3,981 matches
-
facă de cap la cursuri și seminarii. Justițiarul "Cartuș" avea să se confrunte cu un atare "pui de nomenclaturist" cu ocazia plecării la o reuniune la București a conferențiarului, în a cărui normă didactică figurau și două grupe de seminar. Respectivul m-a solicitat să-l suplinesc la cele doua grupe, atrăgându-mi atenția că printre studenți se află nici mai mult nici mai puțin decât "fetița tovarășului prim", respectiv a prim-secretarului Regiunii de partid Moldova, copila fiindu-mi caracterizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chiar șeful meu de serviciu de la Direcția culturală, cu studii foarte vagi, cultură idem, străin de orice limbă străină, în această categorie intrând chiar și limba română, ajuns acolo după ani îndelungați petrecuți la cadrele ministerului. (Apropo de "limbi străine" respectivul era exact un papagal dintr-un banc simpatic ce circula pe vremea "odiosului": un individ intră intr-un magazin specializat în vânzarea de păsări, hamsteri, iepuri, câini și pisici și spune patronului că ar dori să cumpere un papagal vorbitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a uitat lung la noi și ne-a petrecut cu mulțumiri până la ieșirea din restaurant. Aveam să aflăm mai târziu de la colegi că de obicei suma lăsată chelnerilor la restaurant nu depășește o marcă, de aici și mirarea și temenelele respectivului! A doua zi ne-am trezit cam osteniți deoarece noaptea, curioși de programele locale de televiziune, am stat câteva ore ca să vedem concertul lui Elvis Priestley din Hawaii, continuat cu un meci de box pentru titlul mondial la categoria grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Serviciul la "ziariști străini" a reprezentat o perioadă de care îmi aduc aminte cu multă plăcere. Să mă explic. În fiecare an MAE invita cca 30 de ziariști din diferite țări pentru stagii de o săptămână de documentare în România. Respectivii nu erau "plevușcă", fiind în majoritatea cazurilor directori de publicații sau de posturi de radio și televiziune, redactori-șefi, oameni "cu funcții" și cu experiență, fiind selectați și propuși de ambasadele României. Programul de "documentare" prevedea discuții cu conducerile unor ministere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat mirat că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a "Coanei Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scara avionului) să ne punem ultimii bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am aratat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea, spre stupefacția comandantului avionului și a "organului" de serviciu la bord. Așa că ne-am recuperat bagajele chiar de lângă ușa calei, am fost preluați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urnit și au început să apară tablourile cu "libertadorii", "părinții patriilor" din America Latină Simon Bolivar, Jose Marti , Bernardo O'Higgins, Jose Artigas..., urmate de cărți, reviste, artizanat, înregistrări muzicale. Pentru scuarul din fața clădirii au sosit și versiunile în bronz ale respectivilor, dar când a fost vorba de executarea unor postamente, Excelențele au dat bir cu fugiții. Ca fost șef de misiune "în zonă", am pus umărul la soluționarea problemei. Aveam un nepot care era director comercial la Combinatul Fortus din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe un vas de containere al companiei Maersk, ce venea din Europa, au fost "descoperiți" nu mai puțin de 15 români "pasageri clandestini" care nici mai mult, nici mai puțin au cerut "azil" în Brazilia. M-a mai informat că respectivii sunt "deocamdată" în arest, fiindu-mi solicitată colaborarea la rezolvarea situației. Soluțiile clasice erau puține: pasagerii clandestini din tren, dacă nu s-au înțeles cu "nașul", sunt amendați și coborâți la prima stație; în avion nu prea se întâlnesc asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iliescu susținea o conferință de presă, ne-a solicitat să-i dăm o mașină ca să meargă la Toledo, afirmând că nu-l interesează conferința președintelui. Precizându-i-se că atât personalul misiunii, cât și autoturismele sunt angajate în acțiunea prezidențiala, respectivul a menționat supărat că va avea el grijă "să ne bage cum se cuvine în cerneală", lucru de care , având în vedere "obiectivitatea" presei naționale, nici nu m-am îndoit!). Reuniunea nu s-a încheiat cu rezultatul dorit de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ministerială trebuie să se încheie cu semnarea unor documente și pe relația Uruguay singurul document lipsă (în afară de colaborarea între Patriarhie și Arhiepiscopia de Montevideo) era cel de colaborare antarctică, s-a negociat și s-a semnat (la 16 noiembrie 1998) respectivul document, "Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului privind cooperarea în Antarctica". Primisem sarcină din țară să întreprind demersurile necesare pentru intrarea în vigoare a respectivului Acord (trecerea prin Parlament etc.) și i-am asaltat pe militarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a negociat și s-a semnat (la 16 noiembrie 1998) respectivul document, "Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului privind cooperarea în Antarctica". Primisem sarcină din țară să întreprind demersurile necesare pentru intrarea în vigoare a respectivului Acord (trecerea prin Parlament etc.) și i-am asaltat pe militarii uruguayeni "la baionetă" pentru accelerarea procedurilor (avea să intre în vigoare la 7 februarie 2002). Nu după mult timp, apărea și un posibil beneficiar al respectivului Acord, președinte al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atentă la tot ce mișca și ca atare cerșetorii, categorie