1,526 matches
-
să te bazezi pe soluții globale, alta e să cauți să sesizezi de ce au loc lupte, raporturi sociale de dominație. Fără percepția acestor lucruri, este dificil să te simți responsabil de alegerile făcute. În ciuda refuzului soluțiilor colective, Georges Clemenceau denunța reticența oportuniștilor de a dezvolta potențialitățile de transformare socială a cadrului republican. Va trebui ca unicitatea problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică versus
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceste cartiere HLM, zone întunecate care atentează la noile mărci urbane ale modernității, devin din ce în ce mai marginalizate. Chestiunea socială ia amploare și prezintă o vizibilitate spectaculoasă în ceea ce privește agravarea inegalităților sociale și a excluderii 384. În acest context, mulți primari își manifestă reticența în susținerea proiectelor pentru construirea unor noi locuințe sociale. Unii spun că găzduiesc deja un mare număr de dezmoșteniți, alții își asumă cu cinism ostilitatea față de aceștia. Până la urmă, fondurile pentru dotări nu se consumă, cu toate că înlocuirea "împrumutului social pentru
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
noile paradigme ale educației. De altfel, se pune, și nu de acum , și chestiunea noilor educații care să secondeze noile probleme ale omului. La noi probleme, se impun noi soluții. Ce te faci însă cănd chiar la elevi observi o reticență în urmarea noilor căi?! Îi vezi retractili, șovăitori, fără entuziasmul de care vorbirăm. Te-ai fi așteptat să fie încăntați, ei sunt cel mult indiferenți. Îi întrebi ce le-ar place în loc de Școala altfel. Afli că vacanța. Așa cum , întrebați în cadrul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
prin tratarea concomitentă și a laturii sociale și a celei ecologice. Pe termen scurt, rezultă o diminuare a eficienței întrucât abordarea sub aspect social și ecologic presupune o majorare a elementelor de cheltuieli și implicit a costurilor. De aici și reticența cu care este privită tripla eficiență pe termen scurt, fără a avea în vedere însă efectele de perspectivă, pe termen lung. Desigur că adepții capitalismului corporatist, cu interese de ordin financiar, se opun realizării efective a triplei eficiențe, întrucât obiectivul
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
a fost timp de 15 ani figura reprezentativă a liberalismului catolic în Anglia. Revista a apărat autonomia secularilor în cadrul Bisericii și a luat atitudine în privința libertății erudiților catolici, a chestiunii romane și a altor probleme ecleziastice, ceea ce i-a atras reticența și opoziția arhiepiscopului Manning, sprijinit de către Ward în The Dublin Review, având o poziție similară cu cea adoptată de Veuillot în Franța. Newman s-a văzut prins în mijlocul acestor controverse deoarece, deși nu avusese un punct de vedere bine conturat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la dispariția ziarului Albina doar după patru ani de apariție și la incapacitatea de a crea organisme naționale în domeniul presei catolice). Au existat și puncte de vedere diferite ale episcopilor catolici privitoare la dezvoltarea presei. Unii au manifestat o reticență cauzată de "viața" scurtă a unor periodice, care din motive diverse nu au reușit să circule decât câțiva ani, fără a avea impactul scontat. Episcopul Alexandru Cisar nu a considerat că propunerea de mutare(la începutul anilor treizeci) a tipografiei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ne deprimă. Autorul ne captează interesul, dar procedeele lui nu sunt suficiente ca să-l mențină, să ne pună pe gânduri când cartea ia sfârșit. Trăsăturile care fac din David Lodge un Desperado literar sunt discreția cu care-și descrie eroii, reticența lui când vine vorba să le dezvăluie gândurile (Nice Work e o excepție notabilă). Ne vâră sub un duș de istorii, discută despre sex fără niciun fel de opreliști, e mereu lacom de umor. Se autodescrie drept realist sau autor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult un exercițiu de rime (Alan Brownjohn a făcut ceva asemănător în lungul său poem 2001). Poeții Desperado vor să recupereze și să demitizeze rima în același timp. În poemul menționat, Fleur Adcock afirmă ce are de spus fără reticență. Ea sfidează lectorul. Avem rime. Avem ironie marea dovadă a postmodernității. Folosește pe șleau toate cuvintele din vocabularul medical legat de bolile sexuale. Ni se demonstrează astfel că a fi Desperado înseamnă a îndrăzni. S-ar putea, însă, ca poemul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Waste Land de T.S. Eliot), amândouă rodul unei cizelări îndelungi și elaborate, Philip Larkin a scris poezie, proză și eseuri. A publicat doar patru volume de poezie. Introducerea din 1965 la volumul The North Ship dezvăluie ironia ascunsă în reticența lui Philip Larkin. Un interviu cu Peter Orr îl definește ca un poet încordat, a cărui mult prețuită tăcere se sfărâmă când și când, născând poeme care nu încetează să-l uluiască pe poetul însuși. T.S. Eliot trăia aceeași nesiguranță
