14,792 matches
-
pentru "afecțiunea" fetei și spun că fenomenul este extrem de rar. Adolescenta a făcut o serie de teste, inclusiv o scanare RMN și ultrasunete. Ea a încercat toate "leacurile băbești", de la a bea o lingură de oțet până la a-și ține respirația, însă nimic nu funcționează.
Sughiță continuu de două luni. Medicii nu au leac by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64561_a_65886]
-
pe scară largă de către practicienii occidentali ca un instrument împotriva multor boli cum ar fi dureri de cap, insuficiență respiratorie, crampe stomacale, răceli și somnolență. Tratamentul a fost considerat la fel de important ca respirața artificială. Adică dacă ți s-a oprit respirația, prima acțiune a medicului a fost de a înfige un tub în rect pentru a începe pomparea fumul de tutun în corp. În trecut, medicii foloseau lipitorile pentru a lua sânge de la pacienți și pentru a elimina boala din organism
ȘOCANT! Cele mai îngrozitoare instrumente medicale folosite vreodată by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63136_a_64461]
-
femeilor tinere. Cercetarea a mai arătat și că rezultatul este același atât în cazul unei muzici ritmate, cât și în cazul unei muzici mai lente, scrie descopera.ro. „Muzica provoacă o nepotrivire între nivelul de alcool, așa cum era măsurat în respirație, și tăria alcoolului, așa cum era ea percepută de băutoare”, a fost concluzia pe care au tras-o psihologii Lorenzo Stafford și Hannah Dodd, în urma experimentului lor. Cu alte cuvinte, muzica le făcea pe femei să nu își dea seama cât
Explicație interesantă: De ce muzica din baruri este dată foarte tare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63189_a_64514]
-
La final, cercetătorii au descoperit că femeile terminau băutura mai repede atunci când muzica se auzea în fundal, indiferent că era lentă sau rapidă, în timp ce starea negativă a celor care nu ascultau muzică s-a atenuat pe măsură ce nivelul de alcool din respirație a crescut, astfel că băutura le relaxa sau le îmbunătățea starea de spirit. Acest lucru nu s-a observat, însă, în rândul participantelor care ascultau muzică. Cercetătorii suspectează că melodia folosită în cadrul experimentului acționa astfel încât să „atenueze o parte din
Explicație interesantă: De ce muzica din baruri este dată foarte tare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63189_a_64514]
-
rămas acolo din cauza unor complicații ale sarcinei. Xiao Feng, un copil de doar doi ani din Huaxi, a fost adus de părinți la spital după ce stomacul lui s-a umflat atât de rău încât a început să aibă probleme de respirație, potrivit Daily Mail. În urma unei radiografii, s-a descoperit că minorul are în interior un fetus dezvoltat parțial, fiind vorba de un frate geamăn parazit. Bebelușul din interior avea 20 de centimetri în lungime și coloană vertebrală dezvoltată. De asemenea
Senzațional: Băiat de doi ani, descoperit că este gravid-VIDEO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63317_a_64642]
-
sau Robert Wilson sau chiar unele dintre spectacolele lor. Așa s-au format, încet-încet, dezbateri, sesiuni academice pe teme shakespeariene, în jurul montărilor remarcabile. Constant și coerent cu proiectul său, Emil Boroghină rezistă vremurilor și duce mai departe spiritul teatrului de respirație largă, europeană, universală. Pentru această ediție, cea de-a șaptea, Directorul Festivalului a ales o temă: „Hamlet". S-a pregătit și a luptat mult ca spectacole semnate de Nekrosius, Ostermeier, Elizabeth LeComte și trupele lor Meno Fortas din Vilnius, Schaubuhne
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
o limbă de azi, alertă, dinamică, din care sînt eliminate pasaje sau sensuri reziduale, cuvinte care nu mai au nici un înțeles relevant astăzi. Impactul unei asemenea propuneri scenice vine și din limba în care este spus. Actualizarea ei, traducerea în respirația și în ritmul de azi, face enorm pentru o montare. Cum rămînerea într-o variantă așa-zisă clasică, învechită, cu un cîmp semantic irelevant, duce spectacolul implicit, fără nici un dubiu, în zone ostenite, prăfuite de la început. Versiunea pe care Nina
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
florin, Florin Pupăză Cum e să iubești, sau ce înseamnă să iubești? Ce spui atunci când iubești pe cineva? Cum te apropii de adevăr umflându-ți impulsurile în noaptea pasiunii ce naște monștri ai dragostei? Ce simți atunci când auzi respirația celui care doarme lângă tine? Combinație între amintire și dor
Coincidență cu tentă sexuală, în prezentarea unei piese din București by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63491_a_64816]
