1,877 matches
-
n-avea idee ce să răspundă și nici cum să califice întrebarea aceasta. A ridicat privirea spre femeie și a fost frapat de fața ei albă, cu trăsături perfect conturate și cu ochi aurii strălucitori. Rapid, ca și când și-ar fi reprimat un sentiment indecent care o clipă îi încolțise în inimă, a plecat privirea și a rostit cu glas stins: -Da, sunt brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mari patroni francezi ai momentului (fondateur du capitalisme à la française precizează nu fără oarecare mândrie chiar și mass-media de stânga), moare fără speranță pe patul de spital, urmare a unei banale infecții la picior. Oricât încerc să-mi reprim acest gând de o imensă banalitate, cred că omul acesta a beneficiat de tot ceea ce era mai bun și avansat tehnologic în domeniul îngrijirii sănătății, dar moartea tot l-a "luat", după cum spun taciturnii și pesimiștii țărani de Bărăgan... Mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de suflet. Atât. Atât și nimic mai mult. Viața merge mai departe. Spectacolul trebuie să continue. Aplaudați. R.P. Dacă vă mai arde. Doamnă Ralian, purtăm un dialog care se va sfârși într-o carte. Cu toate acestea, nu-mi pot reprima o mirare. Cum e posibil ca un om care a traversat un secol atât de tulbure și care a trecut prin câteva convulsii enorme, printre care un război, să nu fie - sau să nu fi fost - ispitit de scrierea memoriilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ți-aduci aminte, îi spun eu, cum în ora aceea de desen (în clasa a cincea), Penel te-a prins citind pe Madame Bovary? Conferința te-a exclus pe nu știu cât timp din școală. Cred că nu numai dorința de a reprima un act de indisciplină și dezordine, cât mai mult din convingerea necesității de a pune la index (ca și odinioară judecătorii celui de al șaselea tribunal corecțional al Parisului) o carte pe care ei o socoteau imorală deși atâtea generații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Partidului Comunist din România (PCdR), la indicația Kremlinului (înfrângându-i astfel pe rivalii săi Lucrețiu Pătrășcanu și Ana Pauker). 8 noiembrie 1945 - Demonstrația de simpatie organizată de PNȚ și PNL cu ocazia onomasticii Regelui se transformă într-o răscoală spontană (reprimată în aceeași zi, după sângeroase lupte de stradă) împotriva guvernului Groza. 6-17 mai 1946 - Procesul mareșalului Antonescu și al colaboratorilor săi, numit sugestiv „Procesul Marii Trădări Naționale“, s-a desfășurat în termenii dictați de Moscova (unde s-a făcut anchetarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
minare - printre ei erau Gheorghe Tătărescu și încă trei frați ai lui, veri cu Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu; în același an și în 1951 li se vor adăuga alte loturi de clerici și de fruntași politici). Iunie-iulie 1950 - Revolte țărănești împotriva colectivizării, reprimate sângeros. 15 iulie 1950 - Ca în fiecare an, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu organizează o mică slujbă de comemorare pentru E. Lovinescu la Crema toriul Cenușa, unde se afla urna lui. Se împlineau șapte ani de la moartea criticului. 23 iulie 1950 - Reîmpărțirea administrativă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot drumul vor fi întâmpinați de oameni care le vor oferi whiskey fierbinte. — Doamne, o să fie de vis! zic, uitându-mă la un bărbat în blugi, care bate cu ciocanul un țăruș în pământ. Și, în ciuda mea, nu-mi pot reprima o împunsătură de invidie. Întotdeauna am visat să am o nuntă uriașă și fastuoasă, cu cai, trăsuri și mega tam-tam. — Știu! O să fie ca lumea, așa-i? Suze radiază de fericire. Trebuie să mă spăl pe dinți... Dispare în baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o pe Elinor cu brațele. — Suntem atât de încântați să te cunoaștem, dragă Elinor! Luke ne-a spus atâtea despre tine! În clipa în care își îndreaptă ținuta, remarc că i-a șifonat gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă mami, așezându-se. Totul e grandios! Se uită în jur, cu ochi curioși. Ei, ce comandăm? Un ceai sau ceva mai tare, ca să serbăm fericitul eveniment? — Ceai, cred, zice Elinor. Luke... — Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
