4,622 matches
-
hazard nevinovat. Multe destine se frâng când se rupe prima verigă a lanțului de iluzii. Fiecare om are haosul lui personal. Mai mult sau mai puțin creator. Ne ungem cu făină pe față ca să nu ne recunoască ursitoarele. Fatalitatea este regizată de timp. Ori de erori. Fă tot ce depinde de tine! Restul îi aparține destinului. Destinul poate pierde partida cu noi, doar dacă nu se prezintă în ring. În duelul cu destinul, nu rezultatul contează, ci atitudinea noastră în timpul luptei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la fructul oprit, fă - te ascet ! Față de greșelile mărunte, oamenii au fost întotdeauna foarte vigilenți. Principala boală a parveniților este amnezia. Gelozia nu este decât o schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră crede că numai soacra ei ar putea fi stomatologul lui Dracula. Imbecilul exilat nu se simte bine, dacă nu își ponegrește țara de origine. De SIDA se mai vindecă unii, de autorlâc - nimeni. Una dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în sensibilitate și a eșecului în substanța cenușie. De multe ori, înălțarea are în ea și morbul surpării. Multe drumuri duc spre ratare. Important e să nu-l alegi pe cel mai scurt. Greșim când noi, când drumul. Fiecare își regizează propria năruire. Se pare că noi, românii, am fost stopați prematur din fierbere. Când crezi în înfrângere, nu o mai poți ocoli. La eșec și la furie, numai neghiobii își insultă sfinții. Gândul neîmpărtășit e lipsit de ventilație. Psihiatru acest
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește voit firul narațiunii, ce se lasă rupt, pentru a face loc unei fantezii debordante, ce se prelungește uneori până la incredibil. Eroii principali, excelent creionați, chiar cu tușe îngroșate, creează un spectacol permanent, regizat de o mână sigură în construcția romanească, la care participă întreaga suflare a satului. Copiii, femeile (reținute în manifestările lor conjugale) participă nemijlocit la panorama Boțoaiei. Aproape că nu există acțiune, unde ochii mari și neștiutori ai copiilor din sat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
ți s-a-ntâmplat, Ai rămas singur și neajutorat. Ziaristul Cu pixul transformat în iatagan, Scotocește noul în cotidian Și, folosind cuvântul ca pe ghilotină, Scoate adevărul la lumină. Nu cred Nu cred în prieteniile interesate, Nici în cele, artistic, regizate; Nu cred în ura afișată Dar mi-e teamă de cea abil mascată; Nu cred în jurăminte false, Nici în promisiunile frumoase; Nu cred în amabilitatea afectată, Și detest ostilitatea deghizată; Nu cred în laude amabile, Nici în acte caritabile
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu. Procedînd în acest fel, Dumnezeu va lăsa lucrurile să se desfășoare potrivit liberului arbitru cu care l-a înzestrat pe Adam, asumîndu-și rolul autorului-spectator care nu se (mai) implică direct în finalizarea "piesei" pe care a conceput-o și regizat-o. O atare finalizare va consta în alegerea de către actorul principal Adam a uneia dintre cele două variante care i s-au propus spre opțiune: a înșela sau a nu înșela. Într-o asemenea interpretare, Dumnezeu creator și spectator deopotrivă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive, argumentative, conversaționale (Cornel Munteanu). Intertextualitatea este modalitatea prin care autorul își regizează intervenția publică în așa fel încât eficiența sa să devină maximală. El este cel care, pretextând un dat evenimențial, pe care îl relatează sub forma unei micro-povestiri factuale, pune la dispoziția lectorului o informație organizată, ca expresie a raportării sale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argheziană nu e o formă de insurecție", spune criticul, "ci un complex al agresivității". Exemplificând prin titluri ce traduc nesupunerea și revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea culpei asupra unui tu imaginar, ipotetic și, evident, punibil, în măsura în care duce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmă, Arghezi lucrează concentrat, practică un fel de homeopatie polemică iar Eminescu are voluptatea desfășurărilor ample. În sfârșit, pe când unul e scriptic (Arghezi), celălalt e oral (Eminescu) (s.n.). Altfel spus, în timp ce unul cioplește tacticos în fibra cuvântului tablele legii, altul regizează spectacole fastuoase în forum"215. Cu aceste considerații încheie Monica Spiridon studiul asupra publicisticii eminesciene, lăsând, în continuare, textele atent selecționate să vorbească de la sine. Fără să dezvolte ideea, exegeta a intuit corect nevoia de a separa două planuri esențiale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Oralitatea, invocată de Monica Spiridon la Eminescu, este o trăsătură comună discursului jurnalistic din primele decenii ale secolului al XIX-lea, care conjugă veleitățile retorice cu rigorile tiparului. Textul pare scris pentru a fi auzit, în stilul prelecțiunilor populare, adică "regizat după criteriile impuse de contactul imediat"224. Narativitatea este, în acest sens, o condiție sine qua non a comprehensibilității, așa cum mijloacele teatral-scenice sunt obligatorii pentru a capta latura afectivă a publicului, perceput ca destinatar prioritar al mesajului polemic. Stilul scriptic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cultura noastră este o tranzacție negociată ca medie între moștenirea noastră mitologică și mediul nostru tehnic (el însuși dependent de starea dezvoltării științifice). În acest compromis, rolul medierilor tinde să crească și nu doar evidențele, ci și insurecțiile noastre sunt regizate. Studențescul Mai '68, de pildă, ca și revoluțiile din secolul al XIX-lea, a fost "modelizat" de teatrul în stil italian, cu estradele lui, cu posturile de scenă, emfaza gesturilor și sonoritatea sloganelor, publicul aclamând pe stradă trupa, adică avangarda