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
standardele profesionale pentru învățători și pentru profesorii de matematică din gimnaziu. Așadar, problema rolului profesorului în construirea autonomiei elevului stă în atenția factorilor de decizie în domeniul educației din țara noastră. În aceste condiții rămâne valabilă întrebarea Cum se explică reticența cadrelor didactice față de problema autonomiei elevului. La rândul lor, elevii dovedesc un grad ridicat de autonomie, dar fiind puși în situația de a identifica trăsături ale elevului autonom, solicită mai întâi explicații cu privire la sensul acestui concept. Concluzia firească ce rezultă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
empirice care vizau aceste trei asumții i-au demonstrat atât valabilitatea cât și limitarea, în timp dovedindu-se că cercetăriile aveau nevoie să-și exitindă granițele dincolo de marea teorie a impulsului (Reeve, 2009). 3.2 Teorii post-impuls Având în vedere reticența în continuă creștere față de teoria impulsului, a devenit din ce în ce mai evident că o singură mare teorie era insuficientă pentru a explica motivația (Appley, 1991 apud Reeve, 2009). În încercarea de a acoperi întreaga gamă a fenomenului motivațional, portretul modern al studiului
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
efort de memorie, pentru a face ca starea sa sufletească să nu mai răspundă la ceea ce ar pronunța ea. Auditoriul nu s-ar lăsa emoționat de acest lucru, și l-ar vedea prea premeditat pentru a-l crede veritabil." Aceste reticențe, formulate de unii teoreticieni ai clasicismului asupra necesității utilizării versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare, din cauza pompei și emfazei care îl caracterizează, în secolul al XVIII-lea, când este considerat ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de-a doua îndrăgostită, Beatrice, devine soția bătrânului Ottavio. Cât despre subretă, Coralina, îndrăgostită de tânărul Florindo, este promovată la rangul de primă amoreză, în același timp cu Rosaura, care și ea îl iubește pe Florindo. Goldoni se lovește de reticențele comedianților cărora le schimbă obiceiurile, modificându-le jocul în cursul repetițiilor cu care ei nu sunt obișnuiți. Ei se simt neîndemânatici jucând cu fața descoperită și nu sunt dispuși să memoreze un text. Acest lucru este dovedit de cuvintele pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-mi cereau decât farse; primii erau îndrăgostiții care doreau piese scrise; ultimii erau actorii comici, care, obișnuiți să nu învețe nimic pe de rost, aveau ambiția să strălucească fără să-și dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
general al iezuților, se plângea că, În dieceza sa, nimeni nu știa Tatăl nostru, nimeni nu se spovedea sau Împărtășea și că toți practicau În mod deschis vechile culte păgâne, deși „mai degrabă din necunoaștere decât din răutate”. Această Întârziere și reticență continuă În fața creștinării are cauze de ordin geografic și politic. Dacă, Într-adevăr, În ceea ce privește contactul târziu al evanghelizatorilor cu lumea baltică, o mare importanță a avut-o distanța și izolarea acesteia, este clar că, la mult timp după instituirea noii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definirea unei mentalități și a unei psihologii care se vor răsfrânge În etnoiatrie, În etnopsihiatrie. Cu timpul, noțiunile de patologie cristalizându-se mai bine, a apărut și o terminologie specială, prea puțin lămurită, totuși pentru a o accepta fără Îndreptățita reticență (cuvinte „dace” desemnând unele plante sedative, unele părți ale trupului și alte câteva, ipotetice). Folclorul medical al românilor este relativ bogat În observații, credințe și practici cu semnificație psihologică sau psihiatrică. Recunoscând În folcloristică, pe lângă valoarea istorică, și o capacitate
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
