cealaltă parte a ușii muțite de cauciuc, Își puse pălăria Augustus John. O pălărie din Soho, adică. Merse pe coridor În felul lui obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o stare potrivită pentru sărutat, și că de cele mai multe ori se făceau, În profanare, ca o amintire a beatitudinii. Dar acest sărut al lui Margotte, venind În sus, pe vârfuri și umflându-i picioarele durdulii, puternice, era unul potrivit. Părea recunoscătoare că el alesese să stea cu ea mai degrabă decât cu Shula, că o plăcea atât de mult și că și apela la ea la necaz. Prin el, În plus, urma să Întâlnească un gentleman distins, un savant hindus. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așeză pe scaunul șoferului. — Ei, era foarte organizată, spuse el. Ca stăpână a casei, de clasa Întâi. Ca trasă cu liniarul. Rezervată. Corectă. OK. Conducea casa ca IBM-ul - pe grădinar, pe spălătoreasă, pe bucătar, pe mine. Doctorul Îi era recunoscător, fiind un puști dintr-un cartier rău-famat. Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în loc de deodorant. Erau cum nu se poate mai nepotrivite - și ca temperament, și ca umor, și ca perspectivă asupra lumii - să fie prietenele lui Jennifer. Dar ele s-au nimerit să ajungă primele la ea, iar Jennifer era așa de recunoscătoare când cineva era drăguț cu ea încât a acceptat repede să treacă cu vederea prostiile lor cu laptele de soia. Îndrăznesc să spun că ar fi fost în stare să-i jure credință și unui Moonie 2 în prima săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să adoarmă. Trebuie să-ți pierzi alertețea sexuală nebună pe care o ai când ești de capul tău în lume. Toți acești ani cu Richard, nu cred că mi-am reprimat vreodată ceva în mod conștient. Am fost întotdeauna așa recunoscătoare că sunt măritată - așa de ușurată că nu va mai trebui să stau din nou goală în fața unui străin. Dar am uitat cât de înnebunitor e să te expui... să fii puțin speriat. Când m-a sărutat Steven, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la picior, dădusem un spectacol în regulă, mi se părea mie. Fusesem politicoasă și adecvată cu copiii. Mă înțelesesem bine cu soțul ei. Și când Sheba îmi ceruse sfatul, îi răspunsesem cu înțelepciune și înțelegere. Sheba fusese în mod evident recunoscătoare. Cât mă înșelam! Dar cât eram de fericită! Șapte Locațiile, cred, sunt principala preocupare a iubiților în primele zile ale idilei lor. Unde să se întâlnească. Unde să o facă. În lipsa unei alternative mai agreabile, s-au întors în parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am zis. — Nu, vreau să spun, trebuie chiar să promiți. Am scos o altă țigară. — Ok, promit, am zis. Toată viața am fost genul de persoană căreia oamenii îi încredințează secrete. Și toată viața am fost flatată de acest rol - recunoscătoare pentru fiorul de importanță pe care ți-l dă privilegiul de a deține informații interesante. În ultimii ani am observat însă că satisfacția mi s-a diluat și că a fost înlocuită de un fel de indignare obosită. De ce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Lowman, Idaho, o căsuță așezată pe o creastă, între două râuri. Vreau să le mulțumesc soțului meu, Rob, și copiilor, Claire și Dean, pentru că m-au însoțit acolo cu entuziasm. În ceea ce-i privește pe cei din afara statului, îi sunt recunoscătoare, din nou, uimitoarei mele editoare, Leona Nevler, pentru bunătatea ei sinceră și pentru faptul c-a făcut tot ce-a fost posibil ca să-mi transforme munca într-un succes. Bill Johnson a consumat remarcabil de mult timp și foarte multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
erau neapărat urâte, dar care aduceau, mai curând, a pădure decât a femeie. Noi stăm în Black Canyon, dincolo de Corey Ridge, a zis femeia. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar fiului meu îi e frică de oameni. Ți-aș fi recunoscătoare dacă n-ați lua-o pe cărarea care duce la noi. Jina a dat din cap fără să rostească nici un cuvânt și și-a răsucit brațul ca să scape din mâna lui Pearl. Ellis i-a evitat ochii și, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râului. Mary și Jina, rugați-l pe Ellis să vă pe râu cu barca aia cu motor. Toată lumea a luat-o imediat la picior, cu excepția lui Naji. El a rămas pe loc, cu capul plecat. Într-un fel, Irene era recunoscătoare pentru felul lui copilăros de-a fi. Și-a simțit ca justificat gestul de a-i trage una în fluierul piciorului. Bărbatul a mârâit, s-a împleticit și-a căzut în față. Când a ridicat capul, în ochii melancolici i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice era epuizant. Jina nu-și dădea seama cum avea să-i facă față în continuare. Copiilor tăi nu le pasă ce meserie ai, i-a spus Jina. Ai putea să nu faci nimic și ei tot ți-ar fi recunoscători că ești acasă când se întorc de la școală. Tot s-ar simți norocoși. Alice și-a privit mâinile și, finalmente, s-a ridicat de la masă. Dacă așa e, a șoptit ea, atunci și Danny e norocos. După plecarea lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aibă unde să se ducă. Când Ellis i-a descoperit pe ea și pe Andy și le-a adus prima tranșă de cărți, împreună cu niște baterii, un sac de făină și un walkman vechi, dar funcțional, Pearl l-a pupat recunoscătoare, apoi s-a dus în cabană și-a închis ușa în urma ei. A terminat patru romane în trei zile, inclusiv Să Ucizi o Pasăre Cântătoare ( n. trad. roman al scriitoarei Harper Lee, pentru care aceasta a primit în 1960 premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au încheiat laolaltă cu mustrările de conștiință. A fost doar iluzia unor politicieni cam devianți că partidul lor „înghite” astfel de persoane (a Monei și a lui Valer, de fapt), mai ales când sunt femei. Acestora din urmă le sunt recunoscătoare că m-au vrut. Probabil că celorlalți le voi fi recunoscătoare fiindcă nu m-au vrut. Și acum vine treaba de care voii să-ți vorbesc, după principiul traiului prin exemple paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unor politicieni cam devianți că partidul lor „înghite” astfel de persoane (a Monei și a lui Valer, de fapt), mai ales când sunt femei. Acestora din urmă le sunt recunoscătoare că m-au vrut. Probabil că celorlalți le voi fi recunoscătoare fiindcă nu m-au vrut. Și acum vine treaba de care voii să-ți vorbesc, după principiul traiului prin exemple paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o temă în jurul căreia mă voi învârti pe ocolite, că habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu care era prieten de atunci. Și dinspre partea războiului când domnul Pavel îl ajutase, fără să se afle, să-și ducă mai departe, printr-un interpus, magazinul de mercerie de pe strada principală, fapt pentru care domnul Davidsohn îi era recunoscător, amândoi - și el și soția - oameni cu maniere deosebite și cinstiți; oricum la sărbătorirea ieșirii la pensie nu puteau lipsi. Invitații se închegau în grupuri, se desfăceau, apoi se refăceau în mereu alte jocuri ale întâmplării conversațiilor, afară de stăruitoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]