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu numai pentru că, prin extensia partiturii lui, el acoperă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu numai pentru că, prin extensia partiturii lui, el acoperă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
căsătorii, nașteri, botezuri și înmormîntări. Dacă este să dăm crezare celor scrise (scrisori și memorii) de generalul Sir Henry Frederick Ponsonby, secretarul ei particular (care i-a fost favorabil reginei), nimic nu-i făcea mai multă plăcere Victoriei decît să regizeze funeraliile celor apropiați. Poate un gust morbid al spectacolului? La East Cowes, sicriul Victoriei a fost îmbarcat pe yachtul "Alberta" al prințului de Wales care, în uniformă de amiral, s-a suit și el la bord. Se povestește că, văzînd
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima piesă pe care o scrie, în 1761, ca rămas bun adresat Veneției, înainte de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe toți. Și, odată cu căderea serii, ne pomenim într-un adevărat labirint lacustru, un păienjeniș de canale, pe malurile cărora nu se zărește nici o casă. La început, totul mi se pare un soi de parodiere a Veneției, la limita farsei, regizată pentru uzul amatorilor de pitoresc. În locul faimoaselor gondole venețiene, sunt folosite plute colorate, în locul gondolierului un bărbat cu o prăjină care atinge fundul apei, în locul podului de la Rialto cerul înalt și gol, iar pe maluri, în locul palatelor din Renaștere, lanuri
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Dylan avea șanse mai mari seara, mai ales după ce ea băuse câteva pahare. Nu îl refuza niciodată mai mult de o lună deoarece îi era prea frică de ce ar putea însemna asta. Așa că în momentul în care se apropia termenul-limită regiza mereu o formă de beție și îi dădea bice, entuziasmul și inventivitatea sa fiind direct proporționale cu numărul paharelor de gin pe care le consumase. Dylan s-a întins din nou după ea, dar Clodagh s-a strecurat astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
batistă. Așa că Ashling, gândindu-se că nu era frumos ca mama ei să își șteargă lacrimile cu mâneca, a început să pună în buzunar câte un șervețel împăturit de fiecare dată când ieșeau. Odată ajunși în parc, Ashling încerca să regizeze lucrurile, ca măcar Janet și Owen să se distreze. Dacă cereau înghețată, Ashling începea să se agite pentru a le-o procura; dacă se enervau, totul putea exploda. Dar mama ei nu își amintea niciodată să aducă bani, așa că Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ce își dorea. L-a dat la o parte, când acesta a încercat să se așeze deasupra. ăsta era numărul ei. Mai încet, îl avertiză, cînd el devenise prea agitat sub ea. Era o bătaie de cap că trebuia să regizeze fiecare mișcare, dar măcar el era ascultător. Ceva mai târziu, i-a băgat mâinile sub fund și i-a spus: Mai repede! Mai repede! Credeam că îți place încet. Ei bine, acum îmi place rapid, gemu ea. Wayne s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spunându-i pe nume. Unele chiar aveau porecle anatomice pentru el. Asta m-a întristat și m-a durut foarte tare, dar am înghițit gălușca și am așteptat să-mi iau revanșa. Când fetele noastre erau de-o șchioapă, am regizat propriile mele mici spectacole chiar pe gazonul din fața casei. Îi foloseam pe copiii din vecini pentru figurație și puneam în scenă episoade din trecutul domnului Sprague pe care el ar fi preferat să le uite. El ar fi... Capul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urmat să leșine, privi împietrit umerii și pașii lor liniștiți care se îndepărtau. Apoi își dădu seama că nu era singur: de după ușa bibliotecii, cineva îl observa pe ascuns. Ca și în casa Liviei, scena aceea plină de cruzime fusese regizată, pentru a scoate la iveală trăirile lui tainice. Într-o clipă, redeveni lucid și stăpân pe sine. Puse cartea jos, privi marea cu aerul că meditează la noutatea pe care o aflase, apoi clătină din cap, ca și cum acea întrerupere l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deja evenimentele și luau în calcul tot felul de ipoteze despre cele văzute. La fel ca orice spectator, s-au angajat în reconstrucție și, știind că Erick Weir este un iluzionsit foarte priceput, s-au întrebat probabil dacă împușcătura fusese regizată. Dar au auzit cu urechile lor o armă adevărată din care iese un glonț adevărat. Reconstrucția a avut drept concluzie unică faptul că e mult prea neplauzibil ca cineva să depună eforturi atât de mari pentru a înscena împușcătura. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se va lovi de un refuz: de la Uri aflase ca asemenea combinații fascinau imaginația feminină. În felul acesta Îl aștepta În sfârșit o noapte grecească agitată. Va Începe un nou an al țapului. Reflectă câteva clipe la detalii, Împărți rolurile, regiză imaginile. Apoi ridică plin de curaj receptorul și Începu să formeze numărul de la biroul Ninei. Fiindcă nu auzea nici un sunet În telefon, hotărî să Încerce la Annette. Din nou răspunsul fu o tăcere deplină. Degeaba formă de cinci-șase ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se dansa în draci. Noi, cei învinși, eram dependenți ca de un drog de muzica eliberatoare pe durata unui blues al învingătorilor transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se formase din cauza gropilor comune era netezit de sâmbătă până duminică pe podeaua plană pentru dans. Abia atunci când, peste ani, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]