52,643 matches
-
expune niciodată, nici nu se dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub forma unei reprezentări ireale, a unei "simple reprezentări". Iată de ce arta face apel la imaginație, care este facultatea de a-ți reprezenta un lucru în absența sa, deoarece, ca reprezentare a vieții, ea nu o poate de fapt înfățișa decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub forma unei reprezentări ireale, a unei "simple reprezentări". Iată de ce arta face apel la imaginație, care este facultatea de a-ți reprezenta un lucru în absența sa, deoarece, ca reprezentare a vieții, ea nu o poate de fapt înfățișa decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care ea se proiectează, care i se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceva care o neagă și o depășește. Iată de ce obiectul estetic nu se confundă cu suportul său material, deoarece el este această formă imaginară având dublul sens pe tocmai l-am recunoscut ca negare în obiectivitate a obiectivității înseși, ca reprezentare a vieții. Iată de ce, în sfârșit, orice operă de artă ni se înfățișează ca o enigmă, ca un mister încărcat de semnificație, deoarece, prin rădăcina ființei sale, ea face trimitere, prin intermediul a ceea ce este acolo, la o absență esențială despre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este acolo, la o absență esențială despre care știm totuși, pe altă cale, ce este, în măsura în care suntem noi înșine astfel, în măsura în care nici noi nu avem vreo legătură cu lumea, în măsura în care suntem ființe vii. De fapt, pe zidurile de la Daphni vedem reprezentări ale vieții, reprezentările proprietăților sale ontologice esențiale. Este fără îndoială nimerit să spunem aici mai multe despre aceste proprietăți, despre ceea ce este viața în ființa sa cea mai intimă, în auto-afectarea sa. În măsura în care se afectează pe sine, se simte și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o absență esențială despre care știm totuși, pe altă cale, ce este, în măsura în care suntem noi înșine astfel, în măsura în care nici noi nu avem vreo legătură cu lumea, în măsura în care suntem ființe vii. De fapt, pe zidurile de la Daphni vedem reprezentări ale vieții, reprezentările proprietăților sale ontologice esențiale. Este fără îndoială nimerit să spunem aici mai multe despre aceste proprietăți, despre ceea ce este viața în ființa sa cea mai intimă, în auto-afectarea sa. În măsura în care se afectează pe sine, se simte și se încearcă pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a vieții ca singură și ultimă semnificație a reprezentărilor figurate pe zidurile de la Daphni ca producții ale artei tuturor epocilor este cea pe care estetica științifică o nesocotește pe deplin, iar această nesocotire este cea care deschide calea operei sale de moarte. Numai că ceea ce a făcut știința la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la lume și la orice lume posibilă în condițiile în care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea revenind de la lumea-științei la lumea-vieții și de la aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la ființă: mai curând senzația este, în ecloziunea ek-stazei, aruncată în afara sa, dispusă și dispersată ca "senzație reprezentativă" și ca humus al acestei lumi care este lumea vieții totuși în așa fel încât această senzație reprezentativă nu este niciodată decât reprezentarea ireală a senzației reale ce-și află realitatea în autosenzația sa, nu în conștiința lumii, ci în viață. Este ceea ce a arătat deja succinta noastră analiză asupra operei de artă. Cei care, urmând indicațiile geniale ale lui Husserl, o reduc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
s-ar dovedi ele mai curând "adevărate" și una și cealaltă, fiecare în felul său, dacă le-am raporta la o istorie esențială a tehnicii și la momente cruciale survenite în cursul acestei istorii fiecare "interpretare" corespunzând momentelor respective ca reprezentare a sa mai mult sau mai puțin fericită, ca ideologie a unei epoci? Însă, tocmai, această istorie nu este o istorie esențială decât dacă se întoarce în timp până la originile tekhne, adică la esența se veritabilă, la posibilitatea principială a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființei unde acțiunea se produce ca simplă punere în operă a sa la o alta, la sfera "obiectivității" unde nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sfera "obiectivității" unde nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții. Pe de altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se revelează astăzi ca funciarmente improprie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se revelează astăzi ca funciarmente improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel al reprezentării sale falsificatoare prin intermediul unei înțelegeri care stabilește cauze și scopuri, ci și deoarece în chiar acest loc al înfăptuirii sale reale, în subiectivitatea vieții, s-a produs o tulburare, care amenință Ființa și fundamentele sale. Atâta vreme cât se confundă cu praxisul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
