2,146 matches
-
în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva români care au înfruntat teroarea și Spitalul Psihiatric, mergând până la capăt, dezicându-se de "înțelepciunea" lașității colective. Marea remușcare a lui Octavian Paler rezidă în necredința sa "că, prin credință, se poate muta un munte", în faptul că a ezitat să facă pasul de la estetic și moral spre religios. Acel "primum vivere" l-a făcut să accepte posturi oficiale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sărbătorise cu asupra de măsură. Dau să-l scol: grea operațiune! În fine, după vreo două minute, face ochi: cam tulburi. Privește debusolat în jur și scoate onomatopee indescifrabile. Îl rog să ne lase. Pleacă scîrbit, bombănind. M-au cuprins remușcările: chiar, o fi etic să trezești un artist care visează?!... Ghinion onomastic 1996. Particip, la Buzău, la Festivalul "Ion Băieșu", cu spectacolul Crăiasa fără cusur după G. Călinescu realizat cu trupa Teatrului "Luceafărul". Președintele juriului, regretatul Horea Popescu. Cît au
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Atunci, spăimîntat, deschise iar ochii." Metafora rebreniană definește în chip figurat agresiunea unui subconștient pe cale să răstoarne siguranța rațională. Autorul o preferă, se vede, pentru sugestia ei terifiantă, primară. "Atacul" păsărilor gînduri apare și în alte contexte: " Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fîlfîind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească." Similitudinea cu spaima ucigașului Puiu Faranga, care deslușește, în Ciuleandra, încă din primele clipe ale "trezirii", amenințarea propriei fapte, iar nu a consecințelor ei, merită reținută, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
repetitivității este conținută de prezentul iterativ. Cel mai bine însușită lecție de stil proustian. Un viitor iterativ, chiar, mai limpede în sugerarea naturii previzibile, fiindcă întotdeauna "confirmate", a Ioanei: "Ajunși la București, Ioana n-o să poată păstra un secret. Oricîte remușcări ar avea, orice ar promite (de altminteri n-am niciodată curajul să-i cer astfel de promisiuni; mă mulțumesc să creez un obicei între noi, dar îmi dau seama ce șubred va fi, în fața primei ei mînii), imediat ce voi escamota
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
morală odată cu sosirea lui Lică Sămădăul, la hanul Moara cu noroc. Având o fire demonică, acesta din urmă îl obligă la complicitate pe cârciumar și-i pregătește treptat finalul tragic. Dar fondul său pozitiv nu dispăruse complet și avea uneori remușcări. Nu numai Ghiță, ci și Ana, soția lui, devine o victimă a lui Lică Sămădăul. Ea acceptă jocul acestuia din cochetărie, iar mai apoi cu vădită plăcere a simțurilor (Pompiliu Marcea). Nuvela se impune prin dinamica interioară a personajelor, neprevăzut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oscilant, se degradează treptat, cuprins de nesiguranță, teamă, suspiciune. El și-a cumpărat două pistoale, și-a făcut rost de câini ciobănești și de slugă credincioasă. Înstrăinându-se de familie, pentru a-i face jocul lui Lică, cârciumarul, deși are remușcări sincere și crude, nu poate lua hotărârea de a părăsi acele locuri blestemate. Urmărind mutilarea conștiinței lui Ghiță, prozatorul surprinde și înstrăinarea dintre cei doi soți. Deși la început Ana "n-avea ochi să-l vadă" pe Lică, treptat simte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evidență nesiguranța, teama, zbuciumul". Regretă că are familie, ascunde afacerile necurate cu Lică, se îndepărtează de soția sa, fiind un suflet complex și labil, ar vrea să plece de la Moara cu noroc, dar lăcomia de bani îl oprește. Eroul are remușcări: "Iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât oi trăi pe fața pământului". Fricos și laș, Ghiță se dezumanizează rapid, o folosește pe Ana drept momeală pentru a-l demasca pe Lică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să-l declari nul. Cea care este legitimă Ești fată și faci dragoste cu un bărbat însurat. El îți spune că te iubește, te mângâie ca nimeni altul și-n momentul acela îi vezi verigheta. Nu că ai avea cine știe ce remușcări, dar te gândești tot mai insistent la nevasta lui: „O fi iubind-o? I-o fi spunând și ei c-o iubește? Mai ales că am și cunoscut-o; ce femeie cumsecade! Oricum, își merită soarta.