-
căruia este, fără îndoială, setea de viață, tinerețea care va „învinge totul, orice dezamă- gire, orice dezgust pentru viață”. Oricât de profunde s-ar arăta abisurile disperate ale dezgustului și dezamăgirii, pe urmele reavăne ale subteranistului, simțind în urma sa, aproape, respirația îndrăgostită a ultimului Rodion Raskolnikov, cel ce abia redescoperă viața vie, Ivan se întreabă dacă, adunate laolaltă, tristețile, dezamăgirile, haosul, disperarea, limitele, ar fi în stare să-i „înfrâneze această sete nebună de viață, o sete necuviincioasă poate, destrăbălată”, tipic
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești, din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care se pun ingredientele cunoscute și, după dospit, fără să priceapă nimeni ce și cum, iese cel mai simplu și, în același timp, cel mai
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
acolo, ținând o servietă în mână. Probabil că, cu o secundă înainte ca eu să-i deschid ușa, el își stinsese țigara, căci am văzut cum îi iese pe la colțul gurii o dâră de fum. Însă putea să fie doar respirația în ger. Preț de un minut am avut impresia că e un student de-al meu - toți au o anumită expresie de cunoscători, de parcă ar încerca să strecoare ceva ilegal peste granița unei țări fără nume. O mașină aștepta lângă
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
profesor universitar doctor) Silvia Voinea, acompaniați la pian de profesor universitar doctor Krimhilda Cristescu. Recitalul a avut loc la Casa Universitarilor, sîmbătă 7 aprilie a.c. și a cuprins, cu precădere, arii din opere în interpretări de excepție, cu farmecul și respirația inerente tinereții. Calitatea interpretărilor, înzestrările interpreților, folosirea registrului natural, prezența artistică, mișcarea scenică, repertoriul ales și nu în ultimul rînd carisma celor care au participat la recital, seriozitatea și pasiunea cu care s-au pregătit tinerii artiști,toate laolaltă au
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
și George Hazgan). Cu un real profesionalism dublat de dăruire, har și multă muncă, soprana Denise Călinescu (masterandă în anul I) a interpretat, aproape de desăvîrșire, o arie din opera Thaïs de Jules Massenet. Cu un glas condus cu strălucire, folosind respirația amplă, tînăra soprană ne-a oferit o interpretare spectaculoastă, vocea sa beneficiind de o o rafinată paletă coloristică. O arie cu un grad mare de dificultate, executată impecabil. Am avut plăcerea să ascult în acest recital două soprane de coloratură
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
Lucian Boia. De fiecare dată, el notează, profesoral, cota legitimă a fiecăruia dintre numele menționate. Brătescu-Voinești, de pildă, mandatar al unuia din cele mai dizgrațioase discursuri din epocă, e pus la locul lui cu severitate: „Autor exclusiv de povestiri cu respirație scurtă și vag melodramatice, avusese momentul lui de notorietate, care îl propulsase la Academie, precum și în manualele școlare. Acum era cu totul în afara jocului și, evident, plin de resentimente. Așa că ajunge să ațâțe, folosindu-se și de poziția sa academică
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
Poate că n-ar fi fost contraindicat ca ediția de la Tracus Arte s-o fi reluat, anastatic, pe aceea inițială, așa cum s-a întâmplat cu alte volume-cult ale perioadei, cum e Cinciul valului al doilea de lunediști sau Pauza de respirație a grupului de la Brașov.) Acceptabilă, spun, fiindcă cel puțin așezarea în pagină consună cu intențiile volumului. Versurile sunt, în chip fericit, dispersate. Unele încep la capăt de rând, altele mult mai la stânga. Curg în scară. Se regrupează. Au o arhitectură
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
transforma, pe Coșovei într-un epigon al lui Dimov. Ceea ce categoric nu e. Așa cum sunt tipărite aici, unele sub altele, în bloc, versurile din 1, 2, 3 sau... aduc mai mult decât e cazul cu acelea din poemele de largă respirație din 7 proze. Cu Ospeție, cu Vârcolacul și Clotilda, cu Lili și densitatea. În fine. Sigur că la o lectură atentă diferențele se observă cu ușurință. Dar, știind eu câte ceva despre cât de atent se citește la noi, prefer să
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
trebuie să le faci fiindcă ești silit”. Toți copiii știau că trăiesc într-o dictatură și fără să cunoască acest cuvânt, „dictatură”. Desigur, din punctul de vedere al înlănțuirii și „criptării” cuvintelor trebuie pomenit în acest context și Atemschaukel (Leagănul respirației), roman tradus tot de Alexandru Șahihian. Care descrie pentru prima oară, cu un curaj pe care nu l-a avut încă nimeni, chinurile îndurate de germanii din România - duși fără discriminare de vârstă sau stare de sănătate în lagărele de