propriu-zis economică ce vizează producerea de valori de schimb, acestea, în realitate, nu pierd orice legătură cu viața, ci rămân în mod tainic subordonate valorilor de uz și, prin intermediul acestora, muncii vii. Nu numai că banii nu sunt decât o reprezentare de grad secund a acestei munci (ca reprezentare a muncii abstracte sau sociale, care este reprezentarea muncii reale sau vii), dar investirea lor necesară într-un proces efectiv de producție, schimbul lor contra valorilor de uz ale materiilor prime și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
schimb, acestea, în realitate, nu pierd orice legătură cu viața, ci rămân în mod tainic subordonate valorilor de uz și, prin intermediul acestora, muncii vii. Nu numai că banii nu sunt decât o reprezentare de grad secund a acestei munci (ca reprezentare a muncii abstracte sau sociale, care este reprezentarea muncii reale sau vii), dar investirea lor necesară într-un proces efectiv de producție, schimbul lor contra valorilor de uz ale materiilor prime și ale mașinilor și, încă și mai important, contra
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu viața, ci rămân în mod tainic subordonate valorilor de uz și, prin intermediul acestora, muncii vii. Nu numai că banii nu sunt decât o reprezentare de grad secund a acestei munci (ca reprezentare a muncii abstracte sau sociale, care este reprezentarea muncii reale sau vii), dar investirea lor necesară într-un proces efectiv de producție, schimbul lor contra valorilor de uz ale materiilor prime și ale mașinilor și, încă și mai important, contra muncii vii care este singura capabilă să pună
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în același timp condiția sa, sfârșește prin a include în el orice alt lucru, viața, tocmai, și auto-afectarea sa? Faptul că aceasta se înfăptuiește independent de ek-stază și înainte de ea și că nu este niciodată constituită de ea nu împiedică reprezentarea sa posibilă într-o lume, în așa fel încât, s-a spus, această reprezentare nu este decât o simplă reprezentare, ea nu ne dă acces la ființa reală și vie a vieții (singura care delimitează un astfel de acces ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viața, tocmai, și auto-afectarea sa? Faptul că aceasta se înfăptuiește independent de ek-stază și înainte de ea și că nu este niciodată constituită de ea nu împiedică reprezentarea sa posibilă într-o lume, în așa fel încât, s-a spus, această reprezentare nu este decât o simplă reprezentare, ea nu ne dă acces la ființa reală și vie a vieții (singura care delimitează un astfel de acces ca acces la sine și ca Sine), ci doar la ceva care trece drept aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că aceasta se înfăptuiește independent de ek-stază și înainte de ea și că nu este niciodată constituită de ea nu împiedică reprezentarea sa posibilă într-o lume, în așa fel încât, s-a spus, această reprezentare nu este decât o simplă reprezentare, ea nu ne dă acces la ființa reală și vie a vieții (singura care delimitează un astfel de acces ca acces la sine și ca Sine), ci doar la ceva care trece drept aceasta, care o semnifică, care o "reprezintă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acces ca acces la sine și ca Sine), ci doar la ceva care trece drept aceasta, care o semnifică, care o "reprezintă" așa cum fotografia lui Pierre îl reprezintă pe Pierre atunci când el nu se află acolo. În ce constă această reprezentare a vieții? Ea este o obiectivare, auto-obiectivarea vieții, nu în sensul unei obiectivări reale, ca și cum viața însăși ar fi cea care intră în obiectivitate și se aduce astfel în fața ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea. Mai curând ireală, auto-obiectivarea vieții este astfel în sensul că ceea ce este așezat și adus în față nu este niciodată viața însăși, care se afectează numai în sine, ci reprezentarea sa goală, o semnificație, semnificația de a fi viața sau de a fi viață. Reprezentarea fenomenologică într-un corelat intențional a ceea ce este viu și conține astfel în sine esența vieții nu este decât surprinderea unei esențe ideale, surprinderea esenței
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții este astfel în sensul că ceea ce este așezat și adus în față nu este niciodată viața însăși, care se afectează numai în sine, ci reprezentarea sa goală, o semnificație, semnificația de a fi viața sau de a fi viață. Reprezentarea fenomenologică într-un corelat intențional a ceea ce este viu și conține astfel în sine esența vieții nu este decât surprinderea unei esențe ideale, surprinderea esenței transcendente a vieții, care nu se identifică nicidecum cu esența sa în mod originar vie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fel oarecare se constituie printr-un împrumut, este o poliță asupra vieții transcendentale și o implică cu titlu de presupoziție. Un astfel de "împrumut" nu este altceva decât auto-obiectivarea vieții sub forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este o poliță asupra vieții transcendentale și o implică cu titlu de presupoziție. Un astfel de "împrumut" nu este altceva decât auto-obiectivarea vieții sub forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]