and Barrel“ pe antet. Se înregistrează! OK, să văd ce face ea. — Hei, spune, ridicând privirea. Știi ceva despre cratițele și oalele astea? De exemplu, știi cumva ce e chestia asta? Ridică spre mine o tigaie, și nu-mi pot reprima un surâs. Pe bune. Tipele astea din Manhattane habar n-au de nimic. Cred că n-a gătit nimic în viața ei! E o tigaie, spun amabilă. Se folosește pentru a prăji diverse chestii în ea. — OK. Și asta? Ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atât de destinsă și de încântată cum ar fi trebuit să fiu. Chiar și în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături de vină care răzbăteau prin starea de bine de la suprafață, ca luminițele care se joacă cineva printr-o pătură. Cred că am să fiu mult mai fericită când am să-i dau vestea lui mami. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din cap. O faci acum. Sună pe altcineva, nu contează. Sun-o pe tipa care organizează nunta, Robyn sau cum o cheamă și spune-i ei că s-a terminat. Bex, nu mai poți amâna nici măcar o clipă. — OK, zic, reprimându-mi cu oarece greutate tresărirea de teamă. OK, am s-o fac. Am s-o... sun. Știu numărul. Iau telefonul - apoi îl las iar jos. Să iau hotărârea în minte e un lucru. Să o pun în practică e cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe masă. Oare de când e aici? Îi privesc iar chipul încordat și vulnerabil și fac eforturi să-mi reprim comentariile care-mi vin pe limbă în legătură cu Elinor. Normal că te iubește! Îmi las foile cu discursul pe masă și mă duc la el. Sunt sigură că te iubește. Se vede clar, din felul în care... îhm... Nu știu cum să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
decât ploaia care bate în geam. Îi iau mâna și i-o strâng, încercând să pun în această strângere de mână cât de multă dragoste și căldură sunt în stare. — Luke, sunt sigură că părinții tăi au înțeles. Și... Îmi reprim cu greu toate cuvintele grele pe care îmi vine să le folosesc la adresa lui Elinor. Și sunt sigură că Elinor chiar și-a dorit să fii cu ea. Cine știe, poate că i-a fost foarte greu la început în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce faci? — Bine. Am vești bune pentru tine! — Vești bune? spun cu un aer tâmp. Nu-mi aduc aminte de când n-am mai auzit o veste bună. — Lista ta merge foarte bine. — Pe bune? Fără să vreau, nu-mi pot reprima o mică tresărire de orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine. De fapt, chiar voiam să te sun. Cred că a venit momentul... Eileen face o pauză de suspans... să trecem la articole mai mari. Un castron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke în scrisoare? spun. — Era... foarte confuz, zice ea. Bătea câmpii. N-am înțeles nimic. Pare să aibă un fel de... Face un gest regal. — Cădere nervoasă? Da, e-adevărat. — De ce? — Tu de ce crezi? îi răspund, fără să-mi pot reprima sarcasmul din glas. — Muncește foarte mult, spune Elinor. Poate prea mult. — Nu e vorba de cât muncește! zic, fără să mă pot opri. E vorba de tine! — De mine? Se încruntă. Da, de tine! De felul în care te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spus Luke. Dar, Elinor, să spunem lucrurilor pe nume, știi foarte bine că în vecii vecilor nu ne-am fi mutat aici. În ochii ei văd din nou acel licăr ciudat și e foarte clar că face eforturi să-și reprime orice urmă de emoție. Dar care să fie oare acea emoție? Furia pentru faptul că sunt atât de nerecunoscătoare? Supărarea că totuși Luke nu are de gând să se mute în același bloc cu ea? O parte din mine moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iubești pe Luke? spune Michael. Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? Îl încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zic, fără să-mi pot reprima un mic tremur al vocii. — Luke, o iubești pe Rebecca? Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poezie, pentru că nu au propria lor limbă <endnote id="(550, pp. 57-58)"/>. Franz Liszt (În Des Bohémiens et de leur musique en Hongrie, 1859) susținea aceeași idee, dar dădea o altă explicație : „Pentru că În ultimele douăzeci de secole și-au reprimat toate sentimentele, având grijă să ascundă tot ce ține de inima lor și să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii, evreii pot studia artele, dar n-au Învățat niciodată să creeze” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Publicistul antisemit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care nu sunt evrei. Dumneata [cu toate că ești evreu,] ești un om cinstit” <endnote id="(267, p. 63)"/>. Un simptom că astfel de conserve mentale și verbale erau uzuale și În arealul românesc este faptul că românul era Îndemnat să-și reprime acest tip de slăbiciuni. Într-un text manuscris românesc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (redactat nu Întâmplător ca un „Cuvânt Împotriva jidovilor celor orbiți și rătăciți”) se cerea În mod tranșant : „Să nu mai zicem «O, ce ovrei cumsecade