“ Nevasta lui este legitimă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ispravnicii de județ nu reprezintă o situație de loc ușoară pentru un țăran nu prea avut și nici chiar pentru un meșteșugar. Ajunși în fața instanței, părinții și f ciorii se eschivează, inventează, mint, jură fără frică și fără prea mare remușcare pe Sfintele Icoane. Atunci când nu reușesc să convingă, seducătorii sunt obligați să-și plătească greșeala. zestrea se negociază cu ajutorul mitropolitului și al celorlați clerici din consiliu. Tânărul dă o rochie, părinții fetei vor și o vacă, intervenția părinților amplifică neînțelegerile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să ofere imaginea cea mai autentică a realității contemporane"8. Sábato a scris cu spaimă, însoțit veșnic de instinctul ce-l avertiza asupra pericolului la care se expune o dată cu publicarea paginilor scrise, de multe ori, "reușind" să le distrugă fără remușcări, prin foc, ca să nu mai rămână nimic din gândurile înspăimântătoare așternute acolo, împins de "o propensie autodestructivă", deoarece constată că "toate paginile erau imperfecte și proaste, pentru ca, atunci când scriu ficțiuni, acționează asupra mea forțe care mă obligă să tac și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Culcat într-un colț al camerei, ultimul meu câine asemeni tuturor celorlalți pe care i-am avut nu mă scăpa niciodată din ochi, nici măcar o clipă, îmi urmărea fiecare gest, fiecare mișcare, într-atât de mult încât mă cuprindeau uneori remușcările că nu îi acordam, cu excepția plimbărilor, decât vreo privire grăbită, în răstimpuri (îl vedeam atât de puțin, rămăsesem atât de mult în urmă față de el cu privirile, cu afecțiunea, cu semnele afecțiunii). Întâlnind privirea unui animal, tulburat de tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe care le tratează ca pe niște obiecte, ca pe niște mărfuri, pe care le exploatează, pe care le face să sufere când are ocazia, pe care le vânează la scară largă, cu care se hrănește fără vreo urmă de remușcare. De ce i-ar merita celelalte viețuitoare respectul sau măcar mila, dacă nu au trompă? 4. Contesa și porcii "A fost odată o tânără de o mare frumusețe, care era îndrăgostită de un porc. Îl iubea la nebunie. Și nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o pedeapsă a păcatului originar omenesc, ar fi cu totul nedrept ca animalul să sufere. Nici vorbă de milă, deci, față de animale, să nu ne emoționăm auzindu-le țipetele: animalele țipă fără să simtă durerea. Prin urmare, putem practica fără remușcări fără să ne temem că L-am putea supăra pe Dumnezeu, cu toate că și animalele sunt creaturile Sale vivisecția (o ocupație la modă în secolul al XVII-lea) și, pe viitor, masacrarea puilor de focă, creșterea de pui, viței, porci "în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de vreme ce, în fond, totul era la fel ca înainte. Se întorsese, așadar! Viu și nevătămat, abia dacă slăbise puțin. O lună și jumătate pe drumuri! Trei sute de kilometri pe jos! Și chiar mai mult, dacă luăm în calcul inevitabilele rătăciri, remușcări, întoarceri din drum. Așadar, trăise din furtișaguri prin gospodării, comune, cantoane, departamente, navigase fără busolă, fără indicații, ghidându-se după nas, după intuiție, după inima care-l trăgea spre locul de baștină. Așadar, trecuse prin (sau pe lângă) sate, orașe (Toulouse
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dorința vinovată ca să se dezvinovățească astfel în mod fals (moralism), fie culpabilitatea. Refularea culpabilității provoacă banala lăcomie, descărcarea fără scrupule a dorinței perverse (amoralism), în ceea ce privește dorința, ea reușește să transforme angoasa culpabilă a supraconștiinței într-o angoasă frizînd fobia, în remușcări sterile, și, atunci cînd ea conține acumulări prea mari prin refulări repetate, se descarcă obsesiv pornind de la onirismul subconștientului fie printr-o explozie simbolic mascată de dorința perversă, fie prin ilogismul simbolic al ceremoniilor de purificare. Moralismul și amoralismul sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plan psihic, aceste trăsături se aplică vanității? Vanitatea înseamnă lipsa elevației sublime și spirituale (orbire afectivă). Omul este pradă vanității, fără să prevadă pericolul care îl