1,603 matches
-
simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul meu. I-am spus cine eram și cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-am văzut Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poate, dar om de rând! Tu crezi că cei ce ți-au luat urma nu știu, și ei, legămintele pe care le-a lăsat Tatăl? M-am clătinat. - Moru mi-a spus că... am Început eu, dar Vinas mi-o reteză: - Tu crezi că Moru a ținut cont vreodată de ce i-a spus Psara? Tu Însuți, tu ții cont Întru totul de ce ți-a spus Moru? - Ce vrei să spui? - Că sunt femeie și că nu știu, Încă, cine are mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apa care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung Înapoi la ele În sat, apa mi-a tot spălat rana. - Hei, i-o reteză Runa. Hai s-o luăm din loc, că ăștia n-o să stea cu mâinile În sân ca să vă spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi avut-o pe Siloa mereu sub ochi. Orice ar fi avut Krog de făcut, și tot ar fi văzut-o, că așa e În peștera iernii. - Ba Krog a făcut trocul ăsta, nu te mai amăgi, mi-o reteză Vindecătorul. Hai să-ți spun acum ce troc trebuie să fac eu. Trocurile Încep totdeauna cu o poveste. Am să ți-o spun. Și-i dădu drumul. Oamenii lui fuseseră la vânătoare cale de câteva zile spre Miazănoapte și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se bat și acum Între ei, pentru că ai trecut tu prin satul lor. Dar cu cei care au auzit de tine și așteaptă vestea de la tine, ce-o să faci dacă te lași păgubaș? - Ne treci apa, sau nu? i-am retezat-o atunci. - N-am terminat Încă vorbele cu care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
juca pe tine atât de iute, trăindu-ți toată călătoria Într-un răstimp atât de scurt, ar fi trebuit să cadă lat de oboseală la sfârșitul jocului, nu? Netrebnicul! Îi cam plăcea să vorbească În doi peri, așa că i-am retezat-o: - Știi multe, măi N’jamo. Ia spune, pe unde au ajuns urmăritorii mei? - Sunt departe. Nici nu știi cât de departe: abia dacă au ieșit de pe apa Dogonilor la țărmul Mării celei mari. Deșertul i-a Înjumătățit, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai puteam să răsuflăm omenește. Auzisem de la Moru de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs despre balcanism, pe care îl rosti cu o satisfacție prea puțin perceptibilă. Chilot nu numai că nu crezu o boabă, dar ținu coada...ținu coada înclinată două ore către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ani, cu George Brunwin, unul dintre cei mai buni și mai admirați fermieri ai ținutului. — Hai, zău, spune Mortimer. Nu se poate să nu simți puțină... cum să spun... — Simt exact ce îți închipui că simte orice femeie, i-o retează Dorothy, care știe că se va căsători cu unul dintre cei mai mari nătărăi din lume. Mortimer se uită în jur ca să vadă dacă nu cumva logodnicul, invitat și el la petrecere, n-a auzit remarca ei. Dorothy nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva clipe, înainte de a adăuga: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tău, Saddam, ajutându-l cu o comandă de ultimă oră. — Porc obraznic! Retrage-ți cuvintele! — Mă tem că ipotezele scandaloase trebuie excluse, spuse Roddy care se furișase pe hol și acum se întorcea cu un telefon în mână. Cordonul fusese retezat brutal în două. După cum vedeți, se pare că legătura a fost temporar suspendată. Am aflat asta, pentru că, spre deosebire de voi ceilalți, am avut bunul simț să mă gândesc să sun la poliție. Nu e prea târziu, spuse Hilary. E un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avut câteva idei. Spatele lui Henry, brațele lui Mark. Dar Thomas? Ce parte a anatomiei lui ai de gând să ataci? Dar unde-i Thomas? Trebuia să fie aici acum un secol. Ultima oară l-am văzut... — Sst! i-o reteză Hilary. Atmosfera din cameră deveni brusc apăsătoare. Cine se mișcă acolo? Ciuliră toți urechile. Auziseră pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se elibereze de acest înalt sentiment într-o serie de eseuri pe care le-a lăsat neterminate la data morții sale. Și cât de adecvată pare acum această expresie, aplicată la volumul de față, munca trunchiată a unui scriitor, retezat în floarea tinereții lui literare, care îl arată scriind în plină putere (și care, cu timpul, va fi poate recunoscută drept capodopera sa)! L-am cunoscut bine pe Michael și simt față de cartea lui ceea ce simte probabil un părinte față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de un cancer necruțător (mi-amintesc bine?), încă destul de tănără, după o viață trăită intens, la temperatura de ardere proprie muzicii, inimii. (De căutat biografia artistei!) Așa se întâmplă în lume: un potențial unic, de iubire și creativitate, poate fi retezat de un cancer organic, precum în cazul artistei, sau de un cancer politic, cu metastaze „galopante” prinzând în plasa lor uriașă mii și milioane de indivizi, între care a fost și P.H.Lippa. Nu știu ce-mi veni să asociez
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
orbiri de moment. De aceea revin la paginile de început, acolo unde începe „aventura” domnului R. Gândul că o femeie tânără și frumoasă îl „dorește” este de-a dreptul emoționant, sau „cel puțin reconfortant”, cum notează P.H.L., voind parcă să reteze ceva din așteptarea cititorului. Altfel-zis: „Stai, nu te pripi! Nici ea nu este o femeie frivolă, nici el nu este un tinerel gata să o facă pe cocoșul, să braveze, să se dea în spectacol!” Scriitorul basarabean, cu sensibilitatea sa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o relație dezinteresată, de prietenie deschisă, sinceră, așa cum a și fost legătura lor chiar de la început. (Cum, se pare, și-au dorit-o amândoi). Teodora îl incită și îl lasă să-și exerseze în voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor? pierderea atîtor oameni utili statului, pe care moartea i-a secerat înainte de vreme? Principii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
FBI, așa că nu mai stă pe gînduri și se duce tuns punk glonț la Keitel peștele lui Iris/Jodie Foster, micuța prostituată și-l Împușcă, apoi Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]