necunoscută pe plan local, nu erau deloc bine văzuți. Mi-au fost semnalate de către "uruguayeni de bine" câteva "apariții" de maturi cu copii, fiind întrebat de ce ambasada "nu se ocupă". Respectivilor sau respectivelor le răspundeam cu o logică implacabilă, după următoarea formulă: Știți unde e România? Cred că în Europa. Și unde-i Europa? Ce întrebare-i asta, domnule ambasador? O întrebare de cultură generală. Europa e dincolo de Oceanul Atlantic, iar Uruguayul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lămuriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit. A fost liniște. Trăiam cu frica în sân. Am fost urmărit și apoi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Școala Militară și pe front, este învinuit de fapte grave pentru care riscă o grea condamnare, că omul a făcut recurs la Inalta Curte de Casație și că m-a pus pe mine martor al apărării sale. Și a adăogat respectivul: „Ar fi păcat să nu ajutați un camarad de armată”. M-am codit, că am anunțat oamenii să merg cu „molifta postului”, să nu am bani pentru drum, dar m-a rugat stăruitor. „Gîndiți-vă câtă încredere are omul în dumnevoastră
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ocup de activitatea membrilor de partid. După acestea, au venit la mine oameni care au încercat să mă tragă de limbă, presupun, trimiși de securiști. Mi-am dat seama că erau trimiși ca să mă provoace. Când am fost sigur că respectivul este trimis anume, le-am spus securiștilor cine a fost și ce mi s-a spus. Am fost în situația că unii dintre cei care au vorbit cu mine, o fac din propriu imbold și nu i-am spus și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îl avea totuși șeful organizației de partid, secondat de instructorii de la Comitetul Central sau cei din Colegiul de Partid. Un membru de partid ajungea doar cu acordul prim secretarului județean pe mâna Securității, și asta doar în două situații: atunci când respectivul era dorit ca și colaborator sau persoană de sprijin într-un mediu aflat în atenție, sau atunci când era dat afară din partid pentru „comentarii dușmănoase” sau alte abateri. Toate aceste mecanisme intime ale regimului politic patronat de Nicolae Ceaușescu sunt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
privind retrospectiv lucrurile, pot spune: "Fie numele Domnului lăudat", inclusiv limba germană, pe care la început n-o puteam suferi "fiziologic", considerând-o în junețe, asemenea expresiei unui personaj al lui Creangă, pe numele său Trăsnea, "cumplit meșteșug de tâmpenie" (respectivul referindu-se nu la limba germană, ci la lecțiile de gramatică). Cu media "10" la absolvirea Cursului Postuniversitar de Relații Internaționale, am fost, dintr-o serie cu 75 de cursanți, printre cei 15 "norocoși" angajați la Ministerul Afacerilor Externe! Intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Serviciul la "ziariști străini" a reprezentat o perioadă de care îmi aduc aminte cu multă plăcere. Să mă explic. În fiecare an, MAE invita circa 30 de ziariști din diferite țări pentru stagii de o săptămână de documentare în România. Respectivii nu erau "plevușcă", fiind în majoritatea cazurilor directori de publicații sau de posturi de radio și televiziune, redactori-șefi, oameni "cu funcții" și cu experiență, fiind selectați și propuși de ambasadele României. Programul de "documentare" prevedea discuții cu conducerile unor ministere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat, mirat, că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a "Coanei Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un dejun de lucru cu un diplomat occidental, a redactat către "Centrală" următoarea "informare": "în ziua de..., l-am însoțit pe tovarășul consilier... la restaurantul..., unde s-a întâlnit cu un diplomat de la ambasada... Tovarășul a rămas în local cu respectivul și timp de două ore și-a trădat țara". Scurt, fără înregistrări audio sau video, cu "redactantul" așteptând în mașină la 50 de metri distanță de "trădător"... "Omul" a scris "cum i-a dictat mușchiul lui" și sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
scara avionului) să ne punem ultimii bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am arătat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea, spre stupefacția comandantului avionului și a "organului" de serviciu la bord. Așa că ne-am recuperat bagajele chiar de lângă ușa calei, am fost preluați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
corespondență (relații) apropiată. Împreună cu Gelu ne-am deplasat la hotel pentru a-l contacta personal pe Alin Săvescu în sensul apropierii sale..., însă era plecat în oraș. Vom acționa în continuare cu tact și răbdare, pentru ca Gelu să realizeze consultarea respectivului, în scopul cunoașterii intențiilor sale. În cazul în care situația va impune, vom acționa pentru influențarea acestuia să renunțe la eventualele sale intenții de EXCURSIONARE (NB: Dezertare). Vom raporta ca urmare rezultatul situațiilor întreprinse în acest caz. Bolintineanu și Banciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar au rămas cu speranța. La terminarea războiului, după lăsarea la vatră, întorși la casele lor, toți acei ce au făcut parte din Diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horia Cloșca și Crișan” au fost numiți în diferite posturi cheie, din localitățile respectivilor, mai ales pe linie politică, prin Partidul Comunist Român ca activist, împuternicit, secretari de partid, primari ș.a. Mai buni agitatori, lămuritori, membrii de nădejde a partidului nici că se putea! Din cloaca războiului în care intrase România trebuia găsită o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]