pîndește. Mușcătura veninoasă și dureroasă a șarpelui poate fi tradusă pe plan psihic prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate. Consecința "mușcăturii" remușcării, inhibitivă din punct de vedere patologic, este la modul simbolic "moartea sufletului". Asocierea primitivă stabilește trăsătură cu trăsătură o comparație între mușcătura șarpelui și consecințele malefice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orbire afectivă). Omul este pradă vanității, fără să prevadă pericolul care îl pîndește. Mușcătura veninoasă și dureroasă a șarpelui poate fi tradusă pe plan psihic prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate. Consecința "mușcăturii" remușcării, inhibitivă din punct de vedere patologic, este la modul simbolic "moartea sufletului". Asocierea primitivă stabilește trăsătură cu trăsătură o comparație între mușcătura șarpelui și consecințele malefice ale vanității, care este o veritabilă analogie supra-conștientă. Pentru ca această analogie să se poată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al spiritului rău existent în om. La nivelul evoluției mitice care se pregătește, simbolul "șarpelui" nu mai are nici o legătură cu faptul unei mușcături reale și al consecințelor ei, boală sau moarte. Șarpele reprezintă vanitatea, iar mușcătura simbolizează culpabilitatea refulată, remușcarea, ale cărei consecințe sînt bolile spiritului sau "moartea sufletului". Pedepsele acestea imanente din punct de vedere psihic nu se mai referă la greșeala întîmplătoare încălcarea unui tabu social -, ci la greșeala esențială a naturii umane: falsa motivație, al cărei principiu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să facă în cele din urmă explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura remușcărilor sterile: focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subliniată, rostită aici de o femeie, ne-ar putea îndreptăți să considerăm lucrarea dramatică un vag "Luceafăr întors", cu protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic). Tentația adulterului și remușcările ulterioare nu pot fi purificate ignic de Alta. În plus, cuvintele sale adaugă și problematica aruncării iubirii în derizoriu, vizibilă la personajul mitologic al Dalilei din Scrisoarea V: "Alta (vrea să protesteze): Pietro, ard toată ca într-o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu poate fi vorba însă despre o faptă în sensul unei infracțiuni de omor, concepție invocată uneori. Omuciderea presupune intenție, presupune răutate, presupune dorința de a vătăma și lipsa respectului față de persoana umană, chiar dacă, ulterior, ocazional, pot să apară oarecari remușcări. În schimb, aproape în toate cazurile, avortul constituie o sursă de regret, durere, deprimare; nu credem că poate fi vorba de vreo dorință de a face rău a femeii care se confruntă cu o astfel de dilemă morală, de asemenea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul interior, personajele fiind focalizate inclusiv prin gesturi, schimbări de umoare, ticuri verbale și reacții semnificative, prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gata să depună mărturie că locul nu prezenta condițiile minime de logistică și securitate. Eroul nostru plecase din Europa în speranța că trecerea timpului, meditația și depărtarea de lumea civilizată, îl vor face să uite eșecurile unui trecut plin de remușcări și dezamăgiri, să vadă lucrurile într-o perspectivă cât de cât acceptabilă. Copil orfan și absolvent al Institutului Blacktorne, unde obține calificarea de Tehnician de Logistică Marină, naratorul colaborează de foarte tânăr cu militanții cauzei independenței irlandeze. Prins cu un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
contratimpului comunicării în care sunt prinse cam toate personajele. Asimilând drama aferentă, naratorul va ieși din umbra tăcerii, relatarea fără constrângere a faptelor, condiția mărturisirii fiind o eliberare de orice presiune psihică, fie că e vorba de vinovăție, conștiință încărcată, remușcare (a se vedea în acest sens scena finală Victor-Deàn). Romanul lui Marías este nu numai un recital al protagonistului-narator, ci și o galerie de memorabile personaje de plan secund, cum ar fi Anita, secretara și purtătoarea de grijă a Unicului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]