o capitală europeană de talie mijlocie), iar orașul se mândrea pe bună dreptate cu edificiile publice și spațiile sale civice. Viena Își invoca gloria de odinioară cu plăcere. Dar În privința trecutului mai recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica, teatrul, literatura, jurnalismul și ideile care Însemnau Viena În perioada ei de glorie. Violența cu care evreii vienezi au fost scoși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie că le place sau nu. Prezența inedită a alterității „vii” a Europei - 15 milioane de musulmani În actuala Uniune Europeană și alte 80 de milioane care așteptau aderarea În Bulgaria și Turcia - a scos În relief nu numai actuala reticență În fața unei varietăți tot mai mari, ci și ușurința cu care alteritatea „moartă” din trecutul Europei era ștearsă din memorie. După 1989, a devenit mult mai clar În ce măsură stabilitatea Europei postbelice se baza pe realizările lui Iosif Stalin și Adolf
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii Împotriva oricui stătuse În Vest (chiar dacă fusese ținut Într-un lagăr). Balticii, ucrainenii, croații și alții ezitau să se Întoarcă În state aflate acum, oficial sau de facto, sub control comunist: reticența lor era motivată de riscul represaliilor (li se puteau imputa crime de război), dar și de simpla dorință de a duce o viață mai bună În Occident. De-a lungul anilor 1945 și 1946, autoritățile occidentale au preferat să ignore
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1947 și Începutul lui 1948, Franța părea sortită unui război civil. Bântuit de spectrul războiului, Parisul amesteca teama remanentă de revanșismul german cu zvonul unei iminente invazii sovietice. În aceste condiții, după mustrarea lui Molotov, francezii s-au Întors cu reticență spre Vest. Întrebat de secretarul de stat american George Marshall, În aprilie 1947, dacă America „se putea baza pe Franța”, ministrul francez de Externe Georges Bidault a răspuns „da” - În timp și dacă În Franța nu izbucnea un război civil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acordul din 1946 asupra nivelului industrial (prin care Germania trebuia menținută la un standard de viață care să nu depășească media europeană, calculată făcând excepție de Marea Britanie și URSS). Mai mult, guvernul britanic reunit În mai 1946 și-a manifestat reticența față de o Împărțire oficială a Germaniei În două jumătăți, cu toate implicațiile acestui act pentru securitatea europeană. Era clar că cele patru puteri ocupante nu erau pe cale să ajungă la un acord. Când procesul de la Nürnberg a luat sfârșit În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cooperare Economică Europeană, grija sa principală era „să mențină controlul efectiv În mâinile delegațiilor naționale... pentru a Împiedica secretariatul (sau un președinte «independent») să acționeze de unul singur... Nici nu se pune problema ca organizația să dea ordine membrilor individuali”. Reticența britanică În a ceda câtuși de puțin controlul național era evident incompatibilă cu rolul CECO, așa cum Îl Înțelegea Monnet. Marea Britanie vedea În Comunitate Începutul unei ingerințe continentale În afacerile insulare, cu implicații pe cât de neclare, pe atât de periculoase. Explicând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țară și (mai ales) În străinătate, că PCI nu era un partid comunist ca toate celelalte. Cum avea să recunoască mai târziu Ignazio Silone, singurii vinovați erau chiar socialiștii. Relațiile strânse dintre cele două grupări, cel puțin până În 1948, și reticența marxiștilor necomuniști de a critica Uniunea Sovietică au Împiedicat apariția În politica italiană a unei alternative viabile de stânga la comunism. Dar dacă Italia era unică În Occident prin aerul relativ simpatico al comuniștilor săi, ea era atipică și din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interguvernamentale, din iunie 1965 până când partenerii săi au acceptat finanțarea comunitară a agriculturii conform pretențiilor franceze, de Gaulle a blocat funcționarea mecanismelor Comunității. După o rezistență de șase luni, celelalte țări au cedat: În ianuarie 1966, ele au consimțit cu reticență ca, pe viitor, măsurile adoptate de Consiliul de Miniștri să nu mai poată trece cu vot majoritar. A fost prima derogare de la Tratat și, În același timp, o remarcabilă demonstrație de forță a francezilor. Cu toate acestea, succesul CEE a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mică, nesigură, marcată de Marea Criză și traumatizată de război, exista nu distanța convențională dintre două grupuri de vârstă, ci o adevărată prăpastie. Acești tineri păreau să se fi născut Într-o lume care se transforma - schimbându-și cu reticență valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]