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
poate firește/ am căutat acele cuvinte/ vechi de la facerea lumii din/ viitor” - Butelia lui Klein), autorul se repliază. Nu întîrzie a se apleca asupra organismului poeticesc aidoma unui medic care-și pune urechea pe un torace pentru a-i asculta respirația. Microrealul pentru care vădește predilecție îi comunică tresăririle sale tainice. E abordată astfel o fenomenologie a relațiilor fulgurante ce se stabilesc între particulele acestuia, o lume a ciocnirilor de-o clipă, extravagant-visătoare, a lucrurilor. Un belșug de imprevizibile asocieri semnifică
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
din marele hol stăpânit de umbre. „Delia”, o mai strigă o dată, acum fără supărare și pe ton jos, cu un aer de descurajare profundă. Era mare și gras, cu o sănătate precară și aspect de om sleit de puteri, cu respirația gâfâită din cauza astmului. Avea aproape patruzeci de ani și era proprietarul unui magazin de textile suficient de prosper cât să poată trăi fără greutăți economice. Era ultimul vlăstar de sex masculin din familia Arias, una dintre cele mai vechi din
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
mesei, așezat în fața surorii lui fără să dea nicio atenție pălăvrăgelilor acesteia, crezu că distinge în ochii Mariei Rita, care-i servea cu un aspect serios, o privire de complicitate, de parcă ar fi împărtășit un secret comun. Constată, ținându-și respirația și privindu-și speriat sora, că atingerile se repetau, de data aceasta mai discrete decât la ora micului dejun. Întâi fusese contactul cu palma ei caldă ce-i retrăgea tacâmul; apoi corpul Mariei Rita se lipise de spatele lui, în timp ce
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
-și în întuneric corpul Mariei Rita. Deschise ușa cu grijă și ieși desculț din dormitor, doar cu pijamaua pe el. Străbătu în vârful picioarelor coridorul și se opri o clipă în fața dormitorului surorii sale, până ce-i percepu clar dincolo de ușă respirația regulată. Ajunse la scară mergând cu grijă, să n-o trezească. Urcă pe pipăite cele opt trepte dinspre mansardă și se opri la primul palier, cu respirația agitată, lângă o ușă mică, nevopsită. O împinse și intră pieziș, aplecându-și
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
opri o clipă în fața dormitorului surorii sale, până ce-i percepu clar dincolo de ușă respirația regulată. Ajunse la scară mergând cu grijă, să n-o trezească. Urcă pe pipăite cele opt trepte dinspre mansardă și se opri la primul palier, cu respirația agitată, lângă o ușă mică, nevopsită. O împinse și intră pieziș, aplecându-și capul și încercând să se orienteze în întuneric. Se lovi de un scaun plin de haine, gata să-l dărâme, și de îndată își dădu seama că
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
în fața ei. Cu o privire rece și disprețuitoare, îi contempla înfățișarea grotescă și abătută, mai gras și mai monumental ca niciodată, în pijamaua lui lăbărțată. O privi perplex, ca și cum n-ar fi înțeles sensul cuvintelor. Apoi își ținu câteva clipe respirația, își puse mâinile în șold, deschise gura fără să spună nimic, în suspensie pentru moment, de parcă el ar fi fost primul surprins de răspunsul pe care avea să-l dea, expiră cu toată puterea și, în cele din urmă spuse
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
hotărâtă, cu un aer foarte demn, pe ușa de alături. Urcă treptele cu calm, fără a se opri să se odihnească, până ce ajunse în fața ușii de la etaj. Se opri câteva clipe, își netezi cutele pardesiului și încercă să-și controleze respirația, ceva cam agitată. Apoi sună o singură dată, apăsând cu hotărâre butonul soneriei. Auzi zgomotul unor pași domoli și greoi ce se apropiau, și puțin după aceea, susurul unei respirații greoaie de partea cealaltă a ușii, ca și cum cineva se oprise
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
clipe, își netezi cutele pardesiului și încercă să-și controleze respirația, ceva cam agitată. Apoi sună o singură dată, apăsând cu hotărâre butonul soneriei. Auzi zgomotul unor pași domoli și greoi ce se apropiau, și puțin după aceea, susurul unei respirații greoaie de partea cealaltă a ușii, ca și cum cineva se oprise să asculte. - Deschide, spuse. Știu că ești acolo. Horacio apăru în prag, cu un gest de surpriză și deprimare pe chip. Stătea nemișcat, sprijinit cu o mână de catul ușii
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]