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiu liniștit cu el. Energic, capabil, spirit politic clar, care vedea departe și lua măsuri bine potrivite situațiilor. Pe lângă aceasta, îmi va aduce nesfârșite complicații politice, atât interne, cât și externe. Guvernul condus de Gh.Argeșanu avea misiunea de a reprima energic Mișcarea legionară. Acțiunea a fost coordonată de Gabriel Marinescu, membru de bază a „camarilei regale”. În câteva zile au fost executate toate căpeteniile legionare aflate în lagăre și închisori, precum și câte 3-4 legionari din fiecare județ, corpurile lor fiind
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
împotriva ziarelor evreiești Dimineața și Adevărul, are loc o consfătuire la 27 iunie când a pus bazele unui front de autoapărare la care aderă și organizații comuniste, s au strâns bani pentru 300 de evrei tineri înarmați cu bastoane ca să reprime acțiunile antisemite. Aceste manifestațiuni naționaliste au produs panică între evrei care au hotărât să se adreseze forurilor evreiești internaționale crezând că va influența guvernul român să ia măsuri contra celor care tulbură opera lor de propagandă a comunismului. M.Zeller
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
proliferarea cultivării tutunului fără respectarea „...Legei Constitutive a Regiei Monopolurilor Tutunurilor” care Îi obliga pe producători „...să declere suprafețele cultivate cu tutunu”. Ministerul de Interne atrăgea atenția atât prefecturilor județelor cât și polițiilor locale că „...datoria lor este atât a reprima cât și a preveni cultura ilicită a tutunurilor” și că „...vor esplica cultivatorilor că vor rămâne perduți de cheltuelile culturei precum că și vor plăti din banii lor distrugerea plantației”. Se pare că, măcar pe teritoriul orașului Huși oamenii Își
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de gâscă. Aproape jumătatea de Moldovă furată cu nerușinare de „genialul” Stalin trebuia să rămână acolo unde-i hărăzise locul: În URSS. Cu toate că foarte mulți români din dreapta Prutului aveau neamuri În stânga lui, realitatea nu trebuia oficializată iar sentimentul național trebuia reprimat cu sălbăticie. Neținând cont de lipsa totală de patriotism a trepădușilor roșii ce-și ziceau „proletari internaționaliști” dar care, În realitate, nu mânuiseră nicio șaibă, cheie de paișpe-șaișpe sau vreo sapă, profesorul Ioan Caproșu intenționa să publice În numărul 505
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unor experimentatori virtuozi. în plus, povestea se adună încet, dar există e povestea crimei comise atunci la Paranoid Park și are un motiv să se adune încet : ca povestitor, Van Sant e interesat să redea fluxul conștiinței lui Alex, care reprimă experiența acelei seri, dar în același timp caută să se descarce pe hîrtie, și evenimentele ies la suprafață cu greu, mai întîi parțial și abia apoi în întregime. în sfîrșit, filmul nu e doar Alex plutind undeva deasupra propriilor sale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mari din partea bisericii, decât din partea lumii. Divizări și chiar disensiuni amare, care ar face de rușine orice comunitate lumească, sunt ceva obișnuit în biserici, deoarece se depune prea puțin efort pentru a ține sub control simțămintele greșite și pentru a reprima orice cuvânt de care Satana poate profita... O casă învrăjbită împotriva ei însăși nu poate rezista. Învinuirile și reînvinuirile sunt repetate și înmulțite. Satana și îngerii lui lucrează în mod activ ca să asigure un seceriș bogat din sămânța astfel semănată
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]