1,973 matches
-
picior, simțindu-l cum alunecă dureros pe podeaua din lemn. Articulațiile înțepenite protestează zgomotos, incapabile să ducă mișcarea până la capăt. "Nu mi-e frig. E cald și bine. Nu mi-e frig..." Un ritual prin care altădată reușise să-și reprime senzațiile sau nevoile trupului ce-l puteau distrage de la misiunea lui. Astăzi însă, cu cât se forțează să-și repete în minte aceste cuvinte, cu atât dârdâitul puternic se încăpățânează să nu dispară. Și odată cu el, o presimțire neagră începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Am înțeles imediat că ea știe (numai ea și cu mine!) și se vedea că era deprinsă cu omagiile astea pasionate și tăcute și că le accepta fără să le răspundă, dar - sacrificiu imposibil unei femei adevărate - fără să le reprime. Păcat de Timotin că, în opacitatea lui, nu-i sensibil la astfel de complicații din jurul său, ca să-și prețuiască viața. Doamna Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii de trei ceasuri. S-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că autorul nu vorbește cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori G. Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul (și literar) românesc. Fenomenul poate să explice interesul stârnit de roman, și la apariția sa în 1933, și după aceea. (Nu iau în seamă calitățile intrinseci ale scrierii.) Tot ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spuse ea. ― Vrei să te hârjonești cu Rex, asta vrei. ― Numai la prostii Îți stă gândul, Callie. ― Nu nega. Se Întoarse și zâmbi. ― Știu cine vrea să te molesteze pe tine, spuse. Timp de-o secundă, o bucurie imposibil de reprimat mă inundă. ― Jerome, Încheie ea. ― Nu vreau să merg În pădure, am spus. Sunt gângănii și tot felul de chestii. ― Nu mai fi așa o mironosiță spuse ea. N-o mai auzisem până atunci spunând „mironosiță“. Era un cuvânt folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al armoniei universale? N-avea să treacă jumătate de secol până când avea să se vadă că, în definitiv, dacă Rimbaud fugise în Africa, o făcuse alungat de o teribilă profeție: "O, inimă, ce-nseamnă mări de sînge..." Nu-mi pot reprima sentimentul că, în felul lor, toți acești mari artiști știau ce avea să fie, în secolul următor, la Ypres și la Verdun, presimțeau Stalingradul și coasta Normandiei, visaseră înfruntările de tancuri din stepa rusă, îngrozitoarea vânătoare de submarine, raderea de pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul Întunecatului April este silit să își reprime expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește suportul. Și nu este doar o nevoie romantică. Heidegger ne-a învățat că în orice situație omul se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mulți participanți ca la acest real eveniment cultural, constând În prezentarea memorialului „Noi nu am avut tinerețe”. Sala era literalmente ticsită, nerămânând vreun loc liber nici În picioare pentru ultimii sosiți, care de aceea aveau să fie nevoiți a-și reprima bucuria participării, făcând cale Întoarsă. Fiind unul dintre privilegiații posesori ai celor trei ediții, primite toate În cursul anului 2005, pot declara că o cunosc destul de bine pe fiecare dintre ele. Astfel, le pot compara, oprindu-mă, Îndeosebi, la a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bronzată) sau dacă făcuseră dragoste. Poate că se iubeau doar privindu-se, ca în Donne, întinși pe iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii ei și vacile păscând pe marginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să se țină de ea cât mai strâns, în timp ce acesta trece ușor, parcă în joacă, dintr-o epocă în alta. copyleft.RO Richard Rorty și Wikipedia Constantin VIC| Îl citesc pe Rorty așa cum citesc articolele pe Wikipedia: pentru a-mi reprima o atitudine. Cea a încrederii în adevărul absolut, cea a teroristului-filosof care poate explica oricui că se înșală. Cele două instrumente mă fac mai atent la necesitatea stabilirii în comun a lucrurilor care contează, necesitatea unui dialog și a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
m-a apropiat din nou de el. Da, Vadim, așa este, și trebuie și poți să înțelegi asta. Pentru că inimii unei femei leproase îi este mai scump sărutul senzual al unui negru decât sărutul creștin al unui misionar care își reprimă dezgustul. Știi ce a urmat apoi. Ai venit la noi ca oaspete, ca un străin. Desigur, am înțeles că nu te simți străin complet, ci că te prefaci a fi un străin și că ești încredințat că nu-mi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu ale căror spice încovoiate aduceau în memoria privitorului stilul neobrâncovenesc de pe fațadele clădirilor interbelice ale burghezo-moșierilor, reprimat sub năvala unui internaționalism biruitor din Kamceatka până la Odra cu care mă solidarizam citind povestea exploratorilor prin marea Bahrens. Pe copertă erau aceleași linii alb-negru care dădeau viață săniilor sovietice și câinilor-lup sovietici. Ceva ecumenism, ceva lingvistică și (ceva) parfum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
încredere în mine, cum am și eu în tine. Nu te îndoi, te iubesc. Și trăgând capul lui Felix, îl sărută pe buze. Apoi fugi repede în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de formă, de invidie. Felix își strânse pumnii pe ascuns. Jură să lucreze și să studieze atât, încît la vârsta când unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. Și se hotărî totdeodată să-și reprime orice vanitate și să nu mai comunice nimic nimănui, să nu mai amintească de scopurile lui, să se poarte în sfârșit astfel, până când meritul lui va izbucni singur și indiscutabil peste câțiva ani. Urî în clipa aceea cu pasiune pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se afla exact în fața lui, de cealaltă parte a mesei, cu niște bucăți de hârtie de bloc, pe care își propunea, probabil, să treacă la nemurire agapa. Să stea de vorbă, cu o familiaritate pe care nu și-o putea reprima, cu oricâtă sforțare la ipocrizie, între privirile lui Titi și ale generalului, i se păru lui Felix un chin nou. În ochii lui Titi nu citi decât o mahmură, enigmatică lipsă de gândire. Generalul fu încîntător în chipul cel mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ei, carne de porc ! Să fii sănătoasă de când n-am mai văzut io carne de porc !... Poate e luni și luni de când n-am mai pus carne în gură... Așa le-a închis gura de fiecare dată. Încearcă să-și reprime fiorul de silă care o scutură ori de câte ori își imaginează ce s-ar fi putut petrece în baie. Poimâine, când vine Leana, are s-o pună să frece mai atent ca de obicei, să dea cu spirt, să dezinfecteze. Mai bine i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcusem, nu era nimic schimbat, nici în vocea, nici în cuvintele sale. Pare sfiicios, la prima vedere, în fapt fiind capabil să îngroașe obrazul până la limite neimaginabile, înghițind orice și oricât, ca și când o tactică superioară l-ar face să-și reprime orișice reacții omenești demne. Este și aceasta o armă eficientă cu oamenii de tipul meu, care, într-un asemenea caz, văd ridicolă tentativa de jignire a adversarului. Iar cât îl privește pe el, presupun acum nu că este bun, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sînteți un cuplu absolut perfect. CÎnd mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întîmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mîndrie, cînd o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atît de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai sună-mă cînd ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de acord să mai Încercăm o dată ? MÎine seară ? De data asta, Îți promit, facem tot ce vrei tu. Tu hotărăști. — OK. Încerc să ridic din umeri cît mai neutru, dar, În clipa În care Îi surprind privirea, nu-mi pot reprima un surîs. — Tot la ora opt ? — La opt. Și lasă mașina acasă, adaug ferm. Eu fac programul. Perfect ! Abia aștept. Noapte bună, Emma. — Noapte bună. CÎnd Îmi Întoarce spatele pentru a coborî, urc scările spre etaj. Mă duc spre scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătînd spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. ZÎmbește. Nu vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mîngîie blînd pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănîncă vreo cîțiva biscuiți digestivi și schimbă cîteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mică intenție de a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gînduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întîmplat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
precizie la întrebările femeii, punea el întrebări, își exprima păreri. "Mă conduci?" i-a șoptit Violeta cînd s-a lăsat noaptea și, fără să mai aștepte răspunsul lui, s-a ridicat și a întins o bancnotă fetei care-i servise, reprimînd totodată gestul lui Mihai de-a scoate banii. "Studenții nu plătesc", a rîs ea ajungînd afară, apoi a indicat cu un gest încotro să pornească. Au străbătut străzi întortocheate, pînă au ajuns în fața unei porți. Cînd